1,613 matches
-
o fugă rușinoasă, lăsându-și în urma nu numai o bună parte a armatei dezorientată și înspăimântată, dar și propria mamă, soția și cele trei fiice, care îl însoțiseră în luptă pentru a vedea cum regele persan își învinge neînsemnații adversari macedoneni. Se spune că Alexandru nu a profitat niciodată de poziția sa de învingător și a tratat prizonierele cu toată considerația cuvenită rangului lor. Alexandru, însoțit de câțiva oameni îl urmărește pe Darius în încercarea de a-l captura, dar nu
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
lor. Alexandru, însoțit de câțiva oameni îl urmărește pe Darius în încercarea de a-l captura, dar nu reușesc să îl ajungă. Pe lângă soldații persani capturați, o avere substanțială, bunuri, echipamente de război și arme au intrat în posesia oștii macedonene, în urma înfrângerii suferite de Imperiul Persan. Doi ani mai târziu, Alexandru cel Mare îl învinge încă o dată pe Darius al III-lea , care recurge la aceeași metodă pentru a scăpa, fuga. Regele persan moare în cele din urmă, fiind ucis
Bătălia de la Issos () [Corola-website/Science/326968_a_328297]
-
Ademenirea" (1983), interzis de autoritățile comuniste ale vremii. Este supus unor persecuții fizice și morale,fiind nevoit, astfel, să plece din țară, împreună cu familia, în 1986. Fiul lui Gheorghe Zaharia și al Mariei (n. Caratașu), dintr-o veche familie de macedoneni. Îi moare fratele geamăn, Remus, la vârsta de 9 ani, într-un accident. Studii la Școala Primară “Costache Negri” din Iași (1936-1940), Liceul Național in Iași (1941-1943. În 1942, tatăl, subofițer întors de pe front, moare din cauza unei septicemii. Continuă, cu
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
Lazăr al Serbiei să se recunoască vasal al Imperiului Otoman. Sultanul Murad a continuat atacurile în Balcani pe două direcții: spre nord și de-a lungul a ceea ce fusese cunoscut în epoca medievală ca „Via Ingatia”, în Macedonia. Liderii locali macedoneni au fost siliți pe rând să accepte statutul de vasali. Turcii au reușit să atingă coasta albaneză a Adriaticii în 1385. Doi ani mai târziu, turcii au cucerit Salonikul. Când problemele apărute în Anatolia la-au forțat pe Murad să
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Murad și-a organizat atacul pentru anul următor, în 1389. Sultanul a condus în persoană cea mai mare forță otomană reunită în Balcani până în acele timpuri, alături de soldații musulmani aflându-se contingente creștine trimise de vasalii bulgari, sârbi, albanezi și macedoneni, (printre acești Marko Kralevici al Prilepului). Lazăr a condus o coaliție a trupelor boierilor sârbi loiali, macedonenilor și kosovarilor lui Brankovici, și contingente bosniece, ungurești și albaneze. Cele două armate s-au întâlnit la Kosovo Polje („Câmpia Mierlei”) pe 15
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
mare forță otomană reunită în Balcani până în acele timpuri, alături de soldații musulmani aflându-se contingente creștine trimise de vasalii bulgari, sârbi, albanezi și macedoneni, (printre acești Marko Kralevici al Prilepului). Lazăr a condus o coaliție a trupelor boierilor sârbi loiali, macedonenilor și kosovarilor lui Brankovici, și contingente bosniece, ungurești și albaneze. Cele două armate s-au întâlnit la Kosovo Polje („Câmpia Mierlei”) pe 15 iunie 1389. Bătălia de la Kosovo Polje a fost o mare victorie pentru otomani, în ciuda uciderii sultanului Murad
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
