17,823 matches
-
De asemenea, în anul 1986, „este frapant să constați cât de atenți sunt sociologii români în raport cu dilemele sociale și politice ale Occidentului. Frustrați de propriul obiect de cercetare, nu le rămâne spadasinilor ideologi decât să combată fără preget și fără milă toate «perfidele infiltrări inamice» în câmpul «celei mai avansate ideologii». [...] Ei preferă să acuze capitalismul de toate păcatele lumii, închizând deliberat ochii în fața propriilor probleme, mai acute decât oricând. În vreme ce societățile occidentale permit existența opoziției organizate, regimurile de tip sovietic
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
imaginației, ungerea lui Stalin ca princeps scholasticorum (prinț al filosofiilor), acceptarea universală a climatului lugubru de supunere oarbă, de docilitate și oportunism nelimitat: astfel s-a născut homo sovieticus. În tabloul lui Zinoviev, homo sovieticus ignoră compasiunea și căința: «Fără milă față de dușmanii poporului!», sloganul scandat cu ardoare în timpul proceselor mascaradă de la Moscova (regizate de A.I. Vâșinski), arată această transfigurare psihică. Cruzimea împotriva dușmanului de clasă este virtutea supremă. Himmler profera convingeri nu cu mult diferite când își îndemna subalternii din
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
acesta e un semn de normalitate. Din păcate, distanța dintre cei cu standard ridicat de viață și săraci este tot mai mare [...] populația a atins un prag limită al suportabilității.” Adoptarea unei atitudini defensive de a ne plânge singuri de milă și de a-i impresiona pe conducători nu ne este de nici un folos. Noi trebuie să-i identificăm pe cei responsabili de declinul țării, în special pe cei corupți care vânează privilegiile Puterii și cât mai multă bogăție pentru ei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ne strângem gunoaiele? Ce facem cu mentalitatea oamenilor?” Ne plângem mereu că suntem săraci. Cred că va trebui să ne schimbăm atitudinea față de sărăcia noastră fără de scăpare și față de muncă. Nu ne servește la nimic să ne plângem singuri de milă sau să-i invidiem pe cei care s-au realizat material. Sărăcia nu este un viciu chiar dacă îi umilește pe unii până a-i face să roșească de virtuțile lor. Ne putem lipsi de bogăție ori de dorințele și plăcerile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
râdă. Ceea ce totuși făcu. - Să mă bat cu tine, băi? Păi, te bat în fiecare zi! - Nu așa, am zis. Să ne batem ca lumea, după școală, în curtea din spate. Colegii s-au adunat în jurul nostru, privindu-mă cu milă. - Lasă-l, Alex, zise careva. Te omoară. - Ei, și? am răspuns. În orele care au urmat, lumea a vorbit cu mine de parcă urma să plec pe alt tărâm. Alexandru Gheorghe m-a lăsat în pace. Îmi era clar că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
luni de vis, în care ne văzuserăm în aproape fiecare zi și fiecare noapte. Iar acum mergeam așa, pe Ana Ipătescu, ne apropiam de Piața Victoriei și mă întrebam cum să-i zic că gata, s-a terminat. Îmi era milă de ea, dar îmi fusese milă și de celelalte două, și totuși. Ce mă oprea încă era faptul că ne îndreptam spre casa mea. Să-i zic așa, pe stradă, nu se putea. Poate ar fi izbucnit în plâns sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
văzuserăm în aproape fiecare zi și fiecare noapte. Iar acum mergeam așa, pe Ana Ipătescu, ne apropiam de Piața Victoriei și mă întrebam cum să-i zic că gata, s-a terminat. Îmi era milă de ea, dar îmi fusese milă și de celelalte două, și totuși. Ce mă oprea încă era faptul că ne îndreptam spre casa mea. Să-i zic așa, pe stradă, nu se putea. Poate ar fi izbucnit în plâns sau ar fi putut sări în fața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
