11,082 matches
-
depind direct de o perfuzie sanguină adecvată. Astfel sunt termoliza cutanată si excreția renală. Controlul pe termen scurt (secunde, minute) este realizat prin modificarea diametrului arterial ca rezultat al modificării tonusului mușchiului neted. O creștere de opt ori a activității metabolice poate duce la nivelul mușchiului scheletic la o creștere de patru ori a debitului sanguin, în timp ce o scădere a aportului de oxigen la 25% determină triplarea debitului Substanțele vasodilatatoare de origine locală implicate în controlul metabolic al debitului sanguin includ
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
opt ori a activității metabolice poate duce la nivelul mușchiului scheletic la o creștere de patru ori a debitului sanguin, în timp ce o scădere a aportului de oxigen la 25% determină triplarea debitului Substanțele vasodilatatoare de origine locală implicate în controlul metabolic al debitului sanguin includ: adenozina, ATP, CO2, acidul lactic, ionii de potasiu. Vasomoția este constricția periodică a metarteriolelor și sfincterelor precapilare. Hiperemie reactivă înseamnă vasodilatație post ischemică tranzitorie compensatorie (fig. 52). Hiperemie activă (funcțională) înseamnă vasodilatație ce se produce concomitent
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
ionii de potasiu. Vasomoția este constricția periodică a metarteriolelor și sfincterelor precapilare. Hiperemie reactivă înseamnă vasodilatație post ischemică tranzitorie compensatorie (fig. 52). Hiperemie activă (funcțională) înseamnă vasodilatație ce se produce concomitent cu o creștere a activității tisulare. Autoreglarea, prin mecanisme metabolice și miogene, constă în menținerea debitului sanguin bazal în condițiile unor modificăril de presiune (fig. 53). Intervalul de autoreglare (75 175 mm Hg), ca și eficiența acesteia, variază considerabil de la un țesut la altul. Am arătat mai sus implicarea NO
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
digestiv, plămân. In unele țesuturi (mușchi scheletic) nu sunt evidente căile de șunt, dar acest tip de circulație poate fi demonstrată, fiind numită șunt fiziologic. Cu alte cuvinte, sângele poate curge permanent din arteriolă spre venulă în perioadele de activitate metabolică redusă, când multe sfinctere precapilare sunt închise, reprezentând o sursă imediată de sânge în caz de necesitate. Circulația prin capilarele adevărate fiind subordonată necesităților metabolice tisulare, mai este numită și circulație nutritivă, în opoziție cu cea numită non nutritivă, care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
Cu alte cuvinte, sângele poate curge permanent din arteriolă spre venulă în perioadele de activitate metabolică redusă, când multe sfinctere precapilare sunt închise, reprezentând o sursă imediată de sânge în caz de necesitate. Circulația prin capilarele adevărate fiind subordonată necesităților metabolice tisulare, mai este numită și circulație nutritivă, în opoziție cu cea numită non nutritivă, care șuntează patul capilar. 14.6.2. Curgerea sângelui in capilare Curgerea sângelui printr-un capilar este determinată de presiunea arterială și de controlul debitului local
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de difuzie prin peretele capilarului sunt reprezentați de: suprafața de schimb, grosimea peretelui, diferența de concentrație (între plasma sanguină din capilarele respective și lichidul interstițial), coeficientul de permeabilitate al substanței (prin peretele capilarului), la care se adaugă dinamica unor procese metabolice (de exemplu consumul de O sau producția de CO2. Astfel, ecuația Fick aplicată pentru difuzia prin peretele capilar (în absența unui flux net de solvent transparietal) are forma PAs/t, unde P = coeficientul de permeabilitate, A = suprafața de schimb, s
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
asocierea lor cu creșterea permeabilității capilare. Coeficientul de filtrare poate fi utilizat pentru calcularea fracției de capilare deschise; creșterea filtrării se bazează pe fenomenul de recrutare a capilarelor. 15. Circulația venoasă Venele sunt vase transportoare de sânge neoxigenat, cu deșeuri metabolice, în marea circulație și de sânge oxigenat în mica circulație. Circulația venoasă reprezintă un rezervor sanguin, ce conține 60 70 % din masa sanguină, unele teritorii având un rol special în acest sens (splină, ficat, plexuri subpapilare), datorită volumului mare de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
constante pH-ul și nivelele de oxigen și bioxid de carbon în sângele arterial sistemic care apoi este distribuit la țesuturi prin intermediul circulației. Omul și alte animale superioare preiau oxigen din aer și eliberează bioxid de carbon în vederea satisfacerii nevoilor metabolice ale țesuturilor, fenomen care se numește schimb de gaze și care reprezintă esența fiziologiei respiratorii. Se descriu următoarele procese implicate în schimbul gazos: ventilația alveolară, procesul prin care aerul alveolar este permanent împrospătat cu aer de proveniență atmosferică, permițând aducerea unor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