bulgarii și-au unit eforturile pentru progresul imperiului. În imperiu a apărut o mișcare pentru unificare și diferitele grupuri, care luptaseră până atunci între ele, au început să lucreze împreună pentru salvarea statului comun. Liderii mișcării clandestine Organizația Revoluționară Internă Macedoneană (VMRO) au fraternizat cu membrii Comitetul Unității și Progresului. Grecii și bulgarii au colaborat în cel de-al doilea partid mare din Imperiul Otoman, Uniunea Liberală. Federaliștii bulgari au întâmpinat cu entuziasm revoluția și mai apoi s-au alăturat vieții
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
Societatea Otomană a Libertății a anunțat că urma să coopereze cu alte organizații similare sub umbrele CUP. În realitate, conducerea SOL a exercitat un control important asupra CUP. În 1908, Imperiul Otoman a fost pus în fața unei noi crize, „Chestiunea Macedoneană”. Țarul Nicolae al II-lea și împăratul austriac Franz Joseph, care aveau interese puternice în Balcani, au declanșat începând cu 1897 acțiuni care au reprezentat ultima fază a procesului de balcanizare. Prin 1903 au fost discuții cu privire la strabilirea unui control
Junii Turci () [Corola-website/Science/324359_a_325688]
-
târziu la războiul din 1916-1918. Va consemna aceste experiențe în volumele "Amintirile unui fost holeric" (1914, Premiul Academiei Române) și "Prin viroage și coclauri" (1922). În 1940 și 1941 funcționează ca ambasador la Atena, preocupându-se, printre altele, de drepturile românilor macedoneni. A făcut parte din mișcarea legionară și, condamnat de regimul comunist în 1949, își sfârșește zilele în închisoare de la Aiud. Pasionat de cunoașterea trecutului, Gane întreprinde călătorii în țară și în străinătate, răscolește arhive și biblioteci, vizitează muzee și monumente
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
traducătorii prolifici de literatură și poezie din România. A primit premii naționale și internaționale atât pentru poeziile cât și pentru traducerile sale, inclusiv premiul pentru poezie al editurii Eminescu. Opera sa poetică a fost tradusă în albaneză, engleză, franceză, italiană, macedoneană, spaniolă și turcă. Coautoare și colaboratoare apropiată a scriitorului și traducătorului Dumitru M. Ion. Volume de poezie (în limba română) 1. "Neîmblânzită ca o stea lactee", Premiul de debut al Editurii Eminescu, 1973, Premiul I Poezie, (pe coperta a IV
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
cu un text de Alex. Ștefănescu), Editura Eminescu, București, 1985; 6. "Ephemeris", (coperta de Mircia Dumitrescu); Editura Cartea Românească, București, 1987; 7. "Poeme reci - Tirania Visului", vol. III, prefață de Al. Piru; Editura Orient-Occident, București, 1993; 8. "Makedonski molitvi" - Rozariu Macedonean (ediția a II-a, bilingvă, română-macedoneană), cuvânt înainte de Domnul Domn Mihail, arhiepiscop de Ohrida și Macedonia; traducere de Mihail Rengiov; Editura Kultura, Skopje, 1996; 9. "Scara la cer", vol. I, (cu ilustrații după miniaturile lui Picu Pătruț și coperta de
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
Pavlovski, Ipocritul (roman), Editura Cartea Românească, București, 1986 (în colab.); 12. Petar T. Boșkovski, Așternutul de spini (versuri), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986, (în colab.); 13. Traian Petrovski, Cheia vieții (versuri), Editura Cartea Românească, București, 1989 (în colab.); 14. Falanga lirică macedoneană (antologie), Editura Hyperion, Chișinău, 1990 (în colab.); 15. Bojin Pavlovski, Ipocritul roșu (roman), Editura Hyperion, Chișinău, 1991 (în colab.); 16. Lingurița de aur (Antologia poeziei din R. Moldova), Editura Kultura, Skopje, R. Macedonia, 1993 (în colab.); 17. Jovan Strezovski, Romanul
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