auzea nimeni. Simțea o durere colosală la burtă. Pipăindu-se, își dădu seama că avea o tăietură adâncă, un fel de cezariană. Un maț atârna afară atingând pământul. În burtă avea ceva greu. Niște pietre. Le scoase, plângându-și de milă. Ce soartă afurisită! Noroc că fântâna secase cu ani în urmă. Cum nu avea pansament și nici ac și ață, lupul începu să-și lingă rana. O linse zile-n șir, până se-nchise. Ok, rezolvase o parte a problemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mijlocitor... - Și cate procente-ți ies din afacerea asta? - Șapte virgulă cinci, se lăudă prostănacul. - Ah, da? - Da, de-obicei cer... - Bine. Îngenunchează. Scoasei o sabie marca Excalibur din teacă. Puștiul se trânti pe jos miorlăind: - Maiestate, maiestate, vă rog, milă! Vă implor! - Îngenunchează domne ca lumea, ce pula mea! urlai eu nerăbdător. Omul se conformă și eu îi zburai capul cu un voleu aproape perfect. Suedezul urmări scena cu un zâmbet delicat și un dezinteres prost mascat. - Jucați golf? mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lungul drumului spre Maun. Oamenii de acolo îi privesc, uneori, cu suspiciune pe cei din basarwa, susțin că le fură caprele și le mulg vacile noaptea dacă nu le supraveghează cu atenție. Grupul ăsta își instalase tabăra la vreo două-trei mile depărtare de sat. Nu construiseră nimic, bine-nțeles, ci dormeau sub tufișuri, ca de obicei. Aveau destulă carne - tocmai omorâseră câțiva struți - și erau fericiți să rămână acolo până ar fi fost nevoiți să plece în altă parte. Aveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
i-a fost o mamă micuțului. Îi făcea haine din resturi de pânză pe care le găsea ici-colo și-l spăla la robinetul din curtea infirmierei. Uneori mergea și cerșea în fața gării și cred că oamenilor li se făcea, câteodată, milă de ei și le dădeau bani, dar ea prefera să-i câștige, pe cât posibil, prin muncă. Treaba asta a durat patru ani. Apoi, fără veste, fetița s-a îmbolnăvit. Au dus-o din nou la spital și au constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
detectivi nu e o notă bună, și apoi, în afară de asta, găinile în sine o iritau teribil. Era întotdeauna același grup de orătănii: patru găini și un cocoș bleg și, își închipuia ea, impotent, care era întreținut de găini din pură milă. Cocoșul era deplorabil și își pierduse mare parte din penele de pe o aripă. Arăta ca un învins, de-ai fi zis că-i conștient de statutul pe care-l pierduse, și venea mereu cu câțiva pași în urma găinilor, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vadă ce nu era în regulă. Mma Ramotswe rămăsese nedumerită: era o fotografie cu doctorul Shapiro și un bărbat și o femeie somnoroși, cu pijamalele șifonate, cu o încâlceală de fire care parcă le ieșeau din cap. I se făcuse milă de ei: femeia, în special, arăta nefericită, de-ai fi zis că-i silită să participe la o procedură groaznic de obositoare, dar n-are încotro. Sau să fi arătat nefericită din cauza pijamalelor de spital în care fusese fotografiată; poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sunt eu!“ Asta mai însemna și altceva, că nimeni nu a dorit niciodată să aibă o fotografie de-a ei; pur și simplu, nu fusese îndeajuns de importantă. Trase aer în piept și, pe moment, simți un sentiment copleșitor de milă pentru acești doi copii; milă amestecată cu dragoste. O să le ofere el toate aceste lucruri. O să se revanșeze față de ei. Or să aibă tot ce au și ceilalți copii, tot ceea ce alți copii își închipuie că li se cuvine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și altceva, că nimeni nu a dorit niciodată să aibă o fotografie de-a ei; pur și simplu, nu fusese îndeajuns de importantă. Trase aer în piept și, pe moment, simți un sentiment copleșitor de milă pentru acești doi copii; milă amestecată cu dragoste. O să le ofere el toate aceste lucruri. O să se revanșeze față de ei. Or să aibă tot ce au și ceilalți copii, tot ceea ce alți copii își închipuie că li se cuvine din capul locului; toată dragostea, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ceapă prăjită. Sunt tot mai nesigur pe mișcările mele, picioarele mă urmează cu greutate. Ar fi trebuit să mă întorc din drum, să mă-nfund eventual într-o bombă. Ce caut? Compania semenilor? Înțelegere? Ce-aștept? Să-mi plâng de milă, s-agăț vreo japiță aciuată pe-aici? Să mă descarc de stres, nu? Păi, să-mi fie rușine! Dar nu-mi este. E o lumină ca săpunul, fumul de țigară iese în vălătuci pe sub ușă și prin crăpături. Bat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii locurile, au întors toate pietrele, au măsurat, au săpat, mai mult noaptea. Până la urmă au ajuns la popă și l-au rugat să le deschidă cartea, să le alunge blestemul, să aibă milă de soldați. Că, dacă nu găsesc nimic, vor putrezi săracii la canal. Și popa de la Sfântu’ Andrei le-a citit și dup-aia a început