2,151 matches
-
care nici libertatea venită după cinci ani de iobăgie în slujba hidrei comuniste nu i-a mai putut tămădui.. Avea 17 ani când i-a fost sortit ca în noaptea de 17 pe 18 iunie, tocmai de Rusalii, securiștii și milițienii să-i bată la poarta casei părintești, ca să-i ducă familia undeva departe... Verdictul, fără noimă și judecată, era scurt și tăios ca o lamă de cuțit: „Dușmani ai poporului, chiaburi, trădători, titoiști”. Lor le căzură victimă și Ioan Todos
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
au mai întors”, știe el din acele zile terifiante. Abia la Făurei, când au luat-o spre Fetești, le-a mai venit inima la loc. „Apoi am format convoiul lung de nu-i mai vedeai capătul”, spune Todos. „Oameni hăituiți, milițieni, căruțe, vaci și o licărire de speranță”, își amintește el, de suferințele îndurate pe drumul până la Stăncuța, locul unde aveau să-și ridice satul, izgoniții din Banat. Undeva, în câmp liber, în nesfârșita întindere a Bărăganului, unde-i lăsaseră cei
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
grajduri și primăvara și vara pe ogoarele gostaturilor și în grădini, apoi săpam canale pentru orezării și căram pământ cu roabele pentru îndiguiri. Munceam de la ora 7 până la 5 după-amiază, după care ne trimiteau la recoltat bumbac. Peste tot erau milițienii în spatele nostru, iar securiștii nu mai conteneau să le spună localnicilor că suntem bandiți și trădători”, povestește el. Verile toride le aduceau moartea bătrânilor bolnavi de inimă, iar iernile făceau victime în rândurile copiilor. „Apa avea gust și miros de
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
acasă la Stamora și a tulit-o din colonia în care stătea doar el cu mama lui. Nimeni nu știe câte trenuri o fi luat și prin câte coclauri o fi rătăcit. A ajuns la Stamora, de unde l-a adus milițianul îndărăt. Apoi a mai văzut de copil ce era atunci, cât se chinuiau părinții, în asprimea iernilor și arșița verilor din Bărăgan, la munci care le depășeau puterile, zoriți și înjurați de supraveghetorii lor, la rându-le oameni cu familii
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
și iată că într-o zi, din cauza dificultăților economice ale perioadei de tranziție, a fost emis un ordin să fie omorâți toți urșii. Au fost duși în afara orașului, cuștile au fost înșirate pe un maidan, a sosit un detașament de milițieni. Când o ursoaică mare a fost rănită la cap, aceasta s-a ridicat pe picioarele dinapoi, a început să urle și să sfâșie cu labele plasa de sârmă a cuștii. Mulți dintre milițieni plângeau". - Nemernicii! Nemernicii! începu să bată cu
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
un maidan, a sosit un detașament de milițieni. Când o ursoaică mare a fost rănită la cap, aceasta s-a ridicat pe picioarele dinapoi, a început să urle și să sfâșie cu labele plasa de sârmă a cuștii. Mulți dintre milițieni plângeau". - Nemernicii! Nemernicii! începu să bată cu pumnii ei mici pe suprafața de ceramică a mesei modulare, piesa cea mai decorativă a salonului cu șemineu. Ce nemernici sunt în jurul nostru, cu toții: ucid și plâng, plâng și ucid! Un strop de
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
desen. Și în Parohia avem de-a face cu o lume dizarmonică, unde răbufnirile violente nu sunt neapărat suma unor căutări și inadecvări, cât imitații ale autorității din jur. Nu tatăl încarcerat într-o tăcere interiorizată este modelul, cât Mîrza, milițianul prea pregătit pentru o localitate de aiurea. Într-un sat din zona de influență a Clujului, aparținând familiei unui preot, naratorul (fără nume) are câte ceva din trăsăturile personajelor consacrate din literatura loser-ilor. La aproape 30 de ani, el este clopotar
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
la început naratorul are multe simptome din categoria întârziatului mintal, el se dovedește în cele din urmă un psihopat: urmărește și cunoaște bine sensibilitățile victimei (Ninia), pentru ca apoi să devină agresiv și grosolan. Totuși, felul în care dă note informative milițianului Mîrza, inclusiv despre familie, denotă o inaderență clară la realitatea politică. Parohia este povestea unui Quasimodo ce dezertează de la condiția de sucit simpatic, cucerind brutal o normalitate, fără a-și păstra starea de inocență generică, ci imitând un model autoritar
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
securiști și activiști, precum și al neamurilor lor, a tot ce-a fost viabil în economia românească. Bătălia pentru păstrarea tăcerii înseamnă păstrarea secretului identității multora din cei în dreptul cărora scrie azi „multimilionar în dolari”, iar ieri scria „securist”, „turnător”, „mardeiaș”, „milițian”, „fiu sau cumnat de securist”. Despre asta e vorba, și nu despre bazaconiile cu „păstrarea secretului de stat”, cu „apărarea siguranței naționale”. Că „apărarea siguranței securiste” e un obiectiv prioritar pentru o importantă categorie de români nu trebuie să mire
