2,098 matches
-
capacitate hermeneutică este adesea pusă la încercare" (1987, p. 146). Iată epigraful care deschide Cocoșul de munte al lui Michel Tournier: În străfundul fiecărui lucru înoată un pește. Pește al fricii pe care nu-l ridici, Am să-ți arunc mantia mea cu imagini. Lanza del Vasto Acest citat definește metaforic munca intertextuală a lui Tournier în Cocoșul de munte. Să ne amintim că intertextualitatea este un tip de relație dintre texte, sub forma unui text în alt text. Cartea lui
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
del Vasto capătă sens. Peștele care înoată în străfundul fiecărui lucru se aseamănă unei bucăți de text din orice scriitură, și care apare îmbrăcată în alte cuvinte, în imagini noi, cînd creează un alt text. Autorul trebuie "să arunce" această mantie, această "pînză nouă". A treia funcție a epigrafului este cea a garanției indirecte adusă de autor pentru citatul invocat. În acest caz, nu este important ceea ce spune citatul, ci identitatea autorului său. G. Genette (1987) amintește, oarecum malițios, de vremea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
la Praga, spre mijlocul secolului al XlX-lea, printre mormintele îngrămădite ale vechiului cimitir evreiesc. În curînd va bate miezul nopții, liniștea se va lăsa peste oraș, întunericul e din ce în ce mai mare. Porțile cimitirului sînt întredeschise, umbre se strecoară, îmbrăcate în mantii lungi, apoi se adună în jurul unei pietre tombale. Sînt reprezentanții a douăsprezece triburi ale lui Israel, care, conform unui obicei milenar, trebuie ca în fiecare secol să se sfătuiască în taină în legătură cu mijloacele ce vor fi folosite pentru asigurarea gloriei
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
rodul cu un porumbel (porumbă, cu un cuc (cucuruză sau cu un păpușoi (masculinul de la păpușăă, dar și pe marii agronomi, ca Profesorul N. A. Săulescu, care compară porumbul cu Făt-Frumos, cu chica în vânt, cu buzduganul la brâu și cu mantia verde de mătase foșnitoare în serile de vară. Presupunem că și tânărul cercetător de-atunci Mihai Cristea va fi fost și el animat de unele fantezii poetice, cum altfel, când era fiu al Țării de Sus, unde s-au ivit
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
acesta din urmă. Întreaga scriere este o înfruntare cu Nimicul, iar profesiunea de nihilism făcută în privegherea a opta nu putea să fie mai întunecată de atât: Craniul nu leapădă niciodată masca pe care o admiră, viața nu este decât mantia cu clopoței pe care Nimicul o îmbracă pentru a-i auzi clinchetele înainte să și-o smulgă din spinare. Ce este Totul? Nimic altceva decât Nimicul: acesta se strânge de gât, apoi se înghite cu lăcomie: iată la ce se
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
20 se impune a fi analizat prin cheia triunghiului ce ni-l oferă subtilitățile decizionale și subînțelesurile, în care umanul este subordonat politicului. Deșerticul și insidiosul mister planează, fie însângerat de lacrima neputinței de a-l desfoia, fie învăluit în mantia fantomaticului, pentru a calma mințile înfierbântate. Merită doar să reținem: “Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele”. (Eclesiastul 12.14) Bibliografie: Tatiana Niculescu Bran - Nopțile Patriarhului. Ed. Polirom, Iași, 2011 (Publicat în revista „Dunărea de gos”, Galați
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
adorăși pricepe natura ei sensibilă ca un seismograf care înregistra orice inflexiune în glas...” Acest portret este conturat, armonios, din reflecțiile celor dragi, care-o înconjoară cu dragoste. Prezența unui alt personaj pitoresc, Valeriu Băleanu (unchiul lui Mihai), se dorește mantie protectoare în fața atâtor spasme interiorizate. Un protector, semănător de armonie conjugală („Amândoi, tu și Oltul, sunteți una și aceeași imagine a vieții”) care înțelege cum este a iubi și a suferi pasional. Dar apariția lui Pandele Verghy, tânărul arhitect grec
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Iovie”, despre care ne amintește și Ion Dezideriu Sîrbu în Lupul și Catedrala, gândind că „nu avem voie de a ne pierde credința, de a ne îndoi sau de a ne revolta...”, preferabil fiind ca tot și toate să rămâne mantie mocnindăn ființa noastră, dar - în neuitare. Sfântă neuitare! Trecutul juvenil, ca și prezentul maturității, se întrețes printro reproducere indirectă, între un el, vocea auctorialăși o ea (ca voce a conștiinței pure), prin sublimități la o distanță de jumătate de veac
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
