116,985 matches
-
hohot acoperi ultimele cuvinte. Dar nu dură mult. Acum două nopți, doamnă. Nu s-a mai trezit... A murit în somn. Ca un înger. - Cum așa? Nu se poate! Auzisem c-o duce bine. - Da, doamnă, foarte bine. Era pentru mama mea ca și un fiu, și uite, ne-a lăsat nemângâiate, așa tânăr încă... "Hâm, chiar așa tânăr? Dacă eu am cincizeci, el avea șaizeci bătuți pe muche." - Da' ce-a avut, doamnă? - Nimic, ce să aibă? Un infarct. Da
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
tânăr care, în anii �50, nu-și poate duce la capăt intențiile de a face politică. El nu va profita de faptul că este fiul unui ilegalist comunist, între timp dispărut. Se alege doar cu ponoasele după urma fapului că mama deținea o prăvălie în timpul regimului antisemit antonescian, care-i ridicase soțul pentru muncă obligatorie. Tema eșecului este privită și aici dinspre individ și societate spre politică și istorie. Naratorul-autor își susține opțiunea literară, estetică și morală, în concurența cu subiectele
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
în răsărituri și apusuri. * Bucuria vine Ca un pui de jivină încrezător, Toate părțile trupului încă atît de moi Și dulce rotunjite, Privirea Revărsîndu-se pe lucruri Precum laptele, Cu neîntinată bunătate. Șovăitorul mers Ca și cînd din pulbere Tot făptura mamei îi iese în întîmpinare... Scurtă și nesigură copilărie A stării de bine. * Crucile păstorilor Tăiate în scoarța bradului, Rășina uscîndu-se Pe trecerea cuiva neatent (pielea și veșmîntul înrădăcinate curios într-o singură mireasmă.) Semnele diferite ale credinței: Primăvara, Pe fiecare
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
eventuala prăbușire, ziua de adio, ora fatală, clipa cu hai la groapa cu furnici, elegia cu pa și pusi, băi...Mă angajasem, mă prinseseră în evidență, cu nume, prenume, locul nașterii, renașterii, data părăsirii lichidului amniotic, călduț, paradisiac... cu tata, mama, căsătorit, necăstorit, copii, păpădii, fluturi, melci... De fapt, presupunerile, zvonurile, lăbărțările se înmulțiseră enorm. Ditamai raftul cu volume cartonate țeapăn deținea orice: zidul de bolovani de rîu, bătut de lumină, împrejmuindu-mi copilăria pierdută pe malul Nistrului, alipită imensului necunoscut
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
de aripi nu e ușor să le păstrezi suplețea toată noaptea am auzit soldații netezind penele n-a plecat nimeni în zbor * în anul stelei celei arzătoare în formă de cal mulți oameni au fugit în peșteri de frica cerurilor mama și tata nu ei s-au culcat în iarbă sub vasul spart care-i umplea de lumină așa m-au conceput pe mine a zis astrologul mulți ani înainte de războaie * arcașii noștri sunt în stare să lovească picătura de ploaie
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
trezit într-un interval discontinuu ce nu leagă lumile de lumi ci de rostul cuvîntului, cînd nu e nici ieri, cum nu e nici azi și cu atît mai mult nu e mîine sînt un copil bătrîn născut de o mamă în lanțuri, nu pot păși decît prin praful semantic prin care ajung la mine răcoroasele priviri ale ostaticilor în timp ce adunarea îngerilor Abelé mă scade din tikun cu ascuțișul colților cu care ne crestam, în copilăria iluziei, articulația pumnului și ne
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
roșii mai fascinante decît stelele de pe cer învățînd Abstractul cu multă răbdare și curiozitate. Aplecată peste socotitoare Cu fundele mele albastre în codițele blonde Și acum mai păstrez la București într-un sertar cu scrisorile de dragoste Ale tatei către mama O cutie mică, transparentă Cu o codiță cu fundă albastră Păstrat cu sfințenie de mama în adăpostul parfumat al scrinului din sufragerie Și deodată alerg la fereastră " Trece trenul" strig din toată inima și arunc socotitoarea și toți copiii mă
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
peste socotitoare Cu fundele mele albastre în codițele blonde Și acum mai păstrez la București într-un sertar cu scrisorile de dragoste Ale tatei către mama O cutie mică, transparentă Cu o codiță cu fundă albastră Păstrat cu sfințenie de mama în adăpostul parfumat al scrinului din sufragerie Și deodată alerg la fereastră " Trece trenul" strig din toată inima și arunc socotitoarea și toți copiii mă urmează în curte dincolo de gardul de lemn al grădiniței chiar trece o linie ferată și
