2,490 matches
-
sale această frază: «Vocatus atque non vocatus Deus aderit/ Chemat sau nechemat, Dumnezeu va veni»... și vorbim aici de un medic psihoterapeut! Un poet precum Rilke, nu tocmai ușor pentru sine și pentru alții, avea să scrie în una dintre magnificele sale poezii: Chiar dacă nu vrem, Dumnezeu crește». Validitatea vieții consacrate se decide «în lume», care nu este doar a «altora», ci și a noastră, căci, în mod inevitabil, facem parte din ea și, în special, pentru că alegem să ne dăm
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
inima Domnului Cristos în momentul în care își dă seama în ce situație se află mulțimile: «i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor» (Mt 9,36). În mod magnific, evanghelistul Matei vorbește despre instituirea celor «doisprezece» (Mt 10,1) tocmai în contextul acestei privirii milostive și într-o etapă destul de înaintată în cadrul narațiunii catehetice a Evangheliei sale. Biserica este datoare să propovăduiască evanghelia mântuirii nu lumii capabile să primească
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
în vârstă își amintesc destul de bine și, poate, cu durere, marea revoluție ce s-a produs înăuntrul vieții consacrate în timpul și imediat după conciliul Vatican al II-lea. Unul dintre numeroasele aspecte care a zguduit și reînnoit, oarecum în mod magnific, sensibilitatea și traiul consacraților, este ceea ce am putea defini: nevoia de-monahizării vieții religioase. Până la Conciliu, modelul de discernământ și de evaluare al diferitor forme de viață consacrată era reprezentat de viața monastică, a cărei formă «pură» era identificată cu trăirea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
toate apusurile lumii mă chemau spre o măreție tristă, întrezărită-n presimțiri? Și apoi, să te primbli cu acel crespuscul în suflet prin parcul din Combourg, încercînd a fi demn de plictiseala marelui René. Trebuie într-adevăr să cunoști dezolarea magnifică a anumitor zile la Saint-Malo și la Combourg, pentru ca să-l poți scuza pe Chateaubriand. E drept că, în afară de câteva pagini din Memoriile lui, cu greu mai poate fi recitit, căci retorica lui, având amploare, este lipsită totuși de substanță. Lamentațiile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cea mai nebună avântare până dincolo de margini, și moartea mea să fie triumful meu. Aș vrea să mă topesc în lume și lumea în mine, să naștem în nebunia noastră un vis apocaliptic, straniu ca toate viziunile de sfârșit și magnific asemenea marilor crepuscule. Din țesătura visului nostru să crească splendori enigmatice și umbre cuceritoare, forme ciudate și adâncimi halucinante. Un joc de lumină și de întuneric să îmbrace sfârșitul într-un decor fantastic și o transfigurare cosmică să ridice totul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sensului ei în lume. Aș sacrifica o jumătate din viață, de aș putea trăi cu aceeași intensitate ceea ce a simțit ultimul grec, ultimul roman și ultimul francez măcar o clipă pe piscurile istoriei lor. Trebuie să fi fost un orgoliu magnific, un orgoliu care inspiră paloare zeilor. Un oarecare francez, care în Revoluție și-a revărsat bestialitatea într-o furie umanitară, reprezintă, istoricește și politicește, mai mult decât colectivitatea amorfă a unei culturi mici. Sau încerc să înțeleg psihologia soldatului german
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puțin Înainte de a-și decide singur moartea! - vorbește, dacă nu Întotdeauna ca un om deja fericit (ca În Colomba și Incantații, de exemplu), În orice caz În față cu un generos proiect al instaurării În lume a „duhului sărbătorii”. „Devenit magnific - scrie Paul P. Drogeanu - omul fericit nu poate să nu Își transforme condiția Într-un program care răspîndește bucuria cu forța unei epidemii [...]”, - iar poezia lui Ilarie Voronca este Însuflețită pe Întreg parcursul ei de un program ca acesta, crezînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
glasul ei tună, prăvălită - ea rumpe și zdrobește etc. La aceste imagini ale durității și forței, se asociază altele venite din aceeași sferă a maiestății triumfale: vulturul ce se rotește deasupra eroului și poartă cu el un memorabil dialog, calul magnific care „turbă, mușcă, sare”, În fine, scutul de fer săpat pe care sînt gravate insignele imperiului. Aceasta este teza, forța luminoasă a mitului, binele În dialectica maniheistă a poemului. Antiteza e figurată prin imagini din altă sferă de elemente: fluide
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
