2,177 matches
-
Lucruri, care îți pot îmbunătăți calitatea vieții atâta timp cât le vei conștientiza, sau te pot reduce la tăcere (plafonare) dacă le vei ignora, și vei ajunge la un moment dat să vrei să țipi, însă îți va rămâne doar posibilitatea să mimezi “tunetul”. Acest lucru se poate întâmpla dacă nu faci ce trebuie la timpul potrivit. Trebuie să găndim măcar de doua ori înainte de a alege, de a da verdictul. Dacă vei ajunge să faci greșeli vitale ( alegerea soțului nepotrivit, abandonarea studiilor
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
tâlc”, care imaginează un mic scenariu de natură să conducă la concluzia că acel care perseverează pe calea neadevărului nu poate avea decât de pierdut. Suferind de pe urma unei altercații cu un coleg de la grădiniță, micul erou al schiței continuă să mimeze suferința pentru a obține de la părinții săi satisfacerea unor mofturi. Dus la spital și amenințat cu operația, copilul se sperie și își recunoaște mistificarea, iar asistenta medicală exclamă cu falsă îngrijorare: “Și-acum, ce să facem? Că injecții contra minciunii
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
asta se puteau citi acolo lucruri pe care nu le făcuserăm niciodată. Armin era „cercetătorul incoruptibil“, eu „capul limpede“ al „Two-men Team-ului“, eram lăudați ca niște cercetători ai Antichității și, în același timp, descriși ca niște adolescenți care doar mimau că ar fi fost arheologi - așa cum se joacă niște copii de-a doctorii sau vardiștii - și, de fapt, ne prefăceam. În zilele de după publicarea articolului, câțiva necunoscuți îmi zâmbeau dând din cap, unii chiar intrau în vorbă cu mine, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai ușor să decadă în animalitate decât să escaladeze treptele evoluției. Și o altă concluzie care sare în ochi: la un contact între două civilizații, câștig de cauză are cea mai rudimentară și mai gălăgioasă. Doi și-o trag. El mimează că i-o pune. Ceilalți îi încurajează, chibițează ca și cum ar privi doi câini îmbârligați. Ritualul e ceva public. La acest futai mioritic ia parte întreaga comunitate. Cum se așază colonizatorii pe teritoriul cucerit? Sunt niște legi și aici. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nori care cică sunt continuați de valurile de unduirile tablei și că așa combinație superbă, asemenea accepțiune a materialității mai rar. Și ce „intervenție“ să mâzgălești cu creionul trei norișori puchinoși pe tablă! În momente din astea devin puțin paranoic, mimez perplexitatea și le zic că toate ca toate, dar după ce sfârșesc opera de artă s-o aducă acilea în zonă, o transformăm în măsuță sau i-o dăm lui nea Mihai, că tot avea nevoie să astupe un perete pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
intră direct în subiect, ceva întâmplări cu Pierrot, dar stilul era ciudat de tot, căci nici pantomimă nu se putea spune că este, dar nici că n-ar fi. Fără vorbe, un fel de limbaj al muților, în care erau mimate stările, dacă era vorba de foame, se trăgea cu mâna peste burtă, dacă era vorba de sete, se mima paharul la gură. Toată chestia se numește pantomimă albă, iar cel mai cunoscut mim din această categorie este, fără doar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
putea spune că este, dar nici că n-ar fi. Fără vorbe, un fel de limbaj al muților, în care erau mimate stările, dacă era vorba de foame, se trăgea cu mâna peste burtă, dacă era vorba de sete, se mima paharul la gură. Toată chestia se numește pantomimă albă, iar cel mai cunoscut mim din această categorie este, fără doar și poate, Ladislav Fialka. Mic de statură, semănând oarecum cu Valentin Silvestru al nostru, Fialka făcea de toate, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
banderole la braț îl pansau pe unul de al lor, chipurile rănit la piept. Nu vedeți că n are nimic, ce-i cu circul ăsta, a început să zbiere ieșindu-și din fire, dacă se mai distrează mult cu noi mimînd focul, jur că mă apuc eu de unul singur și sparg toată șandramaua asta din interior, voi chiar nu vă dați seama că cineva ne folosește, a-nceput să țipe ca un apucat și să izbească cu bocancii în tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în colțul gurii. Ce anume? face Roja pe curiosul, avînd în ochi o luminiță stranie. Că din felul în care manevrează în trafic, românii se urăsc de moarte între ei, îi răspunde Părințelul, ducîndu-și degetele mijlociu și arătător la tîmplă, mimînd țeava unui pistol. Nu încape nici o îndoială, adaugă, e limpede ca lumina zilei, zice. Cu spatele la Baricadă, Roja începe să viseze cu ochii deschiși, și atras ca de un magnet din partea opusă, se hotărăște brusc s-o ia din loc de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înfiorau. Nu mai putea deschide canalul care-l conecta la lumea exterioară fără să dea pe dinafară. După cinci minute dintr-o reluare a comediei lui preferate cu difuzare largă, întrebă: — Oare accidentul ăla m-a făcut un medium? Ea mimă calmul. —Cum adică? — Parcă știu toate poantele înainte să le spună ei. Alese o emisiune despre trei specii de mamifere primitive care depun ouă - o chestie la care nu s-ar fi uitat nici mort înainte de accident. —Doamne! Ce-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am schimbat râul ăsta mai mult decât în cei zece mii de ani precedenți...? — Scuze... acte? Ce fel de acte? —Fotocopii de la Biroul Regional, dacă chiar vrei să știi. Era deja prea mult. Dar ghicise oricum, fără îndoială. Îl urmări cum mima calmul. Văzuse adesea acea expresie, dar niciodată nu fusese în stare s-o declanșeze. Priveliștea era de ajuns să-i modifice dispoziția. Ai dreptate, probabil că n-ar trebui să-mi spui nimic. Dăduse drumul la robinetul cu șarm, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
