1,562 matches
-
Pop, Iosif Ciura, Teslovan, Ioan Rațiu, Simion Balint, Alexandru Roman, Nestor Socaciu, Francisc Mihăilașiu, Ioan Ciurileanu, Isaia Moldovan (21). Tot în contextul amintit se înscrie Ioan Oros (22), Ioan Pușcariu (23), Andrei Șaguna (24), Iosif Șterca Șuluțiu (25) etc., numărul memorialisticii transilvănene trecând de câteva zeci de autori și texte (26). Tot aici trebuie menționate rapoartele ce nea-u rămas de la principalii conducători ai revoluției, mai întâi cel datorat lui Avram Iancu (27), iar apoi cel al lui Simion Baint și cel
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran. Regina Maria a fost o iubitoare și o colecționară de artă, susținând o serie personalități artistice și literare cu burse și bani. Este autoarea unor interesante scrieri memorialistice, precum și a unor povești și versuri pentru copii. Personalitate complexă și puternică, regina Maria a fost supusă unor campanii denigratoare sistematice, cele mai cunoscute fiind cele orchestrate de Puterile Centrale în Primul Război Mondial și autoritățile comuniste, în primii ani
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
și țărănime îndeosebi, ci și cluburi politice, sedii de sindicat, o editură și redacția unei publicații. Constantin Titel Petrescu desfășoară o vie activitate publicistică în această perioadă premergătoare intrării României în primul război mondial. El scrie numeroase articole cu caracter memorialistic din timpul Campaniei militare din Bulgaria (1913) în care denunță incompetența politică și administrativă, starea deplorabilă sanitară din armată și haosul provocat de unii ofițeri incompetenți, care a costat viața a peste 5500 de militari. Temerile lui s-au adeverit
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
consideră că prăbușirea Atenei este cauzată din interior, de slăbiciunile oamenilor săi (a caracterizat, cu măiestrie, personalități ateniene precum Pericle - "conducătorul ideal", sau "demagogul" Alcibiade. Xenofon (430-355 î. Hr.) om politic, istoric, filosof și general, este autorul primei ilustrări a genului memorialistic, fiind unul din cei 10.000 de mercenari greci ce au făcut parte din armata lui Cyrus cel Tânăr, menționând aventura sa în lucrarea "Anabasis". A continuat opera lui Tucidide în lucrarea "Helenicele", punctul culminant fiind bătălia de la Matineea (362
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
dintre Antichitate și Renaștere. Aeneas Sylvius Picolomini (1405-1458/1464), papă, sub numele de Pius al-II-lea, care a participat ca secretar al episcopului de Siena la conciliul de la Basel. Fiind un adept al luptei anti-otomane, opera sa istorică are un caracter memorialistic. A scris mai multe lucrări, printre care: "Comentarii" - o autobiografie în 13 cărți, precum și o mică istorie a Boemiei și împăratului Frederic al-III-lea; o istorie a conciliului de la Basel și o istorie a Europei. Niccolò Machiavelli (1469 -1527 ), un diplomat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată (a se vedea celebra poveste privind Coroana de oțel), își completa veniturile din publicitate! A fost supranumită regina scriitoare: a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reședința ei preferată era Castelul Peleș, unde își ținea și biblioteca. A contribuit la completarea veniturilor casei regale din România, una dintre cele mai sărace familii domnitoare din Europa, în clipa în care
Regina Elisabeta a României () [Corola-website/Science/298986_a_300315]
-
volume, "Memoria ca zestre", s-au bucurat de un ecou important în țară și de numeroase cronici. În anul 1994 i se decernează "Leul literar" de către New York Library. În 2005 lansează la Institutul Cultural Român din New York al treilea volum memorialistic, "Memoria ca zestre. Cartea a III-a". Editura americană Norton îi propune editarea poemelor sale scrise în limba engleză în cadrul seriei Selected Works, o performanță pentru o poetă sosită din Estul Europei. Poemele sale au apărut în revistele americane The
Nina Cassian () [Corola-website/Science/299016_a_300345]
-
