1,950 matches
-
Sf. Grigore al II-lea papă, Sf. Grigore din Tours ep., Sf. Ildefons, Sf. Ignațiu mart., Sf. Ilariu din Poitiers, Inocențiu al III-lea, Sf. Irineu ep., Sf. Isidor din Sevilla, Sf. Leon I pp., Sf. Laurențiu Iustiniani, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Maxim ep., Sf. Metodiu ep., Sf. Nicefor ep., Sf. Nicolae I, Sf. Nil, Sf. Optatus din Milevi, Sf. Pahomius, Sf. Paulin de Nola, Sf. Paulin din Aquileia, Sf. Petru Crisologul, Sf. Petru Damian, Sf. Policarp mart., Sf. Prosper din
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
zariștea sumbră, când cumpăna lumii se frânge-n epave,/ Doar tu mai reverși o lumină-n atâta noian de dezastre... etc.) și tot așa pentru fiecare dintre frați. Cine a avut bucuria să-i cunoască măcar pe unii dintre acești mărturisitori ai credinței, rămâne edificat pentru toată viața: chipurile lor, ca niște icoane pictate cu rugăciune și suferință, vor fi prezente și în amintirile noastre: ei, - rădăcinile; noi - tulpina și ramurile, în așteptarea florilor și a roadelor... Zâmbetul atât de natural
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
28 mai 1968 și aduse la Hălăucești, satul său natal și puse alături de părinții săi. La reînhumarea osemintelor pământești la Hălăucești, a luat parte un mare număr de preoți și de credincioși veniți din multe sate, așa cum merita acest curajos mărturisitor al credinței și fost Superior al Provinciei franciscane din Moldova, care a slujit la altarul Domnului peste 30 de ani, propovăduind învățătura creștinească atât prin predicile sale pătrunzătoare, cât și prin articolele publicate cu regularitate în revista „Viața” al cărui
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
că mi-am depășit atribuțiile mele preoțești. Eu însă regretam întotdeauna că nu putusem lucra mai mult și mai bine. În timpul șederii mele la catedrală, am avut între altele, ocazia de a-i cunoaște pe câțiva dintre Episcopii eroi și mărturisitori ai Bisericii noastre, și anume: pe Ep. Alexandru Cisar, care la scurt timp după întoarcerea sa la București de la Orăștie, a încetat din viață în urma unei răceli puternice, pe Ep. Marton Aron, un păstor plin de curaj și de demnitate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
putut extrage date certe, indubitabile, de care nu dispuneam inițial. Nu am insistat prea mult asupra întregului proces, deoarece cred că se va găsi un istoric inimos care să studieze acest dosar în care au fost implicați adevărați martiri și mărturisitori ai credinței. Un prim pas a fost făcut deja de către Asociația Juriștilor Greco-catolici din Dej ce au inițiat recursul în anulare la Curtea Supremă de Justiție care a casat hotărârile Tribunalului Militar București din iunie 1952, reabilitând astfel (din păcate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru acest curaj pentru că securitatea mai are încă „mâini lungi”. Aceleași structuri au reușit ca nici până acum să nu fie promovat Procesul comunismului în care să fie rejudecate toate procesele politice și casate sentințele pronunțate împotriva tuturor martirilor și mărturisitorilor credinței, a marilor oameni de stat și cărturari, pentru a li se recunoaște meritele și a nu rămâne în istorie ca spioni, făptuitori de crimă de înaltă trădare, complicitate la aceasta, etc. O inițiativă lăudabilă e și cea întreprinsă de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de la traducerile, introducerile, lucrările și câteva dintre mărturisirile sale. Într-o primă parte, voi trece În revistă autorii foarte vechi de care s-a ocupat. Apoi, voi zăbovi asupra a patru „segmente” patristice dragi inimii sale: Filocalia; Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Grigore Palamas. În final, aș dori să punctez idiosincraziile și „scăpările” sale voluntare sau involuntare. Într-un interviu din anul 1989, publicat Într-o revistă italiană, Stăniloae făcea această mărturisire: „Sfinții Părinți mi-au dezvăluit Înțelegerea profundă și completă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
câteva din tratatele lui Grigore Palamas). Cu timpul Însă observăm că demersul său devine din ce În ce mai personal, accesoriile științifice fiind Înlocuite printr-un autentic dialog pe picior de egalitate cu Părinții. Notele pe care Stăniloae le redactează pentru Ambigua lui Maxim Mărturisitorul, pentru diferiți autori din Filocalie, pentru operele lui Pseudo-Dionisie Areopagitul sau pentru Imnele lui Simeon Noul Teolog au puțin de-a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este vorba mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