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
mulțime ca un asin sălbatic." Vîsla mea de acum O car cu mine peste tot. Mai ales pe uscat. Prin păduri. Prin aeroporturi. Prin gări. Fiul mi-a pictat-o toată, toată Cu flori și cu fragi "să te bucuri, mamă, vîslă ca tine nu mai are nimeni!" Uneori ea chiar cîntă. Un solo pentru trompetă Sau un adagio pentru violoncel. Tulburător mai cîntă vîsla aceasta înmuiată în atîtea ape: Dunăre, Susquehana, Ohrid, Missisippi în sfîrșit Marea Neagră. "Și Mediterana" îmi șoptește
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
genuri literare" (Șerban Cioculescu). în Novele și povestiri, autorul a introdus și schițe ca Reportaj, Groaznica sinucidere din strada fidelității, Tren de plăcere, Inspecțiune, Art 214, 25 de minute, iar Schițe nouă conține și nuvele și povestiri precum: Kir Ianulea, Mamă, Pastramă trufanda, Calul dracului, Făt Frumos cu moț în frunte. Tot din perioada berlineză datează o cantitate impresionantă de scrisori și cărți poștale (de obicei ilustrate) trimise prietenilor, cunoștințelor, rudelor. Caragiale a fost un corespondent scrupulos, ba chiar meticulos, care
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
pe spate, îl curăță și-l adulmecă exact ca pe nou-născuți. 22 aprilie. își adoră șoarecele. deapănă planuri împreună și povestesc întreaga zi. iar dacă doarme acum, e pentru că doarme și șoarecele lîngă el. 25 aprilie. este paștele. a venit mama lui, iar el s-a trîntit în genunchi și-apoi pe burtă. s-a rugat cu vorbe imposibil de reprodus. apoi a mușcat-o de gleznă, iar ea a fugit urlînd. totuși, sub fusta ei s-a cuibărit o poftă
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
Abia când am ajuns la autobuzul meu, mi-am dat seama că rămăsesem cu ghiveciul acela în mână. Seara i l-am dus Rioarei. N-a vrut să-l primească. N-avea chef să mai răsădească ceva. A avut grijă mama mea de pomișorul acela. în primăvară, chiar de Paște, l-am răsădit la colțul casei, unde fusese cândva trandafirul. Nu știam ce nume poartă. I-am spus Mașa. (Din romanul După vânzare, în lucru)
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
am ales după ce am petrecut trei zile și trei nopți nemișcată pe o pajiște, înconjurată de oi." Mireasa cu șosete roșii povestește: " Și tatăl mirelui m-a întrebat: Știi tu cine a fost Platon? Și a plecat după Platon. Și mama mirelui mi-a zis: Fiul meu e prea tînăr ca să-l iei de lîngă mama lui. Și numai pe el îl mai avem... Mireasa cu șosete roșii n-are defecte, zice mireasa. Este orgolioasă, egocentrică, arogantă uneori... Dar astea nu
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
de oi." Mireasa cu șosete roșii povestește: " Și tatăl mirelui m-a întrebat: Știi tu cine a fost Platon? Și a plecat după Platon. Și mama mirelui mi-a zis: Fiul meu e prea tînăr ca să-l iei de lîngă mama lui. Și numai pe el îl mai avem... Mireasa cu șosete roșii n-are defecte, zice mireasa. Este orgolioasă, egocentrică, arogantă uneori... Dar astea nu-s defecte. Iar egoistă nu este. Și nu-i adevărat că mă iubesc mai mult
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
păreți însurat. Mi-a întins punga cu mîncare privind în jos, roșu în obraji: Mai doriți ceva? Aș dori, dar nu-mi permit. am spus. Nașa Lena zice: "Ioi, cînd am aflat normal că te măriți, iute, am zis către mamă-ta și tată-to, să tăiem un porc. Da' pe-al meu nu l-am lăsat normal să pună mîna pe nimic: îngeru' mamii, tu să stai normal liniștit, în fotoliu, că știi că ești beteag. Nu-ți dau nici să
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
am spus. Nașa Lena zice: "Ioi, cînd am aflat normal că te măriți, iute, am zis către mamă-ta și tată-to, să tăiem un porc. Da' pe-al meu nu l-am lăsat normal să pună mîna pe nimic: îngeru' mamii, tu să stai normal liniștit, în fotoliu, că știi că ești beteag. Nu-ți dau nici să bei normal numa' păhăruțu' ăsta și-am ascuns normal sticla. Da' cum noi normal nu ne vedeam capu' de treabă, cu porcu', cine
