5,193 matches
-
cu aceeași valoare pe care să li le ofer. Sunt sătulă să mă prefac că mă bucură vizitele lor. An-te-hai păstrează ca prioritate pântecul meu. Pe măsură ce acesta crește, el devine din ce în ce mai implicat. E în fiecare zi cu nervii întinși la maximum, entuziasmat și înspăimântat în același timp. În loc să mă salute pe mine dimineața, el îmi salută pântecul: — Bună dimineața, Tânăra Voastră Majestate. Solemn, face o plecăciune adâncă: Ce pot să vă aduc la micul dejun? Mă apuc să studiez manuscrise budiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era chiar străin de arta cuvântului. Nu știu de ce cei care mi-au citit cartea cred că am ținut un jurnal al desfășurării evenimentelor, mai ales pentru perioada războiului. Adevărul adevărat este că toate cele scrise au fost trăite cu maximum de intensitate, că toate s-au păstrat în memoria mea afectivă pe etape, pe perioade de timp, că atunci am judecat și apreciat momentele respective, filtrându-le prin prisma omului îndrăgostit de istorie - participant activ la făurirea istoriei. Implicarea faptică
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Ziua căderii Constantinopolului și a Imperiului Bizantin sub turci, cu implicații majore în viața popoarelor, inclusiv poporul român. La 100 de ani de la pătrunderea lor în Europa, au realizat această performanță. Fiindcă trandafirii agățători cândva (în tinerețea lor) sunt la maximum de înflorire, gândesc să merg la cimitir pentru a împodobi mormântul regretatei mele soții. Cu un foarfece aleg florile roșii ca focul și umplu o sacoșă zdravănă, iau și lumânări și cu un taxi ajung sus - în cimitir, la mormântul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Un șut în fund = un pas înainte Cred că am ceva tendințe masochiste, dacă, deși am jurat că o vreme am să mă feresc de presă, această componentă al mediei, care cu o acută nocivitate reușește să mi preseze la maximum și ultimii neuroni rămași moștenire de la mama, dar ca un făcut, mă frăsuiesc eu ce mă frăsuiesc, pe ici, pe colo, cu alte chestii și deodată, hop, mă trezesc iar cu presa în fața ochilor. Și uite așa, în loc să scriu în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
problemă era că Anna nu era prin preajmă. Din frazele laconice ale mamei, am înțeles că se mutase împreună cu prietenul ei, Shane. Ei, ăsta era un băiat care știa să se distreze! Shane își trăia viața, așa cum se spune, „la maximum“. Deborda! Aproape că atinsese punctul de explozie! în mod ciudat, nu duceam lipsa cocainei. Ci a Valiumului. Nu că asta ar fi fost ceva surprinzător. Eram tulburată de recentele evenimente și de schimbările bruște din viața mea, iar tensiunea dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Tipul, un italian tânăr și deloc urât, a dat din cap, ca și cum ar fi fost amețit. Singurul plus pe care-l avem eu și prietena mea e că nu suntem splendide, așa că ne-am gândit să fructificăm chestia asta la maximum. Putem să intrăm? Sigur, a murmurat el. Părea complet nedumerit. Dar stați puțin, a strigat în urma noastră. O să aveți nevoie de astea. Și ne-a întins două invitații în timp ce noi ne pregăteam s-o rupem la fugă înspre lift. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să inhaleze aerul, inima abia îmi mai bătea, iar sângele mi se târa cu senzualitate prin vene. Aveam impresia că ritmurile mi se încetiniseră, că sentimentele mele pentru Luke aveau asupra mea efectul unui drog. Toate senzațiile erau amplificate la maximum. Nervii îmi erau întinși, expuși în bătaia vântului. Sistemul nervos central se transformase într-un soi de centru Georges Pompidou. Fiecare gură de aer pe care o trăgeam în piept era o plăcere. Savuram fiecare pulsație a inimii și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ferestre era aproape de noi, așa că ne puteam vedea destul de bine printre umbre. Ia uite! a zis Chris întorcându-se către mine. Fața lui era așa de aproape de a mea că aproape ne atingeam. Toți nervii mi s-au întins la maximum, fiind sigură că urma să primesc ceea ce-mi doream. —Vezi baia aia mare de-acolo? mi-a arătat el în timp ce corpul aproape că i se atingea de al meu într-un fel foarte incitant. Da, am răspuns cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am mai băut nimic de un an și patru luni, m-am umflat eu în pene. —Cinste ție, Rachel, mi-a spus Luke zâmbind admirativ. Am simțit că vibrez de plăcere. — Și mă duc la u-ni-ver-si-ta-te, am silabisit pentru un maximum de efect. în octombrie. Chestia asta l-a făcut terci. — Chiar așa? s-a zgâit Luke la mine. Sigur, am rânjit eu. Mă apuc de psihologie. Fute-m-aș! a exclamat el. Amândoi am ignorat posibilitatea unui flirt pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unei singure persoane. Așa, o zisesem. În locul exploziei la care mă așteptasem, Vivian părea încântată. Era îngâmfat triumfătoare. — Ai dreptate, Claire, probabil că nu ești echipată cu ce trebuie pentru asta, a fost ea de acord. Phil e încărcat la maximum, dar sunt sigură că Lulu ar fi mai mult decât fericită să ia două dintre cărțile astea. Ea lucrează deja la alte două cărți abia intrate - dar o știi pe Lulu, ea e întotdeauna fericită să dea tot ce poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de diferența de fus orar, ca să mă sperii de masacrul care mă aștepta. — Bună, Vivian, am spus încet, pășind în biroul șefei. Ce s-a întâmplat? — Ce s-a întâmplat? a zbierat ea la mine, cu motoarele deja ambalate la maximum. De ce nu-mi spui tu ce s-a întâmplat? Acum eu îți dau raportul ție? Of, Doamne. N-avea să fie o întrevedere plăcută. Oare chiar greșisem cu ceva, sau Vivian o luase razna de tot? M-am așezat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu mine. Zi, de ce?! Gaskell își șterse lentilele ochelarilor cu marginea scufiei de bucătar. — N-am nici cea mai vagă idee, zise el. Să mă bată Dumnezeu dacă am măcat cea mai vagă idee. — Pentru distracție, dragule, pentru distracție la maximum! Fără mine ai fi murit de plictiseală. Cu mine ai parte de distracții. Cu mine spargi monotonia vieții. Da, mi-o sparg în cap. Gaskell se ridică, cuprins de sfârșeală, și începu să urce scările. în momente ca astea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Morris. A, draga de Eva! exclamă nostalgic dr. Board. De-acum, după ce-am văzut atâta timp ceva ce-mi închipuiam că ar fi ea, dacă se va întâmpla să mai am plăcerea s-o întâlnesc, o să o tratez cu maximum de politețe. O femeie umitor de proteică și interesant proporționată. Mă gândesc să-mi botez păpușa cu numele de Eva. — Dar cei de la poliție par să creadă în continuare că e moartă. — O femeie ca ea nu poate să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să deschidem cadourile. — A, da, zic, trezindu-mă la realitate. OK. Mă duc să-l aduc pe al meu. În clipa În care mama deschide pachetul cu camera video, de la tata, și cel cu portofelul de la bunicul, sunt surescitată la maximum. Sper din suflet ca mamei să-i placă darul meu. Nu arată cine știe ce, spun Întinzându-i plicul roz. Dar, atunci când Îl vei deschide... — Ce poate fi ? spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată și rămâne cu ochii la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide În urma lui și rămânem Împietriți, ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mână din bluza mea ? spun Într-un final, enervată la maximum pe Connor. Orice urmă de dorință de a face sex mi-a dispărut complet. Sunt lividă de furie. Pe mine. Pe Connor. Și pe toată lumea. ZECE Jack Harper pleacă astăzi. Slavă Domnului. Slavă Domnului. Fiindcă pur și simplu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În sală intră o silueta, care se oprește. Fără să vreau, inima Începe să-mi bubuie cu o speranță de nesuportat. E Jack. Trebuie să fie Jack. A venit să mă vadă. Urmează o tăcere lungă, sfâșietoare. Sunt Încordată la maximum de stres. De ce nu spune nimic ? De ce nu vorbește ? Vrea să mă pedepsească ? Așteaptă să-mi cer scuze, din nou ? O, Doamne, e curată tortură. Spune ceva, Îl implor În tăcere. Spune ceva. — Ah, Francesca... — Connor... Poftim ? Mă uit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Doamne, ce proastă sunt ! Nu e Jack. Și nu e doar o siluetă, ci sunt două. E Connor și o tipă care probabil e noua lui prietenă - și se pipăie de mama focului. Mă fac mică În scaun, deprimată la maximum, Încercând să-mi astup urechile. Dar degeaba, aud tot. — Îți place ? Îl aud pe Connor șoptind. — Mmm... — Pe bune, chiar Îți place ? — Sigur că-mi place ! Și nu mă mai tot Întreba atâta ! — Scuze, spune Connor și urmează un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