degrabă de scolii teologice, menite nu numai să limpezească textul patristic, dar și să-i insufle o nouă viață. Această metodă „dialogală”, deopotrivă cuviincioasă și fără complexe, este proprie lui Dumitru Stăniloae În modul de abordare a scrierilor patristice. Maxim Mărturisitorul nu este pentru el un autor oarecare, ci un „maestru al adevărului”, al cărui mesaj teologic și existențial nu și-a pierdut nimic din forță și actualitate. Iar acest dialog nu se mărginește numai la traduceri, ci se continuă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care a introdus, din anul 1926, În programa de Învățământ teologic a Universității din Chișinău, o materie ce părea stranie În ochii colegilor săi: „mistica ortodoxă”. După propria-i mărturisire, directorul Gândirii i-ar fi descoperit pe Pseudo-Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul și Ioan Damaschinul, la Viena, În 1920, prin intermediul volumului Mistica bizantină, scris de poetul... dadaist Hugo Ball. În 1926, el Începe să predea „mistica” la Universitatea din Chișinău sub acoperirea unui „curs de literatură religioasă modernă”. Printre alte scrieri, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
este impresionantă. În afara celor douăsprezece volume ale Filocaliei (ale Filocaliei sale), despre care voi vorbi numaidecât, ea conține autorii și titlurile următoare, În ordine cronologică : Grigore Palamas, Triade 1, 2 și 3; Antiereticul Împotriva lui Achindin (1932 ; 1933; 1938) ; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt Împotriva elinilor; Cuvânt despre Întruparea Cuvântului; Trei cuvinte Împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
titlurile următoare, În ordine cronologică : Grigore Palamas, Triade 1, 2 și 3; Antiereticul Împotriva lui Achindin (1932 ; 1933; 1938) ; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt Împotriva elinilor; Cuvânt despre Întruparea Cuvântului; Trei cuvinte Împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989; 1990; 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt Împotriva elinilor; Cuvânt despre Întruparea Cuvântului; Trei cuvinte Împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989; 1990; 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990); Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiești (1990); Chiril al Alexandriei, Închinarea și slujirea În duh și adevăr (1991); Chiril al Alexandriei, Glafire (1992); Paladie, Istoria lausiacă (Lavsaicon) (1993); Grigore din Nazianz, Cinci cuvântări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ai vieții, a făcut o traducere foarte frumoasă, amplu comentată, a corpusului dionisian. Cartea, apărută În 1996, cuprinde o introducere densă, asupra căreia voi reveni numaidecât, traducerea celor patru tratate și scrisorile (după Migne), scoliile transmise sub numele lui Maxim Mărturisitorul și propriile note ale lui Stăniloae. În ce privește influența exercitată de Pseudo-Dionisie asupra gândirii teologului român, există deja un studiu al lui Gheorghe Drăgulin, care trece În revistă câteva texte semnificative : 1) un articol din 1952, cu care Stăniloae participase la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
despre ierarhie și sinodalitate”, care actualizează Învățăturile Areopagitului asupra sfințeniei credinței și a ierarhiei preoțești; 3) paginile din Teologia dogmatică ortodoxă consacrate cunoașterii apofatice, creației lumii și energiilor necreate. Stăniloae Îl citează aproape Întotdeauna pe Pseudo-Dionisie În compania lui Maxim Mărturisitorul, marele său interpret din secolul al VII-lea, și a lui Grigore Palamas, a cărui teorie despre „energiile necreate” ar fi fost prefigurată de către Pseudo-Dionisie. Introducerea lui Stăniloae la Operele complete reprezintă, cred, ultima Încercare importantă - și cât de donquichotescă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
tot mai virulentă și sistematică Împotriva modernismului (implicit Împotriva metodei critice și istorice practicate de către savanții occidentali), Împotriva Occidentului, În general, și a catolicismului, În special. Naționalismul comunist, omniprezent În epoca lui Ceaușescu, i-a Înlesnit, vai !, această atitudine. Maxim Mărturisitorul Împotriva lui Origen via Stăniloae Aproape aceeași atitudine o regăsim În atitudinea lui față de opera lui Maxim Mărturisitorul, pe care o cunoștea În profunzime. Lui Stăniloae nu-i plăcea Origen din principiu și Își făcea chiar o datorie de onoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Occidentului, În general, și a catolicismului, În special. Naționalismul comunist, omniprezent În epoca lui Ceaușescu, i-a Înlesnit, vai !, această atitudine. Maxim Mărturisitorul Împotriva lui Origen via Stăniloae Aproape aceeași atitudine o regăsim În atitudinea lui față de opera lui Maxim Mărturisitorul, pe care o cunoștea În profunzime. Lui Stăniloae nu-i plăcea Origen din principiu și Își făcea chiar o datorie de onoare În a denunța „origenismul” ori de câte ori avea prilejul (or, cum se știe, Origen nu poate fi redus la origenism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mărturiilor mai multor persoane