instituție, Suflețel intră în delirul impacienței. Școala avea nevoie de o directoare, și postul ar fi fost excelent pentru Aurora, rezolvîndu-se astfel problema locuinței, căci școala era prevăzută cu un superb pavilion pentru direcție. Suflețel întreprinse demersurile într-un secret magnific, ferindu-se în primul rând de Hagienuș "cel ascuțit la limbă". Înarmată cu un memoriu, Aurora ceru audiență prințesei Hangerliu, după ce în prealabil vizitase pe madam Pomponescu și alte personalități feminine. Aurora făcu impresia cea mai bună din cauza fizionomiei ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zis ei? Lucruri foarte frumoase cu siguranță privind puterea și grandoarea Franței, privind necesitatea de a semăna pentru a recolta, privind viitorul strălucit al giganticei noastre colonii, privind avantajul de a deversa cât mai departe preaplinul populației noastre etc; piese magnifice de elocvență, întotdeauna ornate de această perorație: Votați cincizeci de milioane (mai mult sau mai puțin) pentru a face în Algeria porturi și drumuri, pentru a transporta astfel coloni, pentru a le construi case, pentru a le defrișa câmpurile. În
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
instalat într-o odaie superbă, mi-a dat un costum de marinar în echipajul vasului lui și gata. Au fost patru zile excelente, nu vă pot descrie acum. Vă voi povesti însă multe despre el, despre casa lui, care e magnifică, despre Balcic". Există și alte exerciții de admirație de acest gen. Al. Paleologu consideră Cum am devenit huligan o capodoperă; Sebastian îl admira și iubea pe Nae Ionescu care nu era antisemit. Același autor consideră cuplul M. Sebastian N. Ionescu
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
asta? Îmi vine mereu în minte vorba spusă de Noica acum câțiva ani, la plimbarea aceea spre Șanta: Aș face ctitorii cu nemiluita!" Am reluat traducerea lui Phaidros. Cred că nu există bucurie mai aspră... Seara de astăzi a fost magnifică. Noica ne-a așteptat la el cu o listă pentru discuții, cerîndu-ne să venim și noi în fiecare seară cu una. Îi dădusem cu o zi înainte dactilograma volumului pe care l-am propus "Cărții Romînești" sub titlul Micrologii. Îmi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cuvinte". Ei le spun pentru ceilalți sau le spun pentru că nu pot să nu le spună, pornind întotdeauna de la iluzia că spusele lor vor ajunge la ceilalți, îi vor atinge și îi vor schimba. Cuvintele lor "spun totul", ele sânt magnifice, forța lor este enormă, adevărurile rostite acolo și splendoarea rostirii lor ne taie respirația. Și totuși, aceste cuvinte rostite în beneficiul tuturor și care "ar face până și pietrele să plîngă" nu ajung decât la o infimă parte dintre noi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în cartierul acela de vis, adunat pe un deal în pădure, puțin în afara orașului, în Schlierbach. Gastehaus der Universität, "casa de oaspeți a Universității", se află în vârful dealului, în Rombachweg, și din parcul din spate se deschide o priveliște magnifică asupra Neckarului și a vilelor de pe malul opus. Am stat pironit minute în șir în curtea din fața intrării, privind treptele, pavajul carelat, ușa larg deschisă a imensului garaj unde îmi țineam bicicleta. Îl vedeam pe Flipi, ajuns atunci din țară
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
autentică a filozofiei. Bogdan citește, vădit emoționat, asemeni unui actor căruia i-a venit rândul să intre în cadru. De altminteri este din plin pe scenă (și-a pregătit intrarea legîndu-și discret înainte o băsmăluță în jurul gîtului), în cel mai magnific decor al gândirii și lectura pe care o face ― cu glasul nesigur, grăbit, pentru că are acea rușine juvenilă în fața produsului propriu ― este un gest de pietate, este o scurtă rugăciune culturală pe care unul dintre noi o murmură și ceilalți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pitici sânt marcate cu pedanterie ― în Finlanda se pare că sânt cei mai mulți, dar și în Transilvania), talia piticilor, vestimentația, alimentația, locuința piticilor, relația lor cu diverse animale (nu se au bine deloc cu pisicile), specii de pitici etc. Cartea este magnific ilustrată și într-o bună zi ne-a venit ideea de a-i da o replică în registrul zmeilor, propunîndu-i lui Cărtărescu să se lanseze în acest exploit. A citit cartea cu piticii și s-a simțit pesemne provocat să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și camere de lucru. Capacitate maximă: trei bursieri odată. Un Sorin Lavric, un Cătălin Cioabă, un Bogdan Mincă pot face minuni acolo lucrând câte o lună-două continuu. La fel doctoranzii mei actuali și cei ce vor mai veni. Peisajul este magnific, căsuța fiind practic îngropată între brazi. Fiecare sejur s-ar petrece sub spiritul tutelar al locului și ar comporta, obligatoriu, turul zilnic, de o oră și cinci minute, al Păltinișului. Am stat și am visat la acest moment ce va