î.e.n. Samothraki a fost cucerită de către Imperiul Persan în anul 508 î.e.n., trecând ulterior sub control Atenian. În secolul al V-lea î.e.n. Samothraki a făcut parte din Liga Deliană. Filip al II-lea cucerește insula, care rămâne sub dominație macedoneană până în anul 168 î.e.n. După Bătălia de la Pydna, Samothraki devine independentă și își păstrează acest statut până în anul 70 e.n. când Vespasian o include în Imperiul Roman. În Noul Testament, cartea Faptele Apostolilor, este menționat că Apostolul Pavel, în timpul celei de
Samothraki () [Corola-website/Science/325155_a_326484]
-
garnizoană la Canosa, la frontiera dintre Benevento și Bari, însă s-a retras la Benevento până în martie 868. Probabil că aceasta ar fi perioada în care Ludovic al II-lea a intrat în negocieri cu noul împărat bizantin, Vasile I Macedoneanul. S-ar fi discutat cu această ocazie chestiunea căsătoriei dintre fiica lui Ludovic și Symbatios Constantin, fiul mai mare al lui Vasile I, împăratul de la Constantinopol promițând în schimb sprijinul pentru occidentali din partea flotei bizantine în cadrul preconizatului atac asupra Bari
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
toate, Castrogiovanni (în iarna lui 859). Toți supraviețuitorii creștini ai fortăreței au fost executați, iar copiii și femeile au fost vânduți ca sclavi în Palermo. Căderea celei mai importante fortărețe siciliene l-a convins pe împăratul de la Constantinopol, Vasile I Macedoneanul să trimită în 859-860 să trimită o puternică armată, însă aceasta, ca și flota care o transporta, afost înfrântă de către Abbas. Întăririle bizantine au făcut ca multe dintre orașele supuse musulmanilor să se revolte, Abbas fiind astfel ocupat în anii
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
se părea că bizantinii sunt pe punctul de a recupera Sicilia, însă noi victorii pe uscat ale sarazinilor restabiliti situația. De asemenea, o răscoală din Palermo împotriva guvernatorului Seuàda ibn Muhammad a fost reprimată în 887. Moartea împăratului Vasile I Macedoneanul în 886 i-a încurajat o dată în plus pe musulmani sa își extindă aria atacurilor, ei asaltând Calabria, unde armata imperială bizantină a fost înfrântă în vara lui 888. Cu toate acestea, noi rpscoale interne au avut loc în 890
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
de Abbas-ibn-Faid, care a prădat provincia longobardă Salerno. Două flote arabe au sosit la Taranto, în 871 și apoi în 875, aducând trupele care prădaseră Campania și Apulia. Situația din sudul Italiei l-a îngrijorat pe împăratul bizantin Vasile I Macedoneanul, care a decis să îi respingă pe arabi și a izbutit în tentativa de a recupera portul orașului Taranto de la aceștia. În 880, două armate bizantine, conduse de generalii Procopius și Leon Apostyppes, alături de o flotă comandată de amiralul Nasar
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
biografii ale împăraților bizantini care au domnit de la 813 to 867 (de la Leon al V-lea Armeanul la Mihail al III-lea). Fiind scrise la comanda împăratului Constantin al VII-lea (913-959), cărțile reflectă punctul de vedere al reprezentanților dinastiei macedonene. Necunoscutul autor a utilizat probabil aceleași surse ca și Iosif Genesios. Cea de a doua lucrare este cunoscută sub numele de "Vita Basilii", o biografie a împăratului Vasile I Macedoneanul (867-886) scrisă de nepotul său, împăratul Constantin al VII-lea
Continuatorul lui Teofan Mărturisitorul () [Corola-website/Science/324689_a_326018]
-
-lea (913-959), cărțile reflectă punctul de vedere al reprezentanților dinastiei macedonene. Necunoscutul autor a utilizat probabil aceleași surse ca și Iosif Genesios. Cea de a doua lucrare este cunoscută sub numele de "Vita Basilii", o biografie a împăratului Vasile I Macedoneanul (867-886) scrisă de nepotul său, împăratul Constantin al VII-lea, probabil în jurul anului 950. Lucrarea este esențialmente un panegyric care laudă pe Vasile și domnia sa în paralel cu defăimarea predecesorului său, Mihail al III-lea. Lucrarea a treia a manuscrisului