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
maimuțoi în uniforme la instrumentele din mașină, se uită și la cei patru, mai făcîndu-le mici șicane, apoi îi lasă să treacă. Cei patru n-au protestat, dar li s-a suit sîngele la cap, bănuind de unde li se trage milițienilor elvețieni plăcerea de a-i da jos din mașină. În ceea ce mă privește i-aș fi înțeles pe polițiștii italieni dacă ar fi oprit dinadins o mașină din România, dar pe flăcăii din Elveția nu-i pricep decît în măsura în care vreunul
"Jos din mașină!" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9089_a_10414]
-
manechinele încep să aplaude! Tîlcul parabolei este absolut limpede, iar trezirea la viață a manechinelor sună ca un avertisment. Universul totalitar este evocat și în alte proze. O stradă-n soare: două cordoane de "guarzi negri" (travestire de circumstanță a milițienilor autohtoni) se deplasează de la extremitățile unei străzi către mijlocul acesteia. Omul prins la mijloc, proaspăt evadat din închisoare, ar dori să se întoarcă acolo (" Dacă am noroc mai prind și ceaiul"), dar nu mai poate escalada zidul peste care sărise
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
uneori eram reținuți pentru câteva ore. Adesea, reținând pe unul dintre noi, agenții operativi ai Comsomolului ne predau miliției cu procese-verbale fictive, de tulburare a liniștii. Uneori miliția ne pedepsea, mai des însă ne lăsa liberi: nu le plăceau defel milițienii voluntari, cât privește KGB-ul, cu această instituție miliția nu a încetat nici un moment animozitățile. Când a sosit primăvara, m-am străduit, prin cunoștințele mele, activiști de Comsomol, să obțin pentru băieții noștri un club oficial pe lângă un comitet raional
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
mai jucai acest rol! Ca susur De ecluze și bord, de val plescăite. Și, plutind jos peste cârmă, rândunea Cu o singură aripă, - ce mai! - Mult peste măiestria din rolurile toate Tu anume acest rol îl jucai! Vara 1917 Fluierele milițienilor Slugărimea e în grevă. Îngrețoșate De gunoiul prăfos și întunecat, Nopțile sar parcă împroșcate Peste gard, cu mușchiul încordat. Se mocoșesc prin ramuri, cad jos, Nereușid prin pomi să se stăpânească, Sar în picioare: după gardul ghimpos, Nordul răutăților prinde
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Sar în picioare: după gardul ghimpos, Nordul răutăților prinde să însurească. Și dintr-o dată - din grădina în care Doar ochiul ți-a mas, din al sufletului tău Întuneric drag, ocheană-n aiurare, - Este prins un fluierat plescăit peste tău. De milițian ocheana e-ncleștată strâns, Și ea, disperata, branhiile își zbate, Și cu gâtlejul, ochiul, îndărăt, cum e deprins Peștele, încearcă să-i scape din labe! De argint mărunt ce clipocește - Rotunde-profunde boabe de mazăre, Ca dimineața udă ce rătăcește, Peste gard
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
contează că tovii colonei dau cu tifla legii, chiar și după ce au fost dați în urmărire generală. Insomnia procurorilor care au declarat recurs a fost provocată de o chichiță procedurală, împotriva căreia ar fi fost normal să declare recurs avocații milițienilor infractori. Încît EVENIMENTUL ZILEI a titrat: “Parchetul, de partea torționarilor”. Ar fi fost de înghițit, poate, acest recurs, dacă Parchetul ar fi făcut măcar o aluzie la infracțiunea celor doi torționari de a se sustrage și arestării. Acest recurs miroase
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
fost de înghițit, poate, acest recurs, dacă Parchetul ar fi făcut măcar o aluzie la infracțiunea celor doi torționari de a se sustrage și arestării. Acest recurs miroase urît și pare a nu fi fost făcut de dragul legii, ci de dragul milițienilor Stănică și Creangă l În COTIDIANUL, Dinu Săraru îi dă lecții de etică lui Andrei Șerban, amintindu-și de vremea în care era director la Teatrul Mic. Dar chiar nu mai ține nimeni minte din ordinul cui a fost baricadată
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
vreodată. Monah viu, cu înfățișare de sfînt, adormit ca un Ťcoconť, cu pieptar moroșenesc sub cap, între icoanele și candelele miezonopticii". Alături de un număr de personalități ale vieții literare și artistice, de preoți dar și de - cum altminteri? - securiști și milițieni, sunt prezenți la prohodul "părintelui Nicolae" și țăranii maramureșeni care "l-au iubit pe evreul Steinhardt cel convertit, drept care au pregătit și pregătesc la nesfîrșit primirea lui în evlavia poporului român". Dacă un "moment de perplexitate" îl reprezintă o coroană
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
