2,559 matches
-
concretă, în final) care pune în scenă, cu adevărat, crimele din carte. Casa în care locuiește eroul-narator ajunge să fie bîntuită (aluzie la filmul Poltergeist), împingîndu-l pe Bret la disperare și la stări demențiale. El este atacat constant de jucăria malefică a fiicei sale (Sarah). Jucăria în cauză se numește "Terby" (aluzie la popularele jucării electronice "Furby", apte de a comunica și de a adopta fizionomii variate) și sugerează o combinație teratologică de pasăre și animal. Cîinele familiei participă și el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
identică (Rossi o scoate din bibliotecă pentru a-i confirma lui Paul veridicitatea spuselor sale). Imaginea dragonului respectiv (după toate semnele, o hartă simbolică) pare o aluzie la vestitul domnitor valah, Vlad Țepeș, rezonant Apusului modern și sub apelativul, presupus malefic, de "Dracula". Mai precis, harta ar indica, după Rossi, locul mormîntului lui Țepeș, care nu ar fi în Mănăstirea Snagov (de lîngă București), așa cum se știe în general, ci, datorită unor indicii istorice (scrisori de călugări medievali și diverse documente
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se vor vedea imediat). El a fost deja "contaminat" vampiric, astfel încît cuplului nu-i mai rămîne decît să-l elimine (cu metode "tradiționale", adică prin intermediul unui stilet de argint înfipt în inimă), pentru a-l izbăvi de o nemurire malefică. Providențial, înainte de "vampirizarea" sa, Rossi a apucat să redacteze noi scrisori ce vor dezlega definitiv misterul lui Dracula. Totuși, deși veniseră pregătiți pentru a-l ucide, Paul și Helen sînt nevoiți să constate dispariția marelui vampir voievodal (anterior sosirii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mări, odată cu trecerea secolelor, acest procent", îi spune Țepeș, cu orgoliu intelectual, profesorului. În plus, lui Rossi i se oferă și fericirea supremă nemurirea. Slujindu-l pe Vlad Dracul, el ar deveni, volens-nolens, un "mort viu" pentru totdeauna. Continuă, persuasiv, maleficul prinț valah: "Vei avea parte de o viață eternă, la care puține ființe pot spera. Ești liber să dispui cum vrei de cea mai strălucită arhivă de felul ei, din cîte există pe fața pămîntului. Opere rare îți stau la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dispoziție, opere care acum nu mai există nicăieri altundeva. Toate acestea sînt ale tale. Cu onestitatea ta fermă, poți desluși lecțiile istoriei /.../. Istoria ne-a învățat că omul e rău din fire, de o răutate sublimă. Binele nu e perfectibil; maleficul e. De ce să nu-ți folosești atunci calitățile în slujba a ceea ce este perfectibil? /.../. Împreună vom duce munca de istoric dincolo de orice limite cunoscute azi. Nu există puritate mai mare decît cea a chinurilor istoriei. Tu vei avea ceea ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
rînduri, la faimoasa parabolă orwelliană, dar interac țiunea genuină dintre cele două narațiuni se petrece pe un palier mai degrabă metatextual. E vorba despre planul semnificației ultime din alegoria lui Haruki Murakami. Orwell, se știe, imaginează un univers concentraționar, unde maleficul Big Brother controlează tiranic destinele tuturor. Aparent, în 19Q4, un astfel de control psihedelic lipsește. Lipsește și cea mai neînsemnată aluzie la sistemul totalitar, anihilat dictatorial. Sîntem confruntați, dimpotri vă, cu imaginea societății nipone contemporane, cu între gul ei set
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în majoritate de intelectualitate. Limbajul intelectualizat devine subversiv prin însuși ermetismul său. Panica, îmbibată cu o rușine interiorizată, atinge apogeul, în ciuda ecartului numeric dintre intelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). În acest context, biciuit de influența "grețos malefică" (Alex Ștefănescu) a ideologiei comuniste, Generația șaizecistă joacă rolul principal, supraviețuind numeroaselor persecuții și reușind, totodată, să realizeze o resurecție a lirismului, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese "o poezie didacticistă" (Iulian Boldea), lipsită de fior afectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
impresie de Literatură evazionistă, indiferentă la problemele politice, fraza fantastică se amestecă, în permanență, cu fraza subversivă, fâcând din paginile de proză ale acesteia "cele mai zguduitoare pagini despre degradarea vieții satului și a vieții, în general, sub influența grețos malefică a comunismului"70, după cum Alex Ștefănescu precizează. Revenind la poezie, întrucât cele două forme de sensibilitate artistică nu pot fi separate, cu atât mai puțin când ele aparțin acelorași circumstanțe contextual literare, concluzionăm, reluând cuvintele Georgetei Adam, care admite că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de altă parte, însă, "oglinda dă o imagine inversă a subiectului și, ca atare, este o îndepărtare de Principiu și de Esență. Multe popoare cred că în oglindă se reflectă