a omului este credința în Dumnezeu. • "Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche - vornicul" - continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. N. Manolescu, în "Istoria critică à literaturii române" desprinde următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decît al cronicii lui
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
chestiune este că ordinele importante erau date de Codreanu verbal, fiind transmise de curieri de încredere. În ceea ce privește motivația celor trei, din nou "Adevărul" vine cu amănunte senzaționale : "Sursele istorice" la care face referire autorul articolului sunt o serie de lucrări memorialistice aparținând dr. Șerban Milcoveanu, fost comandant legionar, bănuit de foarte mulți dintre camarazi drept agent diversionist al Securității. Afirmația de mai sus se găsește în lucrarea "Corneliu Zelea Codreanu, altceva decât Horia Sima", fiind reluată și într-un interviu de
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
al unui grof din Banat, în localitatea Banloc. Acolo se retrage definitiv, urmată de două servitoare ce i-au rămas credincioase până la capăt. Este perioada în care va picta câteva frumoase uleiuri pe pânză, ce vor fi reproduse în volumul memorialistic al mamei sale, "The Country That I Love" („Țara pe care o iubesc”) - tipărit în mai multe ediții, dar niciodată tradus în românește. În primăvara anului 1947, principesa primea o telegramă prin care era anunțată de moartea fostului soț, Regele
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. În urma articolelor sale a fost închis de cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca presupus naționalist român, cât și în România, ca presupus spion austro-ungar. Această experiență a fost reflectată de Slavici în lucrarea memorialistică intitulată "Închisorile mele", publicată în 1920. Istoricul Lucian Boia a constatat cu referire la Slavici că "dacă la scriitori precum Rebreanu sau Sadoveanu se constată un ușor deficit de caracter, necazurile lui Slavici se trag, s-ar putea spune, dintr-
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
fost înaintat la gradul de general-colonel (cu 3 stele) . A îndeplinit apoi funcția de comandant al Academiei de Înalte Studii Militare din București (1990-1991), fiind trecut în rezervă în anul 1991. În anii de pensie, s-a ocupat cu documentarea memorialistică, cuprinsă în cele patru volume cu albume foto, a istoriei fostului liceu militar Cernăuți, din perioada anilor 1924-1945, exemplare ce au fost predate Muzeului Militar Central din București . Generalul de corp de armată (r) Nicolae Eftimescu a încetat din viață
Nicolae Eftimescu () [Corola-website/Science/311893_a_313222]
-
din Turcia împotriva guvernării otomane". În 1896-1897, Alexandr Șirvanzade a scris capodopera sa, romanul "Haos". În 1898, Șirvanzade a fost exilat pentru doi ani la Odesa, aflându-se permanent sub supravegherea secretă a jandarmeriei. Iată ce scria Șirvanzade în romanul memorialistic "Din vâltoarea vieții": ""Haos" s-a editat la tipografia "Aror" ("Plugul") din Baku, dacă nu mă înșel în 3000 de exemplare, ceea ce pentru vremea respectivă reprezenta tirajul maxim. În roman s-au făcut tăieturi de către cenzură, dar nu-mi amintesc
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
anii Primului Război Mondial, Șirvanzade s-a aflat pe frontul caucazian, iar în perioada 1920-1926 a întreprins călătorii în Turcia, Egipt, Italia și SUA. În 1926, s-a stabilit definitiv în Armenia sovietică, unde a publicat comedia "Cuscrul lui Morgan" și romanul memorialistic "Din vâltoarea vieții" și a scris scenariul filmului "Ultima arteziană". Romanul "Baku" a rămas neterminat. Alexandr Șirvanzade s-a stins din viață în ziua de 7 august 1935, în orașul Kislovodsk, fiind înmormântat în Panteonul din parcul "Comitas", din Erevan
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
radio. Volumul lui Conan Doyle nu trebuie confundat cu "O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu Horia-Roman Patapievici - Ion Manolescu, Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir" , București, Editura Polirom, 2004, ISBN 973-681-499-8, care este un volum memorialistic din perioada regimului comunist.
