3,996 matches
-
funcțional sunt: desen tehnic arhitectural, programator PC, translator, cercetător, bibliotecar, educator special. Indivizii cu cel mai mare succes în integrare au avut un profesor de sprijin atât în școala primară, gimnazială, liceală, cât și la nivelul învățământului superior. Astfel, acest mentor poate ghida persoana cu autism în alegerea unei calificări și chiar să o asiste la locul de muncă. Trebuie de reținut faptul că, gama de servicii este mult mai largă în prezent și rezultatele privind evoluția și integrarea acestor persoane
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
a fixa sau de a organiza într o manieră eficientă elementele unei sarcini de lucru, dificultăți în articularea unor secvențe practice de lucru în scopul obținerii unei finalități precise sau a unui produs finit, fără o îndrumare permanentă din partea unui mentor. 9. Rigiditatea la nivelul scoarței cerebrale fapt care determină menținerea rigidă a ipotezei inițiale, chiar dacă aceasta este în discordanță cu stimulii exteriori. Deoarece la persoanele cu dizabilități mintale construcția și susținerea datelor se face în limitele unor granițe relativ rigide
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
adune mereu, constituind cercuri și asociații elitare. Existau două tabere: cercul lui Faustus, aliat al regelui Theodoric 25, și gruparea lui Symmachus 26, conservatoare, atașată relațiilor cu Bizanțul. În tabăra pro-gotă a lui Faustus s-au evidențiat însuși Ennodius, sora mentorului Stephania și poetul Asterius, soțul ei. La tabăra pro-romană a lui Symmachus s-a ilustrat Boethius, care era tânăr pe vremea lui Theodoric. Dar și alții, precum elevii lui Ennodius, Ambrosius și Beatus. Grupările tindeau însă să devină clanuri oculte
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
miturile curriculumului modern ale eficientismului, progresivismului și pragmatismului. Reconceptualismul și umanismul au evoluat spectaculos în deceniul următor, aplicând lovituri letale gândirii curriculare moderne și demonstrând că pilonii săi de bază, raționalitatea și obiectivitatea, sunt, de fapt, „călcâie ale lui Ahile”. Mentorul celor „doi părinți ai reconceptualismului” - Dwayne Huebner și James Macdonald - a fost profesorul de curriculum de la University of Wisconsin, Virgil Herrick. (Era un fel de Petre Țuțea american, care gândea și vorbea bine, dar scria cu mare greutate.) În 1965
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
B., refugiat din Basarabia, fusese sărac lipit pământului, ba era și «membru de Partid», din 1947, când, revenit din războiul din Vest, rănit și decorat, reușit primul pe țară la «Capacitate» - care-i dădea dreptul să fie „profesor” -, profesorul și mentorul său Al. Rosetti îi spusese: «Cazacu, ești tânăr și sărac, înscrie-te, altfel capeți post cine știe pe unde»). Avocata noastră (fostă colegă de universitate și asistentă a unui «maestru», Manolescu), care la început afirmase sus și tare că dreptatea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de l’action, la situation concrète, le cadre social-idéologique où le processus a lieu. Ceux-ci peuvent s’insérer dans les structures cognitives du sujet en le marquant d’une manière consistante. D’ailleurs l’inspirateur de cette théorie, reconnu comme mentor par ceux de Genève, le psychologue soviétique Vigotski, a dit explicitement: les processus cognitifs ne fonctionnent pas dans un vide social, et la forme dans laquelle ils s’expriment n’est pas indépendante des influences socio-culturelles. Les facteurs sociaux, à
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fixa sau de a organiza, într‑o manieră eficientă, elementele unei sarcini de lucru privește dificultățile în articularea unor secvențe practice de lucru în scopul obținerii unei finalități precise sau a unui produs finit, fără o îndrumare permanentă din partea unui mentor. 9. Rigiditatea la nivelul scoarței cerebrale determină menținerea rigidă a ipotezei inițiale, chiar dacă aceasta este în discordanță cu stimulii din exterior. Deoarece la deficienții mintal construcția și susținerea datelor se fac în limitele unor granițe relativ rigide, iar sinteza gândirii