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Da' cum noi normal nu ne vedeam capu' de treabă, cu porcu', cine-i avea lui grija, el, drăguțu', o găsit sticla în dulapu' de haine și numa' ce-l văd normal că-i lucesc ochii. Ce-ai făcut, flaorea mamii? Nu ți-am zis normal să bei numa' păhăruțu' ăla? Acuma normal dacă ți se face rău? L-am dus în pat normal, l-am descălțat și-o adormit normal floarea mamii."/.../ Verișoara Pulheria (40 de ani, nemăritată) îi spune
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
că-i lucesc ochii. Ce-ai făcut, flaorea mamii? Nu ți-am zis normal să bei numa' păhăruțu' ăla? Acuma normal dacă ți se face rău? L-am dus în pat normal, l-am descălțat și-o adormit normal floarea mamii."/.../ Verișoara Pulheria (40 de ani, nemăritată) îi spune miresei: " Știi ceva? A sunat... Hî! Hî!" "Cine-a sunat?" "Costel!" " Dar nu știu cine-i Costel!" "Cu care era să mă mărit. Hî! Hî! Dacă tata...", dă din umeri "...nu m-a lăsat
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
am măritat. Și mai am normal și-un defect la picior. Uită-te!" Și-și ridică fusta lungă și se vede că dreptul e mai subțire decît stîngul. "Și tot mi-am găsit normal un bărbat. Și ce bărbat! îngeru' mamii! Că bărbații în pești normal sînt cei mai buni. I-am zis io și lu' miresuca noastră și m-o ascultat normal. Și tu, cu picioarele ăstea, intelectuală, înaltă... Ia, hai normal la oglindă, să vezi picioarele mele și picioarele
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
niște reparații în apartament." "Cîte camere ai? îți pui aer condiționat?" " Nu, altceva." "Ascultă aici! După ce termini normal cu reparațiile ălea, ne-ntîlnim și dacă nu te-oi învăța normal cum să pui mîna pe un bărbat ca lumea - ca floarea mamii nu mai găsești normal da' măcar ca lumea să fie, ca pentru tine - să nu-mi zici mie Lena. Au!" strigă nașa Lena. "Mi-o amorțit ceafa" și se așează. Verișoara Pulheria sare: "Masaj!" Da' lasă-mă, Pulheria, că n-
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
spate - și io și al meu și ai tăi - n-aveai mai mult de patru ani, ne-nșirai așa normal și ne ziceai poezii: Semaforul: Colo-n colț la strada mea/ Semaforu' zice-așa... Le-am zis normal și lu' mamă-ta și lu' tată-to - copila asta o s-ajungă cineva! Ce dacă nu mai pricep normal! Nu-i, bai, tu, copilă! Povestește, că și mie mi-i drag normal să te-aud." "într-un viset recent era întîi stratul negru care
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
Ștefan Cazimir Fiul patriei Băieții care îi furnizau lui Cazimir temele improvizațiilor shakespeariene făceau, cu mama lui, lecții de limba franceză. Fiul asista deseori la ele și ajunsese să cunoască, mai bine decît cei mari, fragmentele din manual ale Cidrului: "Enfin vous l'emportez, et la faveur du Roi Vous élčve ŕ un rang qui n
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
N'ai-je donc tant vécu que pour cette infamie?" "Je suis jeune, il est vrai; mais aux âmes bien nées La valeur n'attend point le nombre des années". Învățarea limbii lui Corneille începuse de timpuriu, prin grija atentă a mamei. Tatăl îi dezlegase tainele alfabetului. Iar profesorul Natan Mark, distins cărturar și om de litere, îi dădea, de la cinci ani, lecții de limba ebraică. "- Mergi la grădiniță?", îl iscodeau pe băiat unii adulți, încercînd să închege o conversație. Băiatul nu
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
el însuși." Abandonîndu-și jurnalul în fașă, Cazimir înceta să se automistifice. Griji mai mari îl pîndeau la orizont. Fericirea de a nu merge la școală trebuia să aibă sfîrșit. Cu puțin timp înaintea închiderii cursurilor, băiatul este dus cu sila, mama ținîndu-l strîns de mînă spre a-l împiedica să fugă, și vîrît într-o sală de clasă. Cazimir devine astfel, împotriva voinței lui, elev în clasa I a Școlii primare israelito-române mixte din Piatra Neamț, pe care o absolvă peste trei
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
poeziilor unui an întreg. "ŤAl cui ești, băiețaș?ť, m-a întrebat un bătrîn profesor, după ce coborîsem îmbujorat de pe estradă, purtînd pe creștet cununa dobîn-dită la sfîrșitul clasei întîi. Luat prin surprindere și fîstîcit de ambianța festivă, am îngăimat: ŤAl mamei...ť. Cînd a aflat acasă cele întîmplate, tata a rîs și m-a povățuit ca, pe viitor, să răspund că sînt Ťal patrieiť!"2) "Sans prendre garde a l'ouragan" Clasa a doua primară (1940-1941) începe sub auspicii rele. Localul
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]