nu omul, ci o dublură a sa, având adesea atribute malefice, în jurul oglinzii elaborându-se numeroase superstiții"110. Fiind o formă de reconstituire a trecutului, prin intermediul oglinzii, Ana Blandiana folosește oglinda ca memorie involuntară, imperfectă însă prin imaginile noi pe care le recompune. Asociată oglinzii este apa, care funcționează, uneori, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sugestia culinară plăcută a semințelor uleioase, combinată cu aceea, neplăcută, a putreziciunii lor incipiente. Dar în această pagină, remarcabilă nu este împletirea mirosurilor, ci capacitatea naratorului de a le distinge atât de bine, de a separa mirosul "bun" de cel "malefic". Această capacitate aperceptivă ce deosebește cu finețe nuanțele diferite ale unui miros prin conotațiile lor morale pune în valoare virtuozitatea descriptivă a prozei lui Blecher, semnalată de numeroși cronicari încă din anii 30. Mihail Sebastian 112 sau Geo Bogza 113
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
își spune propria poveste, ba chiar o expune, o transformă în spectacol 114. Naratorul, perplex, se întreabă dacă nu cumva tabloul nu trădează o conspirație și mai vastă, pregătit să vadă în orice anomalie a realului un indiciu al prezeței malefice a tentaculelor irealității: "de vreme ce contemplasem atâția ani desenele fără a descoperi materia însăși din care erau alcătuite, nu se putea oare întâmpla ca printr-o miopie asemănătoare să-mi scape înțelesul tuturor lucrurilor din jurul meu, înscris în ele, poate, tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
neînțeles neincluderea inginerului montanist, hidrotehnician și constructor în cercul colaboratorilor tehnici apropiați domnitorului Cuza, cunoscute fiind preferințele acestuia din urmă pentru atragerea moldovenilor (nativi sau naturalizați) în grupul propriilor sfetnici. O posibilă explicație ar fi dincolo de eventualele speculații în legătură cu rolul malefic al lui Cezar Librecht în "selecția" personalului auxiliar și a cadrelor din jurul domnitorului relațiile mai vechi, dacă nu și curente, ale lui Mihalic de Hodocin cu Gheorghe Asachi, cărturar ale cărui gesturi sau acțiuni separatiste din ajun îl situau departe
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
îl perturbă și mai mult pe Jim. Nebunia se instalează, insidioasă, în craniul bărbatului, pînă la epuizarea oricărei urme de rațiune, pentru că incapacitatea reală de a iubi este fatală. Singurul care se dovedește pînă la urmă puternic, de un curaj malefic, e puștiul, maestrul narativ al acestui crescendo incandescent. Sukkwan Island e o carte tulburătoare, care deranjează în multe privințe, de la situațiile absurde pînă la brutalitatea relațiilor umane, de la spaimele cotidiene la cele infinit mai greu de vindecat și controlat ale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fericire sunt pînă la urmă măcinate de eterna propensiune a sufletului uman spre corupere. Patru destine principale se înlănțuie cu suflul aspru și torid al insulei, pe care fiecare a încercat s-o părăsească, dar care îi atrage magnetic și malefic înapoi: bătrînul Marcel, care a plecat la război în 1939, apoi a lucrat în administrația colonială, pentru a scăpa de imobilismul locului natal, dar care s-a întors, plin de resentimente, fără să știe exact ce și cine nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
seducție și manipularea aparențelor a fost sesizată și de Lionel Bellenger, care notează că "pentru Jean Baudrillard, seducția înlătură realitatea și manipulează aparențele. Ea nu este o energie, ea ține de ordinul semnelor și al ritualurilor și de utilizarea lor malefică. A seduce înseamnă a ști să te joci cu universul simbolic, când puterea în sens tradițional reprezintă matricea realului"555. În perspectiva filosofului francez, orice discurs este expus unui eșec lingvistic ce ar proveni din autoabsorbția propriilor sale sensuri. Astfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
niște goluri psihologice neumplute de vreo explicație. Fire pașnică, idealistă, Clejan se vede neputincios în fața unor opozanți abili: soția și fidelul ei clan, gata la orice fel de intrigi, buticarul Dan și grupul său de cartofori disoluți, maeștri în bârfe, malefici din instinct. Nicio contrapondere la mecanismul implacabil prin care protagonistul își pierde toate reperele. El începe să aibă probleme cu legea, sfârșind prin a fi arestat și condamnat pentru tentativă de omor asupra unui bătrân. Cu o remarcabilă subtilitate descrie
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
