6,257 matches
-
inima omului și după meritul lui Cilibi Moise”. Ediția lui Schwarzfeld se difuza mai bine, pitorescul autor intrând cu timpul în conștiința intelectualității române, iar din banii strânși s-a pus o piatră tombală pe locul său de veci. Pildele, maximele și apropourile lui M. se înscriu în așa-numita literatură sapiențială. Oglindind lumea în schimbare de la mijlocul secolului al XIX-lea, pildele sale ironizează ticuri și moravuri, idealizând cinstea, munca și învățătura. O întreagă filosofie populară se înfățișează cititorului în
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
apropourile... a fost recenzată în „Convorbiri literare”, iar autorul ei a intrat în istoria literaturii române. G. Călinescu îl orânduiește printre primii umoriști și îl vede ca pe un fel de Anton Pann evreu: „Geniu oral, fără știință de carte [...]. Maximele lui sunt pătrunse de un sănătos umor bătrânesc”, criticul reținând, între alte cugetări, pe aceasta: „Într-o zi Cilibi Moise a dat de o mare rușine: l-a călcat hoții noaptea și n-a găsit nimic”. Deși M. a murit
MOISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288208_a_289537]
-
totalul de înregistrari efectuate. Discuții privind valorilor electromiografice pe membrul inferior drept a musculaturii extensoare cvadriceps se prezintă astfel: Corelațiile din punct de vedere a comparațiilor întregului eșantion ne prezintă o medie a valorilor minime de -1, 62 mV, o maximă de 1,62 mV, variabila p-p este cu o medie de 3,25 mV și o mediană de 0,017.: un grad de semnificație p <0,001, Corelațiile făcute între eșantioane pe diagnostice ne prezintă următorul tablou a valorilor
MERSUL, „PRODUS FINAL” AL MATURIZĂRII NEUROMOTORII. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zoltán Pásztai () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_809]
-
valorilor electromiografice pe membrul inferior stâng a musculaturii extensoare cvadriceps se prezintă astfel: Corelațiile din punctul de vedere al comparațiilor întregului eșantion ne prezintă o medie a valorilor minime de -3,51 mV cu o abatere standard 0,723, o maximă de 3,47 mV cu o abatere standard 0,760, variabila p-p este cu o medie de 6,99 mV cu o abatere standard 1,48 și o mediană de -0,014 cu o abatere standard 0,008 un
MERSUL, „PRODUS FINAL” AL MATURIZĂRII NEUROMOTORII. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zoltán Pásztai () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_809]
-
trecerea de la principii a priori la legi empirice, precum și de la legi empirice de un nivel mai înalt de generalitate la legi de un nivel mai scăzut de generalitate, de un grad tot mai înalt de specificitate. Principiul însuși este o maximă metodologică, pe care Kant o caracterizează drept necesară doar din punct de vedere subiectiv. Ea oferă o garanție a priori limitată. Ceea ce înseamnă că atribuirea caracterului legic unei corelații stabilite empiric va putea să fie și infirmată 46. Concluzia este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ei într-o teorie mai cuprinzătoare, cu o bază mai largă 19. Punctul de vedere al lui Einstein cu privire la unificarea cunoașterii fizice printr-o teorie finală este înrudit cu cel al lui Kant despre idei transcendentale care orientează cunoașterea în calitate de maxime atemporale ale rațiunii. Acest punct de vedere, un punct de vedere împărtășit și de reputați fizicieni contemporani, este desemnat în literatura de filosofie a științei prin termenul fundamentalism. Steven Weinberg îl caracterizează drept punctul de vedere potrivit căruia țelul ultim
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Oamenii nu au nevoie de tutela unei doctrine filosofice pentru a ști cum sunt datori să acționeze. Enunțând principul suprem al moralității în formularea „Eu nu trebuie niciodată să mă port decât astfel, încât să pot voi de asemenea ca maxima mea să devină lege universală”, Kant precizează: „Rațiunea umană comună este și ea în deplin acord cu aceasta în judecata sa practică și are de fiecare dată în fața ochilor principiul de mai sus”5. Imediat mai departe, el oferă următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ca să văd ceea ce am de făcut pentru ca actul meu să fie moralmente bun. Lipsit de experiență cu privire la mersul lumii sau incapabil de a face față tuturor evenimentelor ce se petrec în ea, mă întreb numai: poți voi de asemenea ca maxima ta să devină o lege universală? Dacă nu, ea trebuie respinsă...6. Această temă va fi reluată în scrierea lui Kant despre religie. Legea morală, citim aici, i se impune în mod irezistibil omului în virtutea „predispoziției lui morale”. Dacă împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