lor este mult mai rapid și sunt utili pentru a adapta ventilația la modificări bruște ale pCO2. La om corpusculii carotidieni (dar nu și cei din arcul aortic) răspund la scăderi ale pH-ului arterial diferit în funcție de cauza respiratorie sau metabolică a modificărilor de pH. Activarea chemoreceptorilor prin scăderea pO2 arterial este potențată de creșterea pCO2 (scăderea de pH la nivelul corpusculului carotidian). 18.6.3. Receptorii pulmonari Receptorii pulmonari de întindere. Receptorii pulmonari de întindere se găsesc la nivelul musculaturii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
și al scăderii pH-ului. Reducerea pH-ului din sângele arterial stimulează ventilația. In practică este adesea dificil de a separa răspunsul ventilator care provine din scăderea pH-ului de cel produs de o creștere a pCO2. Pacienții cu acidoză metabolică parțial compensată (cum ar fi în diabetul zaharat), care au un pH scăzut și pCO2 scăzută, prezintă creșteri ale ventilației. Locul principal de acțiune al pH-ului scăzut este la nivelul chemoreceptorilor, în special din corpusculul carotidian. Este posibil ca
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
ce va ajunge prin venele pulmonare în atriul stâng și va fi apoi pompat de ventriculul stâng spre întregul organism. Pe lângă această funcție respiratorie esențială, parenchimul pulmonar mai îndeplinește pentru organism și funcții de apărare antitoxică și antimicrobiană, precum și funcții metabolice speciale. 19.1. Schimbul de gaze respiratorii la nivel alveolar Oxigenul conținut în aerul alveolar difuzează continuu în sânge, iar bioxidul de carbon din sânge trece în alveole, conform diferențelor de presiune parțială (fig. 79). Aerul inspirat se amestecă cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
nespecifică asupra microorganismelor inhalate (lizozimul, esterazele, kalicreina, interferonul), precum și anticorpi sintetizați de către celulele imunocompetente din această arie ; plămânul este capabil să secrete imunoglobuline în mucusul bronșic (în special IgA); cu rol important în fenomenele de apărare antimicrobiană. 19.4. Funcțiile metabolice ale plămânului Plămânul are importante funcții metabolice înafara schimbului de gaze respiratorii. Una din cele mai importante funcții metabolice este sinteza fosfolipidelor, cum ar fi dipalmitoilfosfatidilcolina, care este un component important al surfactantului pulmonar. Sinteza de proteine este de asemenea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
interferonul), precum și anticorpi sintetizați de către celulele imunocompetente din această arie ; plămânul este capabil să secrete imunoglobuline în mucusul bronșic (în special IgA); cu rol important în fenomenele de apărare antimicrobiană. 19.4. Funcțiile metabolice ale plămânului Plămânul are importante funcții metabolice înafara schimbului de gaze respiratorii. Una din cele mai importante funcții metabolice este sinteza fosfolipidelor, cum ar fi dipalmitoilfosfatidilcolina, care este un component important al surfactantului pulmonar. Sinteza de proteine este de asemenea foarte importantă; colagenul și elastina formează rețeaua
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
capabil să secrete imunoglobuline în mucusul bronșic (în special IgA); cu rol important în fenomenele de apărare antimicrobiană. 19.4. Funcțiile metabolice ale plămânului Plămânul are importante funcții metabolice înafara schimbului de gaze respiratorii. Una din cele mai importante funcții metabolice este sinteza fosfolipidelor, cum ar fi dipalmitoilfosfatidilcolina, care este un component important al surfactantului pulmonar. Sinteza de proteine este de asemenea foarte importantă; colagenul și elastina formează rețeaua structurală a plămânului. In condiții anormale, proteazele eliberate de leucocitele sau macrofagele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
adrenalina, prostaglandinele A1 și A2, angiotensina II și vasopresina). O importanță particulară au metaboliții acidului arahidonic, implicați în modularea tonusului vascular, bronhoconstricție, inflamație, patogenia astmului bronșic. Acidul arahidonic, format prin acțiunea fosfolipazei A2 asupra fosfolipidelor plasmalemale, poate urma două căi metabolice majore: calea ciclooxigenazei, cu formare de prostaglandine și calea lipooxigenazei, cu formare de leucotriene. Prostaglandinele pot fi vasoconstrictoare sau vasodilatatoare; PGE2 are un rol important în cursul perioadei perinatale deoarece ajută la constricția ductului arterial. De asemenea, prostaglandinele influențează agregarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
se realizează extrem de rapid pentru CO2 în comparație cu oxigenul, cu toate că gradientul de presiune dintre capilar și interstițiu este de numai 5 - 6 mm Hg, datorită difuzibilității mari a bioxidului de carbon. Valoarea pCO2 depinde de debitul sanguin și de intensitatea proceselor metabolice tisulare: pCO2 crește dacă scade debitul și/sau crește intensitatea proceselor metabolice. Disponibilul tisular de oxigen poate fi exprimat ca aport sau debit de oxigen (QaO2), deci ca produs între debitul sanguin (Q) și concentrația de oxigen în sângele arterial
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
