5,691 matches
-
liniștește Dinte de Aur. Nu e nevoie de haine mai bune!" Vechiul revoluționar, comandantul Carlos de Maia nu se așteaptă la altceva decât, poate, un scurt domiciliu forțat pe bordul unui vas de război. Dar soția sa ghicise din privirile marinarilor că, de astă dată, se poate întîmpla orice, încearcă să-i înduplece zvîrlindu-se la picioarele lor, cu un copil de câteva luni pe care-l purta în brațe. E zadarnic. "E tîrziu! Trebuie s-o ștergem!", se întunecă unul dintre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că, de astă dată, se poate întîmpla orice, încearcă să-i înduplece zvîrlindu-se la picioarele lor, cu un copil de câteva luni pe care-l purta în brațe. E zadarnic. "E tîrziu! Trebuie s-o ștergem!", se întunecă unul dintre marinari. Femeia mai are timp să-i strige, de la fereastră, în timp ce comandantul era urcat de marinari în "camioneta fantomă": "Adio!" Carlos de Maia este ucis de Dinte de Aur și oamenii lui, cu toate rugămințile șoferului și cu toate că fostul șef revoluționar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lor, cu un copil de câteva luni pe care-l purta în brațe. E zadarnic. "E tîrziu! Trebuie s-o ștergem!", se întunecă unul dintre marinari. Femeia mai are timp să-i strige, de la fereastră, în timp ce comandantul era urcat de marinari în "camioneta fantomă": "Adio!" Carlos de Maia este ucis de Dinte de Aur și oamenii lui, cu toate rugămințile șoferului și cu toate că fostul șef revoluționar încercase să se ascundă într-o cabină telefonică. Al treilea pe listă era amiralul Machado
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se ascundă într-o cabină telefonică. Al treilea pe listă era amiralul Machado dos Santos, omul care continua să se laude că întemeiase Republica. Machado dos Santos acceptă să se urce în camioneta fantomă. "M-am simțit întotdeauna bine între marinari!" exclamă el, amintindu-și desigur de anii săi de propagandă revoluționară. Dar nu ajunge viu până la Arsenal. Aproape de morgă, camioneta are o pană de motor. Amiralul e dat jos cu sila. Nu mă omorâți, băieți!", striga el zâmbind, înțelegînd că
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
propagandă revoluționară. Dar nu ajunge viu până la Arsenal. Aproape de morgă, camioneta are o pană de motor. Amiralul e dat jos cu sila. Nu mă omorâți, băieți!", striga el zâmbind, înțelegînd că i-a sosit ceasul. Și se prăbușește sub gloanțele marinarilor. O mașină care trecea prin apropiere e oprită și corpul fostului întemeietor al Republicii e trimis la morgă. Lista pe care o avea Dinte de Aur e mare, dar mulți dintre cei însemnați acolo au timp să se ascundă, anunțați
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
generatul Sousa Dias organizează depozitul de muniții al trupelor rebele. Pierderile sunt grele de ambele părți. La Lisabona, revolta militară izbucnește în ziua de 7 februarie, cu o violență nemaipomenită, condusă de colonelul Mendes dos Reis. Lupta se dă între marinarii rebeli, ajutați de civili din toate partidele politice de opoziție și garnizoana locala. Spre deosebire de toate celelalte revoluții și contra-revoluții care avuseseră loc în Lisabona, teatrul operațiilor nu mai este Rotonda și Parcul Eduard VII, ci cartierul Son Pedro de Alcantara
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ciclic la Rotondă, uitaseră grevele care nu se mai sfârșeau, uitaseră guvernele care cădeau în mai puțin de trei săptămâni, uitaseră corupția întregii administrații, uitaseră degradarea fără seamăn a vieții publice, uitaseră asasinatele bandei lui Dinte de Aur, uitaseră revoltele marinarilor și bombele care explodau pe străzi, și trenuri care deraiau, și atentatele și rapturile și distrugerile. "Așa este omul: apreciază mai mult lucrurile când nu le are sau când încep să-i lipsească", spune Salazar la 27 aprilie 1935 îmbunătățirile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a găsit tocmai un vas-fantomă, adică mergea singur, nu era condus de oameni, era