asupra psihologicului...” (Publicat în revista „Constelații diamantine”, Craiova, nr. 7/2012, p. 15-16) Alex. ștefănescu Magnetismul unui critic literar Binecunoscut și remarcabil exeget al literaturii, ALEX. șTEFĂNESCU s-a lăsat surprins în ipostaza de reflector asupra experiențelor cotidiene, învăluit de mantia de lumină a bogăției gândului binefăFător, înlocuind discursul critic printr-un monolog constructiv sau printr-un presupus dialog cu sine însuși. și-acest frumos, binefăFător și luminos gest se repetă, amintindu-ne de Prentice Mulford, și-ale sale reflecții: „dacă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
copt” devine „gând copt” care va trebui să „zboare...” și pentru ca să fie auzit (ne place să credem), s-au născut volumele: gurnal secret, Cum se fabrică o emoție, Bărbat adormit în fotoliu etc. Alex. ștefănescu este un rațional învăluit în mantia binefăFătoare a umorului șarmant, care nu se lasă purtat de sentimente sau resentimente și - ce este important - vocea criticului și al filologului coexistă plăcut și armonios, iluminând pe cititor (pe oricare tip de cititor). Dacă amintim de gurnal secret (2005
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
1982); jocul farselor (Buchetul de flori, rn copil într-un coș de nuiele) sau cel al orgoliilor (Sacoul mitic); subtile egoisme (dacă ne amintim un castron cu fructe aflat în posesia cuceritoare a lui Octavian Paler); frumoase întâmplări învăluite în mantia tristeților, amintind de scriitori foarte cunoscuți: Cezar Ivănescu (O bătaie ca-n filme), George Arion (Vizită neanunțată), Marin Sorescu (îmbrățLșare pe stradă), George Pruteanu ( Cum a dansat George Pruteanu ceardaș), Alexandru Condeescu (Râzând în hohote), sau Grigore Vieru (Metodă de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
focalizatorului la care face trimitere perspectiva (la dreapta cui?): (79) Soldatul ține sub brațul stîng un pachet. Stă sprijinit de felinar și din poziția aceasta, cu capul întors către stradă, i se vede barba nerasă și numărul matricol, pe gulerul mantiei, cinci sau șase cifre negre înscrise într-un chenar roșu, în formă de romb. În spatele său, se zărește ușa clădirii de la capătul străzii care nu este închisă de tot, dar nici întredeschisă, ci doar ușor împinsă, între ea și cadrul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-i nici măcar coteț sau groapă de gunoi; pur și simplu o magherniță unde mama ar fi putut foarte bine să pară o vagaboandă de pe stradă, regina pubelelor; mai presus de orice este culmea ororii: mizeria decentă transformată în casă, sub mantia peisagistică a visului mediteranean. Reformulările succesive confirmă importanța asimilării și utilitatea de a integra negația în acest tip de reformulare (pentru primele trei): (Izotopia sordidului) Tema-titlu [ASS] PR cal. neg. un coteț (Pensiunea de familie) (nu este nici măcar) (nici măcar) o
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
-i nici măcar coteț sau groapă de gunoi; pur și simplu o magherniță unde mama ar fi putut foarte bine să pară o vagaboandă de pe stradă, regina pubelelor; mai presus de orice este culmea ororii: mizeria decentă transformată în casă, sub mantia peisagistică a visului mediteranean. L. Bodard, La Chasse à l'ours Soluție Cele două teme-titlu: "astmul" și "pensiunea de familie" nu sînt descrise decît prin intermediul propozițiilor descriptive de tip ASIMILARE. Nici o PARTE, nici o PROPRIETATE. Ordinea apariției macropropozițiilor (Pd ASM) este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
50) menționează că „este prezent întregul material necesar pentru o ipoteză plauzibilă a interpolării”. Joachim Jeremias spune (The Origins of Infant Baptism ..., p. 40) că nou-născuții sunt totuși menționați, chiar dacă într-un mod „neașteptat”. footnote>. Botezul nou-născuților se ascunde sub mantia botezului credincioșilor, deși este destul de evident. La urma urmei, Sfântul Ipolit, descriind felul cum se săvârșea botezul în timpul său, mărturisea destul de tranșant: „Se botează mai întâi copiii ... apoi bărbații și femeile”<footnote La tradition apostolique, în Sources Chrétiennes, n. 11
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
sau animale, case sau alte feluri de proprietăți, și nici loc unde să-și rezeme capul (Lc 9,58). Ei nu folosesc haine făcute din piei sau din in, ci doar tunici de lână cu glugă. Ei nu folosesc pelerină, mantie, nici pălării sau alt tip de vestimentație. 8. Dacă cineva îi invită la prânz, mănâncă și beau ceea ce li se pune înainte (Lc 10,7); iar dacă cineva le oferă ceva din abundență, nu își fac provizii pentru ziua următoare