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
bibliografică Reviste de filosofie și sociologie (1979-1983) P. realizează o panoramă a publicisticii filosofice românești de la origini până în 1947, iar în ediția Titu Maiorescu, Prelegeri de filosofie (1980), alcătuită în colaborare cu Alexandru Surdu, scoate la lumină cursurile ținute de mentorul junimist la Universitatea din București între 1883 și 1905. În Lecturi filosofice (1991) sunt adunate studii și eseuri mai ales despre scriitori filosofi: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Pius Servien, Mircea Eliade. Garda, Căpitanul și Arhanghelul din cer (I-III, 1995-1996
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
capitol anume e rezervat raporturilor cu Mihai Eminescu în contextul ultimilor ani de viață ai poetului, altul, fastuos (Titu Maiorescu și femeile), se apleacă amănunțit și nuanțat asupra fiecărei femei care a jucat un rol însemnat în viața sentimentală a mentorului junimist - Emilia Maiorescu, Clara Kremnitz, Cleopatra Poenaru-Lecca, enigmatica Olga Neumann. Versurile din Rondeluri (2003), o carte insolită în contextul preocupărilor lui P.-C., se centrează exclusiv pe motivul morții: moartea ca reîntoarcere la ceea ce a fost ființa umană înainte de a
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
Militară Superioară din Capitală, concomitent urmând și Facultatea de Drept (1942-1947). Prezentat de prietenul său Constant Tonegaru lui E. Lovinescu, citește poezie la cenaclul Sburătorul în 1942-1943, iar prin Mihail Crama intră în cercul din jurul lui Vladimir Streinu, viitorul său mentor. A frecventat, de asemenea, întâlnirile grupului de la „Fapta”, aflat sub conducerea lui Mircea Damian. Debutează în 1944, la „Kalende”, cu poezia Cetatea moartă. Versuri îi apar în gazetele bucureștene „Democrația”, „Semnalul”, „Jurnalul de dimineață”, „Fapta”, „Dreptatea nouă”, în „Caiete de
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
Zaciu, Ordinea, 257-264; Nicolae Manolescu, Literatura română în epoca Luminilor, RL, 1973, 7;V. Fanache, Studiile literare ale lui D. Popovici, ST, 1975, 2; Munteanu, Aristarc, 98-112; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1976, 377-385; Mihai Zamfir, D.Popovici - unul din mentorii noștri, LCF, 1978, 1; Iorgulescu, Firescul, 122-127; Conceptul de istorie literară în cultura românescă, îngr. și introd. Paul Cornea, București, 1978, 68-71; Păcurariu, Scriitori, II, 125-130; Al. Hanță, Idei și forme literare (până la Titu Maiorescu), București, 1985, 134, passim; Anghelescu
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
și Creangă. Alte contribuții documentare se referă la Vasile Alecsandri (pagini din corespondență), A.I. Odobescu și Maiorescu (preocupările lor pedagogice), Panait Cerna (pe care însă îl supralicitează ca poet). O atenție specială îi acordă R-P. lui Maiorescu în calitate de profesor și mentor (Profesorul Maiorescu, Un adevărat „învățător” al neamului - ambele articole din 1910 - ș.a.), într-un ton encomiastic care îl va face pe E. Lovinescu să îl înscrie, alături de Simion Mehedinți, în „ortodoxia cultului” întreținut magistrului. Cea mai importantă contribuție a istoricului
RADULESCU-POGONEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289112_a_290441]
-
a lungul mai multor numere, și în anul următor. Salutat cu căldură de Tudor Vianu într-o scurtă prezentare intitulată Un scriitor nou (30 octombrie 1920), debutul lui P. în „Sburătorul” marchează începutul unei relații sinuoase, inegale și tensionate cu mentorul modernismului românesc - amestec de deschideri comprehensive și aprecieri critice elogioase, reflectate în întâmpinările din cenaclu și apoi în capitolul dedicat poetului în volumul al III-lea din Istoria literaturii române contemporane (1927), dar și de reticențe teoretice și ideologice surde