dirijat prin satelit și nu era nimeni întrânsul. Sau așa a crezut el, până ce s-a întâlnit în burta vaporului cu un om negru. Nu era marinar negru, era un călător ca și el, numai că el vroia să meargă în Africa, la mama lui. Copilul i-a spus: Ai luat-o greșit, pentru că vasul ăsta nu merge în Africa, ci merge la Polul Nord! Ba tu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pinilor maritimi, ce împodobeau peste tot piețe și grădini. Deasupra tuturor clădirilor se reliefau, impunătoare, masa calcaroasă a Arenei, Acoperișurile Forului și arcadele suprapuse ale apeductului. Pe Rhon, ce curgea pe sub zidurile din stânga sa, pluteau ambarcațiuni cu vele, iar strigătele marinarilor îi ajungeau la urechi, prin aerul incredibil de limpede, cu o sonoritate stranie: amestecate cu ordinele seci ale centurionilor din curte și cu zgomotele îndepărtate, deformate, ale cetății, ele îi transmiteau o senzație plăcută de normalitate, senzația unei vieți senine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
intimitate de cel mai înalt rang cu împăratul și cu consilierii ori locțiitorii acestuia. Cubiculum — încăpere din casele romanilor ce slujea, de regulă, drept cameră de odihnă în. trad.ă. Galetă — Un fel de pesmet de formă paralelipipedică, mâncat de marinari sau soldați aflați în campanie în. trad..ă. Quadrans îliteral „un sfert“ă — monedă de bronz de valoare mică: un sfert dintr-un as, acesta fiind echivalentul ca valoare al greutății de 12 uncii sau o livră îaprox. 500 gă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ci o direcție de mișcare, care răsuna încă în urechile sale. "Spre Orient !". O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic, cum sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure ale mărilor. Mai mulți vaporeni din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
țoiurile de băutură, însoțit de o femeie nu tocmai tânără, dar arătoasă, care-și oferea serviciile, într-o cameră de la etaj, contra unei sute de lei. Nu mai avem atâta bănet nici unul dintre noi. Mai ieftin nu lași?! încercă un marinar să se tocmească. Pe gratis nu vrei?! îl apostrofă scurt femeia. Puneți și voi câte un pol la mijloc până se face sutarul. Și venim cu toții? întreabă unul, hlizindu-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
minciună, spuse femeia râzând cu toată gura, desfăcându-și încet degetele, ca petalele unei flori rare, dând la iveală o cruciuliță cu lanț de argint. Amuțiră cu toții, așteptând răcnetul de bucurie al norocosului. Dar nu se auzi nici un sunet și marinarii se uitară mirați unul la altul. A cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cui e crucea? sparse tăcerea, pierzându-și răbdarea, unul care părea a fi șeful lor. Nimeni nu răspunse. Toți se uitară unul la altul. A cui dracu' e crucea asta? Crucea mamii lui!... -... A mea e, cuteză într-un târziu marinarul timid, căutându-și mirat la piept cruciulița. Ptiu! Prost să fii, noroc să ai! strigă unul cu năduf. Și încă pe banii noștri, îl completă altul. Am pierdut și banii și mândrețea asta de fată. Barem să ne povestești cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Mucosul încercă să bâiguie ceva, dar femeia, după ce își puse cruciulița la gât, îl luă de mână și îl traversă toată cârciuma, mai mult trăgându-l după ea. Urcară apoi în tăcere scara de lemn, urmăriți de privirile turbate ale marinarilor și dispărură în spatele unei uși. Dacă ai nevoie de ajutor, să mă chemi, îi strigă din urmă un camarad. Toți izbucniră în râs, mai cerură băutură și uitară evenimentul pe atât de repede pe cât de tare se aprinseseră. Doar Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe cele ținute în cușcă. Găina asta a fost schingiuită cu pricepere și răbdare chinezească jumătate din viața ei, până să fie dresată, pentru ca apoi, cealaltă jumătate din viață, să mimeze un vals vienez pentru câteva grăunțe. În așteptarea mucosului, marinarii zăceau cu capetele pe masă, doborâți și vlăguiți de