O lume dispărută () [Corola-website/Science/310581_a_311910]
-
etc. Exclus complet din viața publică, a trăit izolat la Sibiu, până în 31 octombrie 1972, adică 27 de ani după ”epurarea” sa. A continuat să scrie, lăsând la moartea sa zeci de mii de pagini de manuscrise, în mare parte memorialistică. N-a încetat nici un moment lupta - întotdeauna argumentată, spre a fi greu condamnabilă - cu oficialitățile comuniste, fiind în fruntea ”rezistenței intelectuale” din epocă, cu toată teroarea permanent desfășurată împotriva sa de teribila Securitate comunistă. Bibliografie antumă Opera lui Onisifor Ghibu
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
Societății Scriitorilor din Oltenia și vicepreședinte al Uniunii Epigramiștilor din România, președinte al Cenaclului Epigramiștilor Olteni - membru fondator al Cenaclului și revistei acestuia „"Cugetul"”, membru fondator al Asociației Culturale ”Prietenii lui Eminescu” din Oltenia. Îndeplinește funcția de director imagine-promovare diplomație memorialistică al revistei „Rațiunea” și este colaborator permanent la revista „Pro Europa”. Este membru al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România (AADCR); Președinte de Onoare al Asociației Cultul Eroilor - filiala județului Dolj. În perioada 1981 - 1987 a fost ales
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Gorun a scris și tipărit 39 de cărți diferite, din care unele în câte 2 volume, însemnând circa 17.000 pagini. Din acestea 12 volume sunt de versuri în care un volum în ediția bilingvă (română și engleză), 8 volume memorialistice(despre oameni și evenimente craiovene, activitatea de ambasador în Franța, de ministru de Finanțe etc.), un volum de 501 epigrame, un libret pentru operă în trei tablouri “Dramă la mănăstire”, o monografie sentimentală despre comuna sa natală, două volume despre
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
inginer mecanic, apoi inginer principal. În 1970 se transferă cu serviciul la fabrica de autobuze "Laz", unde este șef de autobază timp de 17 ani. În anii '70 are un atac de cord și la spital își redactează primele manuscrise memorialistice. În 1984 se pensionează și întreprinde o călătorie cu automobilul propriu până la Vladivostok - 14 000 km - revăzând locurile de suferință. În 1989 se întoarce în Basarabia, la Chișinău, luând parte la mișcarea de eliberare de sub jugul rusesc. În 1993 își
Vadim Pirogan () [Corola-website/Science/305829_a_307158]
-
îndatoririle de jurnalist politic Mihai Eminescu se ocupă în Timpul și de pagina culturală a revistei, alături de colegii săi I.L.Caragiale sau Ioan Slavici, cu care zăbovea nopți întregi în redacție, iar aceștia se declară fericiți în câteva articole cu caracter memorialistic că în acele ore puteau asculta lungile prelegeri culturale sau chiar lingvistice ținute de poet, devenit gazetar fără voia lui. În aceste pagini a publicat numeroase cronici muzicale, ale unor spectacole de teatru sau de operă, în reprezentații date de
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
cele din urmă să se stabilească în Germania la Berlin. În jurul anul 1909 își face studiile în particular, avându-l ca profesor, printre alții, pe Panait Cerna. Timid în fața cuvântului tipărit, colaborează sporadic la câteva periodice, trimițând versuri, recenzii, însemnări memorialistice și chiar un studiu din domeniul istoriei. Ion Luca Caragiale a avut un rol important în educația fiului său, insuflându-i opinii politice de stânga. Cei doi vor face călătorii în nordul Germaniei, pe coasta Mării Baltice și în Danemarca. Până
Luca Caragiale () [Corola-website/Science/319900_a_321229]
-
Spania, încercând să fie martor la nunta reginei cu ducele de Cádiz, fiind însă curios și în ce privește dezvoltarea culturii spaniole. La sfarsitul călătoriei, a scris "Notes sur l'Espagne" („Note despre Spania”), un volum în franceză în care combină genul memorialistic, literatura de călătorie și istoriografia. O vreme, el și-a concentrat activitatea pe cercetarea izvoarelor istorice, extinzându-și seria de cronici moldave pe care le edita și le tipărea. La acea vreme, a reluat legăturile cu Vaillant, care l-a
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Limbii Române a fost continuat de la litera B, de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L ("lojniță"). Acestei lucrări i-a dedicat cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României, adevărat șef de școală și și-a desfășurat activitatea în următoarele domenii: De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
fascizant. 1943 - Este internat în lagărul de la Târgu-Jiu, de unde impresii cristalizate în volumul "Zile de lagăr". 1946 - Este numit director al Teatrului Național din București. 1948 - Apare romanul "Desculț", a cărui redactare începuse cu un an în urmă, sub forma memorialistică directă, și tiparită, în serial, în săptămânalul "Contemporanul". Până în 1988 apăruseră peste 20 de ediții și fusese tradus în 24 de limbi. 1949 - În adunarea generală din 25-27 martie s-a hotarât înființarea Uniunii Scriitorilor. Președinte de onoare a fost
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
publice, din 1965, în reviste. Începând din 1969, îi apar numeroase volume, majoritatea elaborate sau proiectate înainte de detenția sa. În 1994, îi apare volumul "Parisul e o carte" (Ed. Fundației Culturale Române), iar în 1998 "Caietul albastru", un monumental eseu memorialistic și un jurnal intim, în fapt o amplă biografie spirituală a unuia din cei mai mari cărturari români ai secolului ce s-a încheiat. Apariția ediției a doua din "Euphorion" (la 30 de ani de la prima ediție) coincide, în 1999
Nicolae Balotă () [Corola-website/Science/297602_a_298931]