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Avram Iancu (1924). Fără a fi un intelectual de anvergură sau un teoretician apt să introducă o direcție în artă, a avut acele calități umane pentru a polariza principalele energii ale zonei, câștigându-și un bun renume ca animator și mentor, făcând din „Pagini literare” una din cele mai importante reviste ale Transilvaniei interbelice. Prima sa plachetă - Poezii (1920) - este mai puțin semnificativă, atât din cauza prea marii apropieri de modele (Coșbuc, Iosif, Goga), cât și a pronunțatului caracter social-ocazional. Începând cu
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
1993), tot ei făcând posibilă apariția volumului Permanențe românești. Discursuri și portrete (1994). Anterior soția criticului publicase o culegere revelatoare, Corespondențe (1979), conținând scrisori de mare importanță pentru definirea profilului intelectual al omului de cultură. Se găsesc acolo referințe la mentorii literari de acasă (Charles Drouhet) și din străinătate (Abel Lefranc, Fortunat Strowski, Paul Hazard, Fernand Baldensperger, Albert Thibaudet), care i-au influențat în mod decisiv formația. „Acești oameni, aceste cărți au fost învățătorii mei. Am învățat de la ei o metodă
MUNTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288285_a_289614]
-
Libellus Valachorum (1967) și Memoriul clerului unit din 1791 (1968). Ideile structurante din Despre utilitatea studiilor clasice, Clasicismul și cultura națională și În jurul clasicismului nu erau noi, le susținuseră anterior mulți alții, străini ori autohtoni, printre care și Titu Maiorescu. Mentorul Junimii, față de care tatăl lui N. manifesta respect și afecțiune, nu era însă invocat ca autoritate, tânărul înțelegând să înlăture fără larmă atât exagerările (credința în superioritatea anticilor în raport cu „modernii”), cât și jumătățile de măsură (în susținerea caracterului național al
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
în cultura modernă (1943) ilustrează două tipuri de cultură, condiționate de cele două tendințe care domină consecutiv ori concomitent spiritualitatea creatoare: plăsmuirea (artistică) și cunoașterea (științifică). Argumentele demonstrației sunt excerptate generos din literatura modernă și contemporană. Unele tente ale gândirii mentorului Tudor Vianu, manifeste și mai târziu, sunt sesizabile îndeosebi în aceste prime lucrări. În cărțile elaborate după 1944, foarte variate tipologic, P. explorează precumpănitor literatura universală în interferență implicită sau declarată cu metodologia literaturii comparate, a teoriei literaturii și a
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
Este fiul Lemoniei (n. Argyroudis) și al lui Mihai Pippidi, comerciant. Face studii universitare de drept și litere la București, specializându-se apoi la École Pratique des Hautes Études din Paris și la Accademia di Romania din Roma. Îi sunt mentori D. Evolceanu în țară, Jules Marouzeau și Jérôme Carcopino în Franța, Augusto Rostagni în Italia. Își începe cariera universitară în 1933, ca asistent la Iași, devenind profesor în 1945. A funcționat și la Muzeul Național de Antichități, la Institutul de
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
iar în februarie 1932 „citește un fragment de roman”, pentru care în martie „vrea o prefață”, ceea ce „se primește foarte condiționat”, tot atunci fiind notat pseudonimul, deocamdată însoțit de numele real: „Moretta-Petrașincu citește o schiță”. P. va fi, până la moartea mentorului său, unul dintre cei mai asidui frecventatori ai cenaclului. Debutează în 1931, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic”. În 1932-1933, conduce, alături de Horia Liman și Ieronim Șerbu, lunarul „Discobolul”. Este redactor la „Rampa”, „Adevărul”, „Reporter”, „Lumea românească” și „România