și el să sape, după semne numai de el știute. Spunea și preuteasa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la negri, să crească toate bâzdâgăniile? Nu, era de cal, cred că de la șatra lui Panghele, și câinii hămesiți au curățat carnea de pe oase... - Atunci n-avea coarne? mă ia gura pe dinainte. Se vede că i-a apucat o milă nesfârșită pentru nenorociții cu școală: - Cum, Doamne iartă-mă, să aibă coarne? s-a mirat. Doar nu-i Ducipal! Când o să apară așa ceva, atunci sfârșitul lumii e aproape. Când o să iasă jigăniile din ascunzișurile lor, când o să se înroșească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să dea telefoane. Alertat, Andrei mă găsește tot pe mine, «Du-te și salvează omu’ de afaceri, că l-au lăsat fără mijloc de transport și face apoplexie-n drum. Trimit șoferul.». Ajungem, americanul stătea pe-o bornă, mai mare mila. «Hi», îi zic. Omu’ vrea să fie politic corect, «curul la mama la treabă», își manifestă dezaprobarea față de fapta ilegală comisă în mijlocul zilei, aproximativ în limba noastră. Îl corectez, doar mă știi că-s filoloagă, you must say «curu’ mă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sau veceuri... - A, bineînțeles! La mine-n cartier au răsărit vreo trei, postrevoluționar, cam la o sută de metri una de alta și una de tablă, un soi de vagon pentru muncitori recondiționat, i s-a montat o cutie a milei și-o cruce, lâng-o groapă din care o să răsară altă biserica adevărată. Dar tot s-a întâmplat o minune... Au crescut stuful și papura pe malul gropii pentru fundație și sunt pești... Stă lumea și pescuiește lângă biserica de tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
acolo, de la linia Ecuatorului, pînă la insulele mari și reci din Patagonia, urmînd cărarea trasată În văzduh de milioane de strămoși de-ai lui, de-a lungul a nesfîrșite generații. Ochiul lui atent și lacom observase, de la cîteva zeci de mile În larg, că eternul miracol se repetase și albastrul celui mai mare ocean Începea să se murdărească din pricina petelor maronii ale bancurilor de sepii care, pe neașteptate, Într-o nestăvilită explozie de viață, se nășteau În apropierea insulei ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oricărui obiect, cît de mărunt, pe care curentul ce veneau dinspre răsărit l-ar fi putut aduce de pe coastele chiliene și peruane. În mai puțin de trei săptămîni, orice obiect care cădea În mare lîngă Continent străbătea cele șapte sute de mile care separau pămîntul de Arhipelagul Galápagos și tot acolo, În acea zonă abruptă și primejdioasă, Oberlus Își obținea „bogățiile”: lemn, butoiașe, nuci de cocos, saci, ba chiar și bucăți de chihlimbar, care erau apoi Îngrămădite În cea mai ascunsă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ani ca să Învețe ce e aceea zăpadă și Încă Își mai amintea profunda uimire ce-l Încercase Într-o dimineață, cînd, după trei luni de luptă cu valurile și curenții puternici de la Capul Horn fără să Înainteze nici măcar cu o milă, s-a trezit dispus să contemple aceeași coastă Îndepărtată, cenușie, murdară și sălbatică și a descoperit că tot ceea ce nu era mare - chiar și vaporul - era acoperit cu o mantie albă, Înghețată. Pe la mijlocul dimineții, crivățul a umflat pînzele, marea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
piatră, cînd, după calculele lui, nu mai erau decît două săptămîni pînă să zărească țărmul peruan. În „cartea pilot” cumpărată pe bani grei de la un pilot spaniol renegat nu figura nicăieri că acolo, chiar pe linia Ecuatorului, la șapte sute de mile de Tierra Firme, se ridica vreo insulă. Dar așa se făcu că, În zori, cînd vîntul se liniștise, iar valurile Încetaseră să mai izbească puternic În zidul de piatră, Oberlus zări corpul navei, făcut țăndări, odihnindu-se pe cornișa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ca și cum dintr-odată și-ar fi recăpătat integritatea și s-ar fi simțit din nou stăpîn pe sine. Dacă mă bucură ceva, adăugă el, este că am descoperit că ție Îți lipsește pînă și consolarea de a avea Încredere În mila dumnezeiască și În faptul că poate Într-o zi existența ta nu va mai fi atît de reprobabilă. Orice-ai face, ești condamnat să rămîi Închis În trupul ăsta scîrbavnic pînă cînd or să te mănînce viermii, și, cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]