care Îl frecventau, Stăniloae a fost scandalizat și a pregătit cu minuțiozitate o contraofensivă. Ca să-l combată pe Origen și mai cu seamă origenismul, el alege să traducă și să comenteze Ambigua mult Îndrăgitului său Maxim Mărturisitorul. Și chiar În Introducerea acestui tratat, În care Maxim explică pasajele controversate ale lui Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae Își reglează conturile cu Origen. Așa cum se știe, Maxim Însuși s-a format la școala lui Origen (direct sau prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În evidență unele distorsiuni operate de Palamas tradiției patristice pentru a-și pleda cauza. De asemenea, teologul român Îl acoperă cu reproșuri pe Jean Sergio Nadal, apărător al lui Akindynos, și pe Juan-Miguel Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul. În puținele pagini pe care le-a consacrat acestei polemici, Stăniloae nu aduce câtuși de puțin răspunsuri decisive, mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile Împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului În general și a catolicilor În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
decât În relație cu celelalte două. Ajunge să parcurgem În fugă Teologia dogmatică ortodoxă (1978) ca să ne dăm seama de rolul jucat aici de Părinții Bisericii. Pentru revelația naturală și supranaturală sunt citați și comentați pe larg Pseudo-Dionisie și Maxim Mărturisitorul (I, pp. 71-72); pentru cunoașterea apofatică și catafatică sau rațională, Maxim Mărturisitorul este amplu folosit, Împreună cu Grigore din Nazianz și Ioan Hrisostom; pentru definiția teologiei ca „explicație vie a Tradiției” sunt scoși În arenă Evagrie Ponticul, Grigore de Nyssa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
dogmatică ortodoxă (1978) ca să ne dăm seama de rolul jucat aici de Părinții Bisericii. Pentru revelația naturală și supranaturală sunt citați și comentați pe larg Pseudo-Dionisie și Maxim Mărturisitorul (I, pp. 71-72); pentru cunoașterea apofatică și catafatică sau rațională, Maxim Mărturisitorul este amplu folosit, Împreună cu Grigore din Nazianz și Ioan Hrisostom; pentru definiția teologiei ca „explicație vie a Tradiției” sunt scoși În arenă Evagrie Ponticul, Grigore de Nyssa și, iar, Grigore din Nazianz; Maxim Mărturisitorul, aproape omniprezent, revine și În capitolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
apofatică și catafatică sau rațională, Maxim Mărturisitorul este amplu folosit, Împreună cu Grigore din Nazianz și Ioan Hrisostom; pentru definiția teologiei ca „explicație vie a Tradiției” sunt scoși În arenă Evagrie Ponticul, Grigore de Nyssa și, iar, Grigore din Nazianz; Maxim Mărturisitorul, aproape omniprezent, revine și În capitolul despre participarea omului la atributele lui Dumnezeu; pentru cristologie ne sunt oferite Învățăturile lui Chiril al Alexandriei, Leonțiu al Bizanțului și Nicolae Cabasila; semnificația Cincizecimii, ca episod al Întemeierii Bisericii, este explicată prin invocarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
un sfânt „proto-român” din secolul al VI-lea sau al VII-lea, căruia i-a consacrat o introducere din rațiuni... patriotice. Tradiția de care se simte atașat este aceea reprezentată de Athanasie, Chiril al Alexandriei, Părinții capadocieni, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Simion Noul Teolog, Grigore Palamas și isihaștii din Filocalia sa. E vorba de aceeași Tradiție atât de dragă lui G. Florovsky și Vl. Lossky, două figuri de frunte ale „curentului neopatristic”. Respingerea necondinționată a lui Origen și a „origeniștilor” mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. În fine, Întreprinderea „Sources chrétiennes” ar acoperi o lacună În peisajul intelectual francez. Printre cei dintâi Părinți traduși În colecție se găsesc Grigore de Nyssa, Clement Alexandrinul, Atenagora, Nicolae Cabasila, Origen și Maxim Mărturisitorul. Același an, 1942. Urs von Balthasar, alt membru al „clubului de la Fourvière”, publică volumul său Pensée et présence. Essai sur la philosophie religieuse de Grégoire de Nysse, a cărui prefață constituie o adevărată „profesiune de credință”. Pledând implicit pentru reasumarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
DECA, tom I, pp. 652-659. Gh. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991. Ibid. Ortodoxie și românism, introducere și note de C. Schifirneț, București, 1998 (ediția a doua), pp. 161-162. „Introducerea traducătorului”, În Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, București, 1983, pp. 5-42. J.-Cl. Larchet, Introducere la volumul Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, Paris-Suresne, 1994, p. 53. Volumul beneficiază de un comentariu al lui Stăniloae, din 1983, tradus În franceză de Părintele Aurel Grigoraș. Stăniloae scrie peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]