20,801 matches
-
Irina, "descusută" de graficiana Mihaela Șchiopu în două convorbiri inedite, înregistrate în 1998 și în 2002 - anul ei din urmă. Aflăm astfel că îi plăcea enorm să aranjeze obiectele, "fiindcă simt la obiecte așa o mare neputință de a se mișca singure, încît am ajuns la concluzia că nouă ne revine obligația să le punem împreună, să le ajutăm. De pildă, floarea soarelui se întoarce după soare, îi convine, ea poate. Obiectele nu se pot întoarce după noi". Pentru ea, timpul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
hrana pentru drum, i-a apucat diareea. Era un closet pe o parte laterală, chiar pe cea pe care mă găseam eu. Adică pe banca de lîngă perete. Era despărțit de restul băncii cu niște zăbrele. Cum vagonul nu se mișca, la căldură s-a adăugat și mirosul de fecale. Cîtorva dintre "ai noștri" a început să le curgă sîngele din nas. Sînge, urină, fecale - totul se amestecase, prinzîndu-ne pe toți în hora sinistră a degradării fizice umane. Borfașii au început
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
mai află locul și liniștea, ucigîndu-și o parte din foștii tovarăși de teama ca aceștia să nu-l denunțe pentru recompensa generoasă a autorităților, cel care zvîntă în bătaie un copil ca apoi să izbucnească în lacrimi, cel care se mișcă asemeni unei stafii, mereu într-o veghe mohorîtă. Regizorul a reușit să creeze suspansul la nivelul dialogului, punctat de tăceri aiuritoare înlocuite gesturi nervoase, o altă reușită a filmului fiind o gradare impecabilă a degradării personajului luptînd împotriva unei maladii
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
înțeleg, profund, ce e cu mine pe acest pămînt. Ce este voluptatea bucuriei, precum și scufundările în abisuri de tot felul. Am reușit să pricep aventura lui Dante și călătoria lui fabuloasă, să deslușesc că, într-adevăr, cum spune el, dragostea mișcă soarele și celelalte stele. Că harul este de sus de tot și dacă îl ai, hrănește-l cum se cuvine, dacă nu... În fine, unul dintre acești însoțitori, despre care este vorba mai sus, este Victor Rebengiuc. Imaginile cu el
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
au ceva din ritmul aiuritor al nonsensurilor lui Lewis Caroll. Sunt multe paginile care ar merita citate în întregime (memorabilă este, de pildă, întâlnirea cu Desdemona, într-un vagon luxos, împodobit cu oglinzi venețiene și candelabre de sticlă care "se mișcau asemenea unor balerine"; aceea cu vagabondul Gonzalo, care îl conduce pe erou la o căsuță, pe jumătate ruinată, furișată în "păpuriș", lângă un râu fără nume, unde "se ascundea Goya"; aceea cu ventrilocul, acompaniat de domnișoara de carton, la cina
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
poate să-ți reprimi curiozitatea și implicit indiscreția de a pătrunde în zonele cele mai intime, unde sentimentul și spiritul își pierd granițele despărțitoare... așadar, de ce iubește Joachim Wittstock morile, ce caută și ce găsește el în acele palete care mișcă aerul, primenindu-l mereu ca să producă mișcarea necesară transformării staticului în dinamic, pasivului în activ, esenței în existență. Joachim Wittstock e un căutător neobosit, e omul care merge - pe jos sau pe bicicletă - și pasul din spate trece mereu înaintea
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
edilitar, sanitar, științific etc.) și care a descoperit o serie de afinități și similitudini. A existat o alarmă. Un politician sau altul a imprimat discursului sau un ton exagerat. Eu nu neg existența unei probleme. În momentul în care se mișcă o masă de oameni este fiziologic să existe o problemă. E inevitabil. E natural. Această problemă nu se rezolvă însă prin măsuri de politică de siguranță, ci prin măsuri economice. Eu nu cred că emigrantul e fericit. Italienii au fost
Cu istoricul Francesco Guida by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/8828_a_10153]
-
o strategie în interiorul și cu susținerea Uniunii Europene. Emigrația încă nu s-a terminat, dar și-a atins apogeul. Este și raționamentul lui Sergio Romano. Dacă aș avea o oarecare putere decizională, aș face în așa fel încât să se miște capitalurile și nu oamenii. Sunt, prin urmare, optimist în privința viitorului relațiilor italo-române.