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
el, un test” - sau obstinația autorului de a șterge orice urmă de pată de pe statuia maestrului, „cazul” Titu Maiorescu fiind singurul asupra căruia criticul stăruie în Sub zodia proletcultismului, ci și similitudinea programatică dintre scrierile lui N. și cele ale mentorului junimist. Astfel, Între Scylla și Charybda cuprinde o substanțială Introducere la poezia actuală, în fond un pandant peste un secol, o „cercetare critică” a poeziei române din jurul anului 1967. Aprecierile valorice vizează atât „direcția” poeziei din această perioadă, cât și
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
Radu Sergiu Ruba, Horia Gârbea, Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu. Ceva mai rar se exprimă Dan Silviu Boerescu, Daniel Bănulescu, Vasile Petre Fati. Publică versuri Andrei Damian, Georgeta Manole, Alina Durbacă ș.a. Mircea Martin și Laurențiu Ulici sunt prezenți ca mentori discreți ai noii orientări. Relațiile cu generația optzecistă nu erau atât de tensionate cum s-ar putea crede: colaborează frecvent Florin Iaru, Ion Stratan, iar ocazional Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu, Liviu Ioan Stoiciu ș.a. Rolul de critic susținător „din interior
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
la „Universul literar” și la „Viața”. Colaborează la „Revista Fundațiilor Regale”, „Vremea”, „Gând românesc”, „Litoral”. Debutează editorial în 1934, cu romanul Într-un cămin de domnișoare, elogios întâmpinat de G. Călinescu, nu mai puțin de Camil Petrescu, acesta devenind și mentorul ei literar. În 1946 se căsătorește cu medicul Dan Crivetz. În 1972, la o zi după moartea lui, se sinucide. Aproape toate poeziile sale viabile compun o singură „cântare”, un poem unic în mai multe timpuri, variantă transfigurată a unui
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
cap, intră slugă la stăpân, prilej pentru scriitor de a evoca (fie lăsând personajul să rememoreze singur anumite episoade autobiografice, fie punându-l să îi asculte pe alții, pe Che Andrei în special, consăteanul ce îi este un fel de mentor, fie asumându-și funcția narativă), oameni și locuri, de a descrie medii și peisaje, rezultatul fiind câteva crâmpeie de epopee sociologică. Devenirea protagonistului explicitează sugestia de destin, de predestinare tragică, cuprinsă în titlu. Încheindu-se astfel, romanul dă expresie metaforică
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
paradigma centrală a Școlii, Îl reașază pe Mead În lanțul interacționalist și insistă asupra a două aspecte particulare: contribuția lui Park la modelarea interacționalismului, În urma căreia formalismul lui Simmel s-a integrat În studii asupra vieții sociale (Simmel a fost mentorul lui Park), și influența filosofiei europene (Kant și Hegel) asupra interacționalismului (Abbott, 1999, 12). Martin Bulmer este interesat de structura instituțională, administrativă, de fondarea și organizarea Departamentului, În această abordare nucleul Școlii fiind reprezentat mai ales de tradiția ecologică și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
românesc, face traduceri din Platon și contribuie - alături de Petru Creția - la realizarea ediției de Opere ale filosofului Ideei, militează, în scris și organizatoric, pentru tipărirea manuscriselor lui Mihai Eminescu, reia proiectul unei școli filosofice, încolțit în anii războiului, și este mentor pentru mai mulți tineri, dintre care în prim-plan se află Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Sorin Vieru, Thomas Kleininger și alți câțiva, independent unul de altul, precum Alexandru Surdu, Vasile Dem. Zamfirescu ș.a. „Mi-am trăit viața în idee, fără
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]