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nemaiputând să meargă pe jos, îndeosebi după ce a primit stigmatele Mântuitorului, călătorea pe spatele unui măgăruș. Într-o seară târziu, aproape că se înnoptase, Francisc, întovărășit de un alt frate, călare pe măgăruș, cu umerii și spatele acoperit de o mantie sărăcăcioasă, trecea pe drumul ce ducea spre Mănăstirea Sfântul Verecundo. Țăranii îl strigau spunându-i: «Frate Francisc, rămâi cu noi, nu te du mai departe, pentru că prin aceste locuri mișună lupi înfometați ce-ar putea să vă mănânce măgărușul, iar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în MGH, Scriptores, XXV, 357-358; cf. Monumenta Germanie Historicae, Scriptores, II, 723, pentru anul 1207, care prezintă mai mult sau mai puțin aceleași versete, dar cu mai multă precizie («sub Innocentio... minores»). După acest al șaptelea an apar iacobiții, purtând mantii negre și răspândind cuvântul vieții. Iar sub Grigore al nouălea, frații încinși cu funie Și desculți îl predică pe Cristos gol ca niște adevărați izraeliți. Toți sunt cuprinși de compasiune și purtați spre devoțiune de acești slujitori ai lui Cristos
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
primit de frații minori. Se simțiseră inspirați de Domnul în timpul predicii fratelui Ugo. Dar fratele Ugo le-a răspuns: « Mergeți în păduri și învățați să mâncați rădăcini, fiindcă se apropie prigoana». Iar ei au plecat și și-au făcut niște mantii vărgate, asemănătoare celor pe care odinioară le purtaseră surorile asociate Ordinului Sfintei Clara; apoi, au început să cerșească pâine în aceeași localitate unde locuiau frații minori. Erau ajutați din belșug, fiindcă noi și frații predicatori i-am învățat pe toți
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Numărul acestora a crescut, și erau numiți cu ironie pădurari... După ce a mai trecut puțin timp, și-au făcut haine din pânză fină de in, nu din lână aspră, iar dedesubt aveau tunici foarte comode, iar pe spate purtau o mantie din pânză de sac și de aceea au fost numiți «Saccati» [cei îmbrăcați în sac]. Și-au făcut sandale asemenea fraților minori. Toți care voiau să inventeze un nou ordin și o nouă regulă, preluau întotdeauna ceva de la Ordinul Fericitului
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cumulării delictelor sale legate de ordin moral, religios, politic culminând cu un crimen laesae maiestatis, ar explica verosimil motivele relegării. Aceste motive au, ca pretext, opera erotică ovidiană, iar ca hipotext, activitatea civică și politică a poetului. Ovidiu însă, sub mantia moralei slobode, ascundea focul sacru al muzelor care l-au înălțat din contingent la perenitate. El reprezintă, în ultimă instanță, un destin paradigmatic al omului liber în conflict cu teroarea istoriei. METAMORFOZA POEZIEI. Augustus poruncise ca Ovidiu să plece din
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu s-a sfârșit. O să vină al doilea logofăt. Are de lucru cu mine. Întâi au venit patru frați călugări de la Mitropolie, l-au spălat, l au miruit și l-au îmbrăcat pe domn cu caftanul de sărbătoare și cu mantia domnească pe deasupra. I-au pus în mâinile aduse pe piept o cruce de argint și l-au întins pe masă în spătăria mare. Abia atunci au sosit sfinția sa mitropolitul Theodosie și ieromonahul Ștefan. Au stat la sfat cu frații răposatului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei, sta vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic Constantin Cantacuzino și marele spătar Mihai rămăseseră în București ca să pregătească primirea la Curte a trimisului împărătesc. Rumen la față, cu barba îngrijit tunsă, domnul era elegant îmbrăcat cu mantie din postav albastru având cusută la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și marele spătar Mihai rămăseseră în București ca să pregătească primirea la Curte a trimisului împărătesc. Rumen la față, cu barba îngrijit tunsă, domnul era elegant îmbrăcat cu mantie din postav albastru având cusută la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de argint cu rubine șlefuite rotund. De o parte și de alta pe piept erau prinse câte douăsprezece găitane brodate cu fir de aur, dedesubt era lăsat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se mișcau unduitor. Era încălecat pe un armăsar negru al cărui harnașament din piele neagră era bătut mărunt cu ținte de aur. Cei doi prinți călăreau armăsari roibi pursânge englezesc. Erau îmbrăcați cu aceeași eleganță căutată ca și tatăl lor, mantiile de brocard auriu având țesute flori cafenii la Constantin și verzi la Ștefan și pe margini blană de samur; caftanele strânse pe trup, din serasir, aveau nasturi și paftale la cingători din argint negru ciocănit. Toți patru, vodă, cei doi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]