Cu istoricul Francesco Guida by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/8828_a_10153]
-
dintre numeroasele personaje, cel mai acaparant și mai ușor de reținut, cel mai problematic și mai taciturn se arată a fi Nori. Atât descompus tehnic, cât și ca expresivitate intrinsecă, acesta - bătăușul, dipsomanul, ratatul - ține capul de afiș. Singurul care mișcă lucrurile în amorțeala generalizată, Nori îi schimbă numele și destinul Anei-Maria. Pentru el și numai pentru el, nostalgica fată întoarsă din Statele Unite, devine, pentru ani și ani, Polonia. Pasajul explicativ al improvizației onomastice este - fără dubiu - o reușită eufemistică: "A
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
politic al lui Dumitru }epeneag are însă o densitate factuală puțin obișnuită. În el apar acțiuni și evenimente concrete, cu cap și coadă, cu urme în presa liberă occidentală; contestații violente, polemici extraliterare, liste ale tinerilor scriitori români, care se mișcau în contextul liberal al anului 1968; și liste de intelectuali din întregul Est comunist, cu U.R.S.S., ca de obicei, în pole-position. Spre dezamăgirea și iritarea autorului, sovieticii sunt mereu în frunte: și la înăsprirea dictaturii (Stalin), și la înmuierea
Imposibila întoarcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8886_a_10211]
-
două luni de când, arestat la domiciliu, n-am fost chemat la cercetare decât o singură dată. Tot restul timpului am stat și stau țintuit în casă, din care cauză sunt amenințat să mă îmbolnăvesc grav. Medicul îmi prescria să mă mișc pentru a evita o paralizare completă. Așa fiind și întrucât nu sunt încă condamnat, ci numai bănuit de vinovăție, vă rog să binevoiți a-mi permite să ies pentru o scurtă plimbare în fiecare zi, însoțit de sergentul însărcinat cu
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]
-
o prezență auxiliară al cărei rost va fi eclipsat de noua progenitură: cyborgul. Nu-i așa că totul sună a science-fiction? Ei bine, nu e nici urmă de plăsmuire fantezistă aici, ci de cea mai frustă și mai acaparantă realitate. Ne mișcăm deja într-o lume în care concretețea lucrurilor pierde teren în fața virtualității digitalice, o lume în care tehnicile virtuale modifică tenace și subtil natura umană, dar o lume în care, în chip uimitor, modificarea intervine cu atît mai profund cu
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
Eventual, părăsirea patriei, evadarea în mările sudului, la Pago-Pago, Bali, în Haway. Aventurierii care vor opta pentru rămânere acasă se vor târî cum vor putea în Capitală, printre un milion de automobile. în 2008, aceleași două milioane de bucureșteni se vor mișca printre tot atâtea mașini, în 2009, printre patru milioane de pufoase automobile. Soluția e una singură: evacuarea pietonilor din urbe, pentru fluidizarea circulației. în acest fel, toate trotuarele ar fi folosite ca parcaje, propunerea pare fără cusur.
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
este felul în care funcționează impecabil cheile cele mai bizare de la ușa camerei cu secrete vechi începînd de la 200 de ani încolo. Gadgeturile acestea nu ruginesc niciodată, învîrți comutatorul și o lespede de piatră de cîteva zeci de tone se mișcă disciplinat, uleiul se aprinde și după 500 de ani cu o flacără vie, frînghiile mai oferă suficientă rezistență cît să te joci de-a Tarzan balansîndu-te elegant. Înțeleg că trebuie să trecem cu vederea aceste detalii nesemnificative, însă cînd ele
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
ingredientele incandescenței "riguros temperate" a cărților lui Banu, în ce constă, de fapt, inefabilul abordării sale, care îl singularizează printre critici. Și mi-am dat seama că situarea sa "interstițială" îi îngăduie să îmbine libertatea creatoare a scriitorului, care se mișcă nestingherit în universul fantasmelor sale, subjugat de subiectul care îl acaparează la un moment dat - deci egocentrismul subiectivității absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu obiectivitatea metodelor științifice, mai multe
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
din ceilalți trei colocatari ai celulei. Mai dormeam peste zi. Pentru că nu suportam ploșnițele, eram mai chinuit decât ceilalți. Era încă iarnă. Trecusem de perioada în care eram singur în celulă. O regretam. Era frig, dar, din cauza frigului, ploșnițele nu mișcau. Acum eram patru în celulă. Supraaglomerația însemna căldură și ploșnițele lucrau intens noaptea. Foamea fiind principalul chin pentru marea majoritate a deținuților, politicii făceau eforturi ca toți să fie egali în fața ei. Polonicul de zeamă era același pentru toată lumea. Acolo
Varul Alexandru si alte povesti adevarate by Adrian Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/8892_a_10217]