băuturi ieftine date pe gât fără suflare. Se treziră uimiți și bucuroși la auzul muzicii și se repeziră, dându-i brutal pe cei doi la o parte, să vadă și să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care, probabil, l-au urât toată viața. E paradoxal ce spui. Deloc. E firesc. Adu-ți aminte de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-vă, că-și dă duhul! îi rugă timid cârciumarul. Las' că ne faci un șnițel vienez din ea. Ne e foame și n-am mai mâncat de mult o "dansatoare", răspunse unul și ceilalți se prăpădiră de râs. Cei doi marinari, care se ținuseră de mână toată seara și se priviseră în ochi, s-au luat de talie și au început să danseze vals printre mese. Hai s-o ștergem de aici, îl rugă Carol pe Filip. Nu mai suport mascarada
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vino între vas și țărm. Părea un șir de furnici care descoperiseră bucuroase cadavrul unui animal uriaș și acum smulgeau fiecare câte o bucățică mică pe care o duceau să o depoziteze în galeriile subterane ale mușuroiului. Sunt pescari, contrabandiști, marinari de pe alte vase, mici negustori cu bărci închiriate, ale căror prețuri se triplează în astfel de ocazii, continuă Filip. Iau tot, absolut tot, fără să aleagă: lăzi cu băutură, provizii de hrană, îmbrăcăminte, mobilier din cabine, odgoane, piese din sala
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Pe naiba! Ajunsesem să semăn cu leul meu împăiat. Unii chiar începuseră să ne confunde. Eram un caraghios inutil și ridicol. Un figurant dintr-o mie la perpetuul bal mascat din grădina publică, la care participau copii în costumașe de marinar, cu genunchii juliți, însoțiți de guvernante nemțoaice cu ochelari pe nas și cu câte o cărticică în mână, deschisă la întâmplare, babe melițând la nesfârșit aceleași bârfe, câini de rasă ca niște bibelouri care nu mai aveau nimic canin în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
briceagul sau Își făcea arsuri pe mâni cu mucul de țigară. În zilele Însorite, Își arde degetele de la mâini, expunându-le sub o lupă. Își ținea palma nemișcată deasupra paharului cu spirt până pielea Îi lua foc. Hamalii Îl aplaudau. Marinarii de pe vase le țineau și ei isonul. Mirosul de carne arsă se amesteca Învălmășindu-se cu alte mirosuri iuți, specifice unui oraș portuar. Ippolit nu schița nici un gest, lăsând ca fascicolul de lumină să-i perforeze carnea până la os. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cap. „Poate că, Într-adevăr, trăim Într-o lume animată, Într-un fel de Disneyland... Prin urmare, nu m-ar mira ca din gaură să apară și alte gângănii. Te pomenești că, după gheișă, dau nas În nas cu Popeye marinarul...“ Subotin nu avu totuși prea mult timp de meditație. Din gaură se ițiră, mișcându-se În aer, niște mustăți, după care Își făcu apariția și botul. Ieșind din ascunzătoare, șobolănița se ridică În două lăbuțe și făcu o plecăciune, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu intrase În război iar În planul de perspectivă nici vorbă și, la 7 decembrie 1941 la Pearl Harbor flota americană este atăcată prin surprindere (În prealabil fără declarație de război) provocând uriașe pagube materiale și ucigând câteva mii de marinari ce nu aveau de gând să se războiască cu cineva. În cest scop au fost folosite foarte mici submarine ce În partea din față aveau ancorate proectile cu motor și elice (imitând V1 și V2 proectilele germane) se apropiau hoțește
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trei piese cu dungi bej și crem. Sheba nu mai văzuse un colțar cu trei piese înainte, zice ea. Nu “în realitate“. Priveliștea a amuzat-o. „Era ca și cum aș fi întâlnit un clovn cu o lacrimă pe obraz sau un marinar cu o ancoră tatuată pe braț.“ Cealaltă cameră de la primul etaj era dormitorul părinților lui. Connolly a ezitat când să deschidă ușa, iar Sheba, dându-și seama că observațiile ei ironice ar fi adăugat și mai multă tensiune, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]