Deformarea psihologică. În vreme de război de I.L. Caragiale / 129 2.3.2. Metamorfozele obsesivului. Frigul de Gib I. Mihăescu / 135 2.3.3. Thanaticul vindicativ. Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide / 142 2.4. Teroarea supranaturală / 154 2.4.1. Maleficul suicidar. Moara lui Călifar de Gala Galaction / 156 2.4.2. Goticul redimensionat. Aranka, știma lacurilor de Cezar Petrescu / 162 2.4.3. Erosul vampiric. Domnișoara Christina de Mircea Eliade / 170 2.5. Postfigurări. Orbitor de Mircea Cărtărescu / 182 Concluzie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pământul, un rug unde ardeau oamenii și unde ardea și El, El, prizonierul meu, Ființa nouă, noul stăpân, Horla". Însă nu durează mult și îndoiala înfricoșătoare începe să-l roadă pe învingătorul aparent. Aceasta se transformă în certitudinea că prezența malefică nu poate fi eliminată decât prin distrugerea propriei persoane. De vreme ce răul este cuibărit adânc, în interiorul propriului psihic, sinuciderea devine ultima și singura opțiune deschisă: "Nu... nu... fără îndoială, fără îndoială... n-a murit. Atunci... atunci... voi fi nevoit să mă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
se rafinează, iar obsesivul este exploatat la maximum. Deși teroarea impune un anumit convenționalism scenariilor epice, care trebuie, conform definiției intrinsece, să se grupeze în jurul ideii de anxietate, există numeroși autori români care nu ezită să abandoneze cadrul consacrat (spațiile malefice, definite printr-un arabesc al detaliilor arhitecturale, sau timpul nefast, bântuit de acei "night's black agents", pomeniți de Shakespeare în Macbeth), pentru a-și orienta discursul asupra interiorului antropic, deci asupra presiunii exercitate de mediu sau de alte personaje
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
naivului: "Spusu-v-am eu că nu-i bine să se-ntoarcă cineva din drum!". Gane a mai scris o nuvelă de teroare, Sfântul Andrei (1879; deja menționată de mine), de data aceasta intriga fiind decolajul oniric, dar provocat nu de forțe malefice cu tendințe suicidare, ca, mai târziu, în Moara lui Călifar de Galaction, ci de banala adormire a eroului. Cu un epigraf sugestiv din Vasile Alecsandri, narațiunea este realizată tot la persoana I. Un tânăr boier se hotărăște, subit, să-și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
maximă: O trosnitură de nisip strivit sub talpă!... Dar el e în colțuni și nici n-a mișcat măcar piciorul... A doua trosnitură... Mai multe... E desigur cineva afară, aci, foarte aproape". De vreme ce a bătut ceasul din noaptea Învierii, intrusul malefic nu poate fi decât Gheorghe. Ceata asediatorilor forțează intrarea, străpungând lemnul porții cu un sfredel. Însă, vidat de orice simț al proporțiilor, psihicul hangiului intră în colaps: "Unealta, învârtindu-se mereu, creștea la infinit [...]. Ceea ce se petrecea în acel creier
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
extrem de seducător, s-o recunoaștem, iar, în anumite epoci literare, chiar privilegiat) model narativ, i.e. al terorii supranaturale, am selectat tot un număr de trei proze, semnate de Gala Galaction, de Cezar Petrescu și de Mircea Eliade. 2.4.1. Maleficul suicidar Moara lui Călifar de Gala Galaction Exceptând scenariul de teroare naturală propus în La Vulturi!, Galaction servește exemplar proza de teroare supranaturală grație unei alte nuvele. Moara lui Călifar (1902), fiindcă despre aceasta este vorba, se evidențiază, în opinia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
socială directoare, vizând răsturnarea vechii ordini pernicioase, este transparentă în ambele scenarii cu vampiri. Și, dacă tot sunt la capitolul interpretărilor posibile, o mențiune specială merită Simina, nepoata Christinei, care pare modelată după tiparul oriental, mai precis nipon, al copilului malefic. Există o întreagă galerie de cărți și filme ce au în centru imaginea unui puer maledictus, apt de a tulbura liniștea adulților sau chiar de a răzbuna spiritele celor morți din cauze violente. Dincolo de toate aceste chei hermeneutice, nu trebuie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tramei, care evoluează direct proporțional cu informațiile ce transpar din schimburile de replici. Această structură dramatică a cărții îi accentuează caracterul vizual: personajele par a se incarna sub ochii lectorului, care privește, terifiat, cum acestea cad pradă, pe rând, influenței malefice a revenant-ului. Există, în partea a opta, semne că natura însăși din preajma conacului este contaminată. Țânțarii, metonimii litotice ale vampirilor, sunt animați de sânge, ca pulsație elementară a vieții. Acesta este, de altfel, primul nivel al vampirismului. Femeia-vampir, Christina, le
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
doua a cercetării mele, atunci când am analizat prozele unor Alexandru Philippide, Cezar Petrescu, Mircea Eliade. Orice roman gotic și, în descendența acestora, orice proză din secolele următoare care este construită pe intriga unei proprietăți părăsite, blestemate, bântuite, izolate, în general, malefice trebuie să ia în calcul, mai devreme sau mai târziu, numeroase principii de construcție a unui habitat sau diverse concepții de arhitectură peisagistică. S-a examinat, bunăoară, foarte puțin modalitatea în care s-a realizat insolitul transfer imaginar de la viziunea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]