găsit locuri nici la multinaționale și nici în administrație. Comparați numărul de candidați pe loc la școlile de Poliție, Servicii Secrete cu cele din învățământ și trageți singuri concluziile. Suntem cumva o nație în care majoritatea tinerilor vor să devină milițieni și spioni? N-aș zice, la câtă dezinvoltură manifestăm în raport cu legea. Explicația e alta: în acele domenii salariile sunt cu adevărat atrăgătoare. Râdem ca proștii de amărâții care-au transformat bacalaureatul într-o bătaie de joc, dar nu ducem hohotul
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
mâini. Pâinile luate sunt de un sfert, de o jumătate, de trei sferturi, după cum ai cartela. Colonelul în grădina lui săpa. Uniformă, cizme cu șireturi, pantaloni cu pampas roșu, eghileți, - uniformă de gală... Îi lipsește căciula, la cavalerie, de iepure. Milițianul stă, se miră, - colonel care să sape grădina, n-a mai văzut. Se apropie de grilajul grădinii, ținându-se cu amândouă mâinile de gratii, - întreabă ce faci acolo dumneata?... Colonelul sapă mai departe. Nu aude... (înainte de a se lipi și
Secvențe 1959 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7571_a_8896]
-
grădina, n-a mai văzut. Se apropie de grilajul grădinii, ținându-se cu amândouă mâinile de gratii, - întreabă ce faci acolo dumneata?... Colonelul sapă mai departe. Nu aude... (înainte de a se lipi și el de coada de alături). - Touarășu, strigă milițianul... Touarășu colonel! Omul aude, în sfârșit, și se îndreaptă de șale cu sapa-n mână. - A... da! face. - Muncești,... muncești, zice acela luându-și mâinile de pe gard. - Ei, face din nou colonelul... - Munca este sfântă... ăia care este cu religia
Secvențe 1959 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7571_a_8896]
-
tare milițianu, - ăia care crede... cu religia lor... - Păi dar... - N-ai obosit? strigă iar tare. Câți ani aveți? - Ceee?... - Anii... strigă iar - câți ăți avea?... - A... Anii?... Păi așa... ca la nouăzeci, dacă țin minte bine. - 90? se miră milițianul. - Da... așa... vro 90... - Trecură anii, constată milițianul. - Ceee?... - Zic că trecură anii, repetă acela cu glasul înalt. - Trec,...trec!... zice nu știu de ce e vesel colonelul, dând o dată cu sapa. - Ei, atunci noroc bun, face milițianul; se întoarce, și pleacă
Secvențe 1959 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7571_a_8896]
-
Păi dar... - N-ai obosit? strigă iar tare. Câți ani aveți? - Ceee?... - Anii... strigă iar - câți ăți avea?... - A... Anii?... Păi așa... ca la nouăzeci, dacă țin minte bine. - 90? se miră milițianul. - Da... așa... vro 90... - Trecură anii, constată milițianul. - Ceee?... - Zic că trecură anii, repetă acela cu glasul înalt. - Trec,...trec!... zice nu știu de ce e vesel colonelul, dând o dată cu sapa. - Ei, atunci noroc bun, face milițianul; se întoarce, și pleacă mai departe. Îl chema Mardare și era de la
Secvențe 1959 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7571_a_8896]
-
bine. - 90? se miră milițianul. - Da... așa... vro 90... - Trecură anii, constată milițianul. - Ceee?... - Zic că trecură anii, repetă acela cu glasul înalt. - Trec,...trec!... zice nu știu de ce e vesel colonelul, dând o dată cu sapa. - Ei, atunci noroc bun, face milițianul; se întoarce, și pleacă mai departe. Îl chema Mardare și era de la Gorj. Demistificarea. Deziluzia curajoasă. A accepta deziluzia. Contra iluziilor cotidiene. A nu o mai întreține... A privi fățiș jocul aspru al existenței. A pune în paranteză morala și
Secvențe 1959 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7571_a_8896]
-
grup de tineri care au înființat recent Centrul de Studii în Istorie Contemporană. La conferința de presă care a lansat evenimentul, a participat și Radu Ciuceanu. Acesta a reamintit câteva dintre grozăviile prin care a trecut atunci: bătăi sistematice din partea milițienilor special antrenați, lovituri peste tălpi și fese, peste față, în stomac; apoi, „deținuții erau călcați în picioare și obligați să-și mănânce propriile fecale”; apoi, privarea de somn și obligarea deținuților să stea într-o poziție fixă zile la rând
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
Găselnița lui Mungiu, dacă o putem numi așa, a fost să filmeze acest traseu halucinant în întuneric aproape total, cu excepția luminescenței bolnave, tulburi a iluminatului stradal, ceea ce face ca holul hotelului unde este cazată Găbița cu mașterele de la recepție sau milițienii abulici să pară un refugiu. De la un capăt la altul, cele două studente se confruntă cu ostilitatea generalizată a unei lumi desprinse dintr-un coșmar kafkian, vorbesc un metalimbaj care devine magistral la tovarășul Bebe, un limbaj aluziv, orwellian, plin
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]