Continuatorul lui Teofan Mărturisitorul () [Corola-website/Science/324689_a_326018]
-
serie de victorii. Forțele albaneze au preluat inițiativa în Peloponez și au înfrânt insurgenții din Messalongi și Patras și au ucis numeroși civili din regiune. În ciuda evacuării trupelor ruse din Moreea, grecii au continuat luptele. Aproximativ 5.000 de rebeli macedoneni au preluat controlul asupra Corintului, întrerupând practic toate legăturile dintre Moreea, Epir, Albania și Macedonia. Victoriile grecilor au fost însă temporare. În scurtă vreme, turcii au preluat controlul asupra celei mai mari părți a Peloponezului. În timpul bătăliei finale dintre 4
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
în faza optimilor de Concordia Chiajna; pe de altă parte, Petrolul a ajuns în finală, unde a învins-o pe CFR Cluj printr-un gol înscris de Jeremy Bokila. Steaua a început campania de calificare cu un meci împotriva echipei macedonene Vardar Skopje, în turul 2 preliminar. Au câștigat meciul tur cu 3 - 0, prin golurile lui Cristian Tănase și Mihai Pintilii, și prin autogolul portarului de la Vardar, Igor Pavlović, din prima repriză. Reghecampf a declarat după meci „Cei de la Vardar
FC Steaua București în sezonul 2013–14 () [Corola-website/Science/326401_a_327730]
-
fiu al lui Anastase Grigorescu (inginer chimist) și al Mariei Grigorescu, născută Gușerescu. (Octav este al doilea fiu dintre cei patru frați și o soră, printre care și pictorul Ion Grigorescu). O parte din înaintașii săi dinspre tată erau români- macedoneni, veniți de peste Dunăre pe la începutul secolului al 19 lea și care au ajuns în Corcova Mehedinților. Mai apoi, unindu-se cu familii locale din comuna Bengești, s-au stabilit în această așezare rurală gorjană. Una din bisericile din Bengești este
Octav Grigorescu () [Corola-website/Science/322200_a_323529]
-
, lingvist macedonean de origine meglenoromana (n. 1939, comuna Gevgelija, Meglen, Republica Macedonia), profesor universitar la Facultatea de Filologie „Blaže Koneski” a Universității „Chiril și Metodie” din Skopje. A urmat studiile universitare la Skopje, studii postuniversitare și masterat la Belgrad, urmate de un
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
la Belgrad, urmate de un doctorat la Skopje. A avut specializări la București (1968-1969) și Paris (1974-1975). Este profesor titular de limba franceză și lector de limbă română la Facultatea de Filologie a Universității „Chiril și Metodie”, lector de limba macedoneană la INALCO ("Institut național des langues et civilisations orientales") - Paris și conferențiar de balcanistica la "Istituto Universitario Orientalé", Napoli. Opera să științifică acoperă lexicografia, lingvistică românească (dialectele - meglenoroman și aroman) și cea romanica. În cursul anului 1995, prin decretul primului
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]
-
nos jours, Balkan-Archiv, Helmut Buske Verlag, Hamburg, 1990, 295 pages. 2. Meglenoromana astăzi, Academia Română, București 2002, 400 pages. 3. Tratat de dialectologie românească (ouvrage collectif), Craiova, 1985, 1000 pages. 1. Cântece și hore de rusalii comune la Meglenoromani și la Macedoneni vo “Actele Simpozionului Pančevo 1972, str. 95-101. 2. U final în graiurile meglenoromane din Huma și Țărnareca vo “Analele Societății de limbă română din P.S.A. Voivodina" Zrenjanin, 1972-1973, str. 91-94. 3. Despre palatalizarea consoanelor labiale în meglenoromana vo “Studii
Petar Atanasov () [Corola-website/Science/329599_a_330928]