dintre capilar și interstițiu este de numai 5 - 6 mm Hg, datorită difuzibilității mari a bioxidului de carbon. Valoarea pCO2 depinde de debitul sanguin și de intensitatea proceselor metabolice tisulare: pCO2 crește dacă scade debitul și/sau crește intensitatea proceselor metabolice. Disponibilul tisular de oxigen poate fi exprimat ca aport sau debit de oxigen (QaO2), deci ca produs între debitul sanguin (Q) și concentrația de oxigen în sângele arterial (CaO2); . Similar, consumul tisular de oxigen (CtO2) este produsul dintre debitul sanguin
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
alterări funcționale în 4-6 secunde, cu pierderea conștienței după 10-20 secunde și modificări ireversibile în 3 - 5 minute. Noi născuții sunt mult mai vulnerabili la hipoxie decât adulții. 21. Excreția Reprezintă funcția de eliminare a substanțelor nedorite, produse de procesele metabolice. Are loc la mai multe nivele. La nivel cutanat pentru apă, săruri, substanțe toxice, la nivel digestiv pentru deșeuri solide, compuși nedigerabili, produși de degradare ai hemoglobinei, xenobiotice liposolubile, la nivel respirator pentru dioxidul de carbon și apa obținute din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
loc la mai multe nivele. La nivel cutanat pentru apă, săruri, substanțe toxice, la nivel digestiv pentru deșeuri solide, compuși nedigerabili, produși de degradare ai hemoglobinei, xenobiotice liposolubile, la nivel respirator pentru dioxidul de carbon și apa obținute din reacțiile metabolice și la nivel renal pentru apă, acizi, xenobiotice hidrosolubile, și produși ai metabolismului azotat. Generarea de energie și sinteza de componente biologice are ca rezultate și substanțe-deșeu (cataboliți finali). Metabolismul glucidelor produce dioxid de carbon și apă, metabolismul lipidic are
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
și segmentul ascendent gros. Funcția acestora este de a crea un gradient osmotic de a lungul ansei, dinspre corticală spre medulară. Segmentele subțiri prezintă membrane epiteliale subțiri cu țesut pavimentos unistratificat, fără margine în perie, cu puține mitocondrii și activitate metabolică redusă. Segmentul descendent este foarte permeabil pentru apă și practic impermeabil pentru solviți. Pe măsură ce filtratul coboară spre vârful ansei, apa trece din tub în interstițiu prin osmoză (fig. 102). La vârful ansei filtratul este izoton cu mediul, la valoarea de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
mai puțin concentrate ale medularei, Na+ și Clvor difuza pasiv prin membrană. Segmentul gros al ansei, care începe cam la jumătatea superioară a ansei și se continuă cu tubul contort distal este alcătuit dintr-un epiteliu cilindric unistratificat cu activitate metabolică înaltă și care prezintă reabsorbție activă de sodiu, clor și potasiu. Această reabsorbție se datorează cotransportorului ne-electrogen Na+/K+/2Cl (inactivat de diureticele numite „de ansă”, precum bumetanidul și furosemidul). Clpărăsește celula tubulară printr-un canal de clor, ceea ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
compoziției și volumului mediului intern. Funcția primară a rinichiului este de a menține homeostazia hidrică și electrolitică a organismului (fig. 106). Inerent în ideea de homeostazie este conceptul de echilibru. Pentru a menține homeostazia, aportul unei substanțe ingerate sau generate metabolic trebuie să fie riguros egal, pe perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din aceeași substanță. Când aportul depășește eliminările, atunci este vorba de un dezechilibru pozitiv, iar când pierderile depășesc aportul este vorba de un dezechilibru negativ. 26.1
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
celulelor și organelor, de aceea există un sistem special conceput pentru menținerea acestei homeostazii, rinichiul. 26.2. Homeostazia hidrică Homeostazia hidroelectrolitică necesită echilibrarea permanentă și exactă a intrărilor și ieșirilor de apă din organism, la care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și setea reală sau habituală (comportamente învățate sau obișnuințe) (fig. 108). Aporturile hidrice sunt reprezentate de: apa metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
care se adaugă sinteza apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și setea reală sau habituală (comportamente învățate sau obișnuințe) (fig. 108). Aporturile hidrice sunt reprezentate de: apa metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea unui mol de glucoză produce 6 moli de apă) - 400 ml apa conținută în alimente indiferent de dietă, o parte importantă a produselor alimentare conțin mai multă sau mai puțină apă - 500 ml apa ingerată
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
apei metabolice. Există trei modalități de reglare a echilibrului apei în organism: hormonul antidiuretic (ADH), eliminările de apă renale și setea reală sau habituală (comportamente învățate sau obișnuințe) (fig. 108). Aporturile hidrice sunt reprezentate de: apa metabolică, rezultată din oxidările metabolice (oxidarea unui mol de glucoză produce 6 moli de apă) - 400 ml apa conținută în alimente indiferent de dietă, o parte importantă a produselor alimentare conțin mai multă sau mai puțină apă - 500 ml apa ingerată poate să varieze extrem de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]