-
De acolo privea înainte și înapoi cu în zîmbet ce ar putea să declanșeze filosofii nenumărate. Imaginea mea fetiș. Nu știu de ce, cînd Paulică Bortnovschi s-a prăpădit anul trecut, lanul meu de grîu s-a ofilit. Acum, foșnetul lui mișcă umbre. Viața lui Clody Bertola a fost departe de amorțeala noastră de azi. Departe. Inocența chipului fragil a cultivat un soi de provocare continuă. Pe scenă și în viață. Amețitor traseu...Vulnerabilitatea și forța unei feminități profunde, senzuale, adevărate, inteligente
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
față roșie ca focul și poi pământie. Unul din kavhan spuse ceva soldaților, drept care aceștia o duseră de-acolo ca pe-o năucă. Din acea clipă noi n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic. Kagan-ul nu se mișcă din loc, și nici comandanții, locotenenții sau gărzile care ne supravegheau. Nici noi nu ne-am clintit, cu toate că eram vlăguiți și abia ne mai țineam pe picioare. Un suspans care a durat toată dimineața și doar când soarele începu să
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
cel puțin o jumătate de cot din acel par pătrunsese în ea, un spasm o cutremură din cap până-n picioare, dădu ochii peste cap și capul îi căzu din nou pe piept. După care se-așternu tăcerea. Kagan-ul avu milă. Mișcă un deget și călăii slăbiră brusc frânghiile, după care fu trasă cu toată puterea în jos de brațe. Se auzi un zgomot sec, ca și cum s-ar fi rupt pe neașteptate un ham, și vârful însângerat al parului se ivi prin
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
scurte întoarceri ale capului și ale unor balansări mecanice ale brațelor, înainte și înapoi. în final, un cadru, decupat după forma corpului, se deplasa către acesta, încorporân-du-l ca pe o marionetă neînsuflețită. în 2003, în Punct fix, trei dansatori se mișcau pe loc, derulând fiecare câte un sul de ambalaj culcat la picioarele lor, desfăcându-l cu mâinile și cu picioarele și, concomitent, frământând în mâini un burete, un prosop sau un elastic. Gesturile gratuite nu aveau nici o funcționalitate practică, nici una
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
și chiar un caracter) ce nu se potrivea cu cele bisericești, deși el făcea totdeauna paradă de religiozitate, de misticism. (Paradoxal, îmi spuneam adesea că e un bigot). De altfel, înfățișarea și comportamentele lui erau un travesti, dincolo de care se mișca adevăratul individ, Gala Galaction era forma pioasă ce-l acoperea pe Grigore Pișculescu, omul cu cizme de mujic și cu picioarele bine fixate pe pămînt. încerca să-l imite și să-l reediteze pe Tolstoi. Dar numai în aparență". Să
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
inflexiuni ale vocii. Așadar, mișcarea unuia din cele trei elemente atrage mișcarea celorlaltora două. Trupul tresare cînd intonezi cuvintele, iar cuvintele se leagă mai ușor atunci cînd sînt precedate de cadența sonoră a unei înlănțuiri fonice. La fel, gîndirea se mișcă în ritmul trupului, iar trupul ascultă de cadența sunetelor melodiei cîntate. Gîndim cu trupul în aceeași măsură în care dansăm cu vorbele sau medităm cu sunetele. Ce au în comun toate este pînă la urmă ritmul, adică numărul prin care
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
ea, chiar așa, de-a gata. În plin rîzboi Pentru O. Nimigean, în schimb, lumea din afara sa există și e cât se poate de mobilă. Ca paginări și ca personaje, ca decoruri de bibliotecă și ca discursuri scandate, totul se mișcă în acest Nicolina blues. Preum în muzica astfel numită, dar cu genul de salturi pe care le știm mai bine din jazz. Poeme în rimă, sprințare ca-n Topârceanu sau Păstorel, fluide ca-n Arghezi, epistole către Emil Brumaru, preluând
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
în contact cu lumea. Un depresiv se comportă altfel decît un euforic, cum și un resentimentar reacționează în alt mod decît un om avînd o umoare optimistă. Și cum orice sentiment induce o anumită tonalitate în modul în care ne mișcăm în lume, tocmai de aceea unii oameni sînt proști pentru simplul fapt că sentimentele lor sînt în răspăr cu mediul în care se află. Există așadar o prostie ce vine din suflet. În cazul voinței, e vorba de dorințe și
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
tare de ce s-a întâmplat, de văcăresciada și vadimiada aia sinistră, că s-au hotărât să plece din țară." Am inclus acest exemplu pentru că este doar unul din seria ce tinde să devină refrenul cotidian al lumii în care mă mișc. Aici nu e vorba că suntem pro sau contra Băsescu, pro sau contra guvern. Pur și simplu, a intrat un duh rău în țară și tare mi-e teamă că nu va ieși fără să se ajungă din nou la
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]