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
moment dat, portretul femeii care zdrobește inimile tuturor bărbaților: "șarpe cu trup de felină".) Și totuși, nicăieri, nici cea mai mică urmă de vulgaritate. "Gabriel, îmi spune Virgil după ce terminăm audiția, cum mai pot eu, după un cadou atât de magnific, să îți dăruiesc ce îți pregătisem? Am descoperit în ultima vreme un mare compozitor și voiam să ți-l semnalez și dumitale: ai aici simfoniile lui Beethoven cu Cleveland Orchestra dirijată de George Szell, cea mai bună interpretare după cea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
propusese, poziționând-o la sfârșitul colecției sale de povestiri. Attilio Momigliano, pe de altă parte, o consideră o istorisire a prostiei și a brutalității, fiind astfel de acord cu personajul Dioneo, care o prefațează definind atitudinea soțului drept „non cosa magnifica ma una matta bestialità”811. Naratorul italian arată că membrii brigatei au discutat pro și contra pe marginea acestei istorisiri, părerile lor fiind împărțite, ca și cele ale criticilor literari. Nu putem decide clar dacă Grizilda este o sfântă sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vedrele, totul este plin”. În ceea ce ne privește, semnele pe care ni le dă sunt și mai puternice, și mai limpezi decât cele de mai sus. Dintr-un pământ mai Înainte sterp, sărac, pustiu, Zeul a făcut un sol fertil, magnific, plin de glorie. Nu Încape vorbă că mă felicit pentru a fi contribuit cu zel la aceste Îmbunătățiri alături de Polycrates și de (C) Petraios și-l proslăvesc pe cel care a fost Îndrumătorul nostru În cursul acestor Îmbunătățiri, pe care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
propusese, poziționând-o la sfârșitul colecției sale de povestiri. Attilio Momigliano, pe de altă parte, o consideră o istorisire a prostiei și a brutalității, fiind astfel de acord cu personajul Dioneo, care o prefațează definind atitudinea soțului drept „non cosa magnifica ma una matta bestialità”811. Naratorul italian arată că membrii brigatei au discutat pro și contra pe marginea acestei istorisiri, părerile lor fiind împărțite, ca și cele ale criticilor literari. Nu putem decide clar dacă Grizilda este o sfântă sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la fel de vulnerabil ca și el. Princepele lui Eugen Barbu tocmește doi astrologi să-i scrie horoscoape și aceștia își fac treaba cu brio. Un caz inedit de operă! Messer Ottaviano e în plus un abil regizor: pune la cale un magnific spectacol lacustru cu plute alegorice, aranjamente cabalistice și mitologice. Totul se termină, ca într-un happening, cu o orgie pe cinste. Opera Princepelui e și mai bizară: ctitorește o biserică în care toate personajele picturii murale canonice au chipul amantului
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
al unicității produsului: "Numai X scoate orice pată"); • entimematic (structura narativă actualizată, eventual bazată pe un mister sau lovitură de teatru pentru accentuarea eficienței argumentative) Mediator între produsul concret (țigările Marlboro) și semnul abstract (ansamblul de semnificații indus de peisajul magnific, fundalul sonor, combinațiile morfologice și cromatice: virilitate, libertate, aventură etc.), mesajul publicitar comparat cu basmul și mitul pentru structura sa binară clară nefericire/fericire; disconfort/ confort a fost considerat pe bună dreptate mit degradat, basm pentru copii mici și mari
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
numărat printre bufonii și muzicanții cardinalului Ippolit d'Este până când a fost luat în slujba lui Alfonso. Cât despre Luigi Pulci, supranumit și "regele burlei în quattrocento", e de ajuns să amintim că avea oricând acces în palatul lui Lorenzo Magnificul, "la orice oră din zi și din noapte, pentru a înveseli cu năzdrăvanele sale personaje din Morgante pe membrii familiei Medici"197. De semnalat și graba cu care bufonul (promotor al ideii că nebunia este sursa oricărei fericiri) se transformă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sonetele lui Petrarca sunt parodiate"205, chiar forma sonetului trece în registru ludic și este coborâtă de pe piedestal. Divina Comedie mai mult decât orice altă operă a îndemnat la parodie, tocmai pentru că aderența ei la public a fost maximă. Lorenzo Magnificul a reușit să dezvolte un comic de calitate (Simposio sau I Beoni), imitând stilul Infernului. Este, în egală măsură, și cazul lui Macchiavelli din Belfagor Arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă. În jurul lui 1520, Girolamo Teofilo Folengo
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]