să facă un pas în domeniul filosofiei practice nu de vreo nevoie speculativă, ci chiar de temeiuri practice, și aceasta pentru a obține informații și indicații clare cu privire la sursa principiului ei și la determinarea corectă a acestuia, în opoziție cu maximele care se sprijină pe nevoie și înclinație, pentru ... a nu risca să fie lipsită de adevărate principii morale de bază din cauza acestei ambiguități în care se cade așa de ușor. Astfel se dezvoltă pe neobservate și în rațiunea practică comună
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fi putut fi un utilitarist și argumentează în favoarea unui răspuns pozitiv la această întrebare. Axa argumentării sale o constituie teza că atât Kant și cei care l-au urmat, cât și Mill și utilitariștii de mai târziu, apreciau moralitatea unei maxime - adică al unui principiu al acțiunii care este aplicat într-o mare diversitate de situații particulare - în funcție de acceptabilitatea acelei maxime în calitate de lege universală. O maximă este, de exemplu, respectarea strictă a regulilor competiției fără a se încerca să se creeze
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
că atât Kant și cei care l-au urmat, cât și Mill și utilitariștii de mai târziu, apreciau moralitatea unei maxime - adică al unui principiu al acțiunii care este aplicat într-o mare diversitate de situații particulare - în funcție de acceptabilitatea acelei maxime în calitate de lege universală. O maximă este, de exemplu, respectarea strictă a regulilor competiției fără a se încerca să se creeze avantaje prin încălcarea lor. Ea va putea fi aplicată în cazul concursurilor, a competițiilor pentru slujbe sau a întrecerilor sportive
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întrecerilor sportive. O altă maximă, care de multe ori nu poate fi armonizată cu prima, este de a folosi în avantajul propriu orice greșeală a celorlalți competitori. Ne întrebăm acum dacă putem gândi și accepta una sau alta din aceste maxime drept legi universale. Răspunsul la această întrebare ne va da posibilitatea să distingem între maxime interzise din punct de vedere moral și maxime permise sau cerute din punct de vedere moral. Hare subliniază că atât formularea kantiană, cât și formularea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este de a folosi în avantajul propriu orice greșeală a celorlalți competitori. Ne întrebăm acum dacă putem gândi și accepta una sau alta din aceste maxime drept legi universale. Răspunsul la această întrebare ne va da posibilitatea să distingem între maxime interzise din punct de vedere moral și maxime permise sau cerute din punct de vedere moral. Hare subliniază că atât formularea kantiană, cât și formularea utilitaristă a principiului moralității converg spre concluzia că acceptabilitatea unei maxime drept lege universală constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
greșeală a celorlalți competitori. Ne întrebăm acum dacă putem gândi și accepta una sau alta din aceste maxime drept legi universale. Răspunsul la această întrebare ne va da posibilitatea să distingem între maxime interzise din punct de vedere moral și maxime permise sau cerute din punct de vedere moral. Hare subliniază că atât formularea kantiană, cât și formularea utilitaristă a principiului moralității converg spre concluzia că acceptabilitatea unei maxime drept lege universală constituie criteriul a ceea ce este interzis, permis și cerut
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
posibilitatea să distingem între maxime interzise din punct de vedere moral și maxime permise sau cerute din punct de vedere moral. Hare subliniază că atât formularea kantiană, cât și formularea utilitaristă a principiului moralității converg spre concluzia că acceptabilitatea unei maxime drept lege universală constituie criteriul a ceea ce este interzis, permis și cerut oamenilor din punct de vedere moral 15. Hare susține ideea surprinzătoare că teoria morală schițată de Kant în Imm și Crp poate fi interpretată într-un fel care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
noastre sunt morale dacă ele promovează cea mai mare fericire posibilă pentru cât mai mulți dintre semenii noștri - și ajunge la concluzia că ele ar fi pe deplin compatibile. Pe un al doilea plan, Hare examinează cele patru exemple de maxime pe care le dă Kant în cea de-a doua secțiune a Imm pentru a stabili dacă argumentarea autorului este compatibilă cu principiile filosofiei utilitariste. Este vorba, într-o formulare pozitivă, de datoria de a ne conserva viața, de datoria
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