valijoara mea și, cuprinsă de panică, mă aud țipând „Nuuu!“, înainte de a mă putea controla. Cam toate hainele mele sunt... tricotate. Of, Dumnezeule Mare. Of, Doamne. Acum își pune pantofii. Ce mă fac? OK, haide, Betty, mă gândesc surescitată la maximum. Haine. Ceva de purtat. Nu contează ce. Un costum de‑al lui Luke? Nu. O să zică că am luat‑o razna și, oricum, costumele lui costă cam o mie de lire unul și n‑o să am inima să le îndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
guma de mestecat. O să joc într‑o reclamă! O să fie atât de cool. Poate o să apar într‑o reclamă la Barcadi, în care un grup de oameni frumoși sunt pe un vas, râd, fac schi nautic și se distrează la maximum. Știu că de obicei în reclame joacă manechinele profesioniste, dar, ce, nu pot să fiu și eu undeva, mai în spate? Sau eu o să fiu tipa care conduce vasul. Doamne, o să fie fantastic. O să ne ducem în Barbados sau undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă uit pe hartă, ca să creadă toți că sunt turistă. Oricum, oriunde aș fi, nu‑mi pasă. Intru. Deschid ușa grea și pășesc în magazin, care e complet gol, cu excepția mirosului de tămâie și a unei muzici ciudate, date la maximum. Mă apropii de un stativ și, luându‑mi un aer nonșalant, încep să trec în revistă hainele, cu degetul. Dumnezeule, chestiile astea sunt complet țăcănite. E o pereche de pantaloni de trei metri, o cămașă simplă albă cu glugă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că nu am cum să mă duc și să‑i umblu prin lucruri, dar incapabilă să plec pur și simplu -, când, brusc, înțepenesc. Clanța de la biroul lui începe să se miște. Of, drace. Drace! E cineva înăuntru! Iese! Panicată la maximum, mă las jos să nu mă vadă, în spatele scaunului lui Mel. În momentul în care mă strâng ca o mingiuță, simt un fior de spaimă, ca un copil care se joacă de‑a v‑ați ascunselea. Aud voci murmurând, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se întâmplă la numărul 17 de pe King Street? De ce zicea Alicia să se întâlnească aici? E vreo sectă secretă sau așa ceva? Dumnezeule, n‑aș fi deloc surprisă să aflu că în timpul liber e vrăjitoare‑șefă. O iau înapoi, intrigată la maximum și ajung în fața unor uși duble modeste, marcate cu 17. Este evident o clădire găzduind mai multe firme mici, însă, în clipa în care trec rapid cu privirea lista cu numele lor, nici unul nu‑mi spune nimic. — Bună! zice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
that! De ce? Pentru cè, îmi explicè Angel, o lunè e o perioadè de timp bine delimitatè, formatè din suma aritmeticè a unui numèr fix de zile care se împart în ore și minute, dacè te referi la o lunè cu maximum de zile, treizeci și una, fiecare a câte douèzeci și patru de ore, asta face șapte sute patruzeci și patru de ore, adicè patruzecișipatru de mii șase sute patruzeci de minute și dacè fiecare minut are șaizeci de secunde atunci în total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am totuși ocazia, aici... Poate o să te roage să Îi trimiți o invitație... — De ce trebuie să zâmbești ironic, draga mea? Tocmai fiindcă ești atât de suspicioasă, mi-ar plăcea să Îl Întâlnești. Într-o asemenea lume fără legi, birocratizată la maximum, așa cum este cea de acolo n-ai idee ce bine poate să Îți prindă să ai lângă tine pe cineva capabil să rezolve infinitele chițibușuri administrative de care te Împiedici la fiecare pas. Victor știe cum să-l ia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
băiatul de ceai. Hai, vino-ncoa’, pe vânzătorul de cartofi dulci, cel care vindea alune și cel cu căruciorul de băuturi reci. Astfel, profitau cât puteau de timpul lor și erau mulțumiți. În jurul copacului lui Sampath, aerul părea întins la maximum, înfășurat iar și iar în jurul lui. Privind în jos, vedea doar o mare urâtă de oameni. Nimeni nu-i mai respecta orele de vizitare. Câțiva bărbați mărșăluiau la periferia livezii, lovind pământul cu bețe și suflând din fluiere, în sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]