datorii față de ceilalți oameni. Concluzia la care ajunge Hare este că exemplele doi și patru - interdicția promisiunilor false și interdicția indiferenței față de suferințele semenilor care nu se pot ajuta singuri - sunt în deplin acord cu înțelegerea utilitaristă a cerinței universalizării maximelor acțiunii. Argumentarea lui Kant s-ar baza, în ambele cazuri, pe ceea ce autorii de limbă engleză numesc în mod curent generalizare utilitaristă. Este vorba de răspunsul la întrebarea „Cum ar sta lucrurile dacă maxima mea ar deveni o lege universală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cu înțelegerea utilitaristă a cerinței universalizării maximelor acțiunii. Argumentarea lui Kant s-ar baza, în ambele cazuri, pe ceea ce autorii de limbă engleză numesc în mod curent generalizare utilitaristă. Este vorba de răspunsul la întrebarea „Cum ar sta lucrurile dacă maxima mea ar deveni o lege universală?”. Hare recunoaște, totodată, că exemplele unu și trei - interdicția sinuciderii și interdicția refuzului de a ne cultiva talentele - nu pot fi justificate în același fel. Putem voi, fără să ne contrazicem, ca toți cei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ținând seama de faptul că un asemenea refuz este incompatibil cu obligația noastră de a promova nu numai fericirea proprie, ci și fericirea a cât mai mulți dintre semenii noștri 17. Hare afirmă că doar prima maximă a lui Kant - maxima interzicerii sinuciderii - nu ar putea fi armonizată cu principiul utilitaristului. „Astfel, așa cum am spus la început, Kant ar fi putut fi un utilitarist în sensul că teoria lui este compatibilă cu utilitarismul, dar în unele din judecățile lui morale practice
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
principii ale acțiunii care pot fi justificate numai prin examinarea consecințelor aplicării lor, adică pe baza experienței. În multe pasaje din Imm și Crp transpare cu claritate preocuparea autorului de a evidenția opoziția dintre legitimarea sau invalidarea morală a unei maxime prin examinarea consecințelor statuării ei drept lege universală și evaluarea ei prin raportare la principiul necondiționat al moralității. Aceste pasaje pot fi citite drept tot atâtea încercări de a sublinia că imperativul categoric nu trebuie confundat cu acel principiu moral
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întrebarea „Ce trebuie să fac?” nu va consta în evaluarea consecințelor acțiunilor, ci în conformitatea acestora cu ceea ce prescrie un principiu necondiționat al rațiunii pure. Reconstrucția pe care o dă cunoscutul cercetător kantian Otfried Höffe tremeiurilor acceptării sau respingerii unei maxime în cele patru exemple din Imm poate fi apreciată drept o foarte bună ilustrare a punctului de vedere că imperativul categoric a fost gândit de Kant drept un principiu pur rațional. Teza centrală a interpretării lui Höffe este că pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Imm poate fi apreciată drept o foarte bună ilustrare a punctului de vedere că imperativul categoric a fost gândit de Kant drept un principiu pur rațional. Teza centrală a interpretării lui Höffe este că pentru Kant evaluarea morală a unei maxime se face prin raportare doar la structura ei, și nu la consecințele ipotetice ale adoptării generale a acesteia. Vom respinge anumite maxime drept moral inacceptabile deoarece de îndată ce încercăm să le gândim drept legi universale ajungem inevitabil la contradicții logice. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
un principiu pur rațional. Teza centrală a interpretării lui Höffe este că pentru Kant evaluarea morală a unei maxime se face prin raportare doar la structura ei, și nu la consecințele ipotetice ale adoptării generale a acesteia. Vom respinge anumite maxime drept moral inacceptabile deoarece de îndată ce încercăm să le gândim drept legi universale ajungem inevitabil la contradicții logice. Iată, pe scurt, modul cum argumentează Höffe această concluzie în cazul fiecăreia din cele patru exemple. Omul care ascultă de glasul rațiunii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
stare de profundă neplăcere care este dezgustul față de viață să ducă, în toate cazurile, în mod necesar, la suprimarea vieții. Căci, în acest caz, aceleiași senzații, cea de dezgust, îi vor fi atribuite două funcții contradictorii: promovarea și distrugerea vieții. Maxima sinuciderii din dezgust de viață implică, așadar, o contradicție 24. Și în cazul respingerii maximei de a face promisiuni pe care știm că nu le vom respecta și nu avem intenția de a le respecta argumentarea lui Kant ar viza
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mod necesar, la suprimarea vieții. Căci, în acest caz, aceleiași senzații, cea de dezgust, îi vor fi atribuite două funcții contradictorii: promovarea și distrugerea vieții. Maxima sinuciderii din dezgust de viață implică, așadar, o contradicție 24. Și în cazul respingerii maximei de a face promisiuni pe care știm că nu le vom respecta și nu avem intenția de a le respecta argumentarea lui Kant ar viza exclusiv structura maximei, și nu consecințele adoptării ei ca lege generală. Cel care face o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]