imaginar al modului în care ar arăta corpul ei dacă l-ar imita pe el. Weber văzuse oameni cu leziuni în zona asta - apraxie ideomotorie. Reușeau să agațe un tablou, dacă li se cerea. Dar dacă li se cerea să mimeze că agață un tablou, băteau neajutorați în perete, fără ciocan sau cuie imaginare. Când fetița lui avea patru ani și se uita prin cărțile ei cu poze, fața ei împrumuta expresiile desenate acolo. Un zâmbet o făcea să zâmbească, inducându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gând o îngheță. —Căcat. Doamne. Cum de-am putut să uit? —Ce? Ce e? Încercă să-i maseze umerii, dar ea se feri. Accidentul lui. Azi se face exact un an. Mi-a ieșit total din minte. Se întinse și mimă liniștea cam o oră. Într-un sfârșit, se ridică din pat. —Mă duc să iau ceva, șopti ea. —E prea târziu, spuse el. Se duse la baie și închise ușa. Rămase acolo multă vreme, așa că el veni după ea. Bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chestia posterioară dreaptă care s-a desprins de migdala respectivă. Migdăluța? Weber se lasă pe spate, uluit de exactitatea amintirilor lui Mark. Până și el uitase discuția lor. —Amigdala. — Știi ceva? Mark își retrage mâna din mâna lui Weber și mimează un surâs slab. Atunci, când mi-ai spus asta, eram convins că ai luat-o-n pula mea pe arătură. Strânge din ochi și clatină din cap. Nu mai are timp. Își pierde luciditatea din pricina cocteilului chimic care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu ea, dar hotărâsem că e mai înțelept să mai aștept câteva zile înainte să o sun. Maria era destul de inteligentă să-și dea seama că nu voiam să intru în acest subiect. —Bravo ei, spuse ea simplu. —Mulțumesc, am mimat eu cu buzele. Danny încă mă contempla. —Arăți incredibil! Mult mai în vârstă! Maria îl plesni peste braț. — Nu trebuie să spui așa ceva! Danny ignoră lovitura. Cum poți să spui asta? Știi doar că-mi plac femeile mai în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ai dat seama? — Sunt un nou tip de bărbat, foarte perspicace și sensibil, răspunse el arborând cea mai serioasă expresie. Plus că-ți miști buzele de parcă te-ai ruga și ți-ai întrerupt și circulația în mâini. Dădu drumul frâielor, mimând panica. — Ai grijă, aproape ai zâmbit! Caii își dau seama când un călăreț zâmbește. Atunci devin posedați de duhuri rele ecvine și o iau la galop plini de intenții rele. Nu-mi amintesc să fi râs când ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Hălăi șa, hălăi șa, hălăi șa! De pe dealuri primiră răspuns, vătaful făcu un semn spre lăutari ca să se pornească jocul călușului. Cei unsprezece bărbați păreau acum cai ce se legănau când la pas, când la trap, când în galop, săreau, mimau că ar fi nărăvași și nu se lăsau înșeuați, ridicau picioarele ca să fie potcoviți, făceau acrobații iar printre ei, ca un fel de negare a lor, dar păstrând ritmul muzicii, mutul își juca rolul în mod desăvârșit. Când călușarii tropăiau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încă o dată adunarea. Era o priveliște interesantă pentru orice mare pictor. Demnitarii musulmani cu turbane albe, frumos ornate cu bijuterii, îmbrăcați în haine din pânză subțire de culori luminoase, cu eșarfe din mătase drept cingători, stăteau turcește, cu spinările drepte, mimând o molatecă detașare de cele cotidiene. În colțul lor, dragomanii greci, cu caftane de culori închise, cu fesuri tot așa, stând în picioare cu o vagă aplecare a spinării, foarte atenți, mișcându-și repede ochii în toate direcțiile ca să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ale lui Ștefan, Toma Cantacuzino și Pană Negoescu. Brâncoveanu le înregistră fericit. Se gândi la Maria, copila lui cea răsfățată, doamna Maria a Moldovei, și ochii i se umeziră cu adevărat, duse dosul mâinii stângi să și-i șteargă și, mimând în continuare înțepeneala, demn își plecă doar capul. — Nimic nu e mai de preț pentru sufletul nostru decât împlinirea dorințelor suveranului nostru, iar de data aceasta dorința înaltului padișah este mireasmă de preț și sunet bineplăcut urechilor noastre, căci arată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
netrecut pentru prințul Constantin, căscatul lui tot mai des scoțându-l din cursă. Atitudinea de felină bătrână a lui Mihai Cantacuzino, pândind răbdarea celuilalt concurent, adică a lui vodă, îl situa în urma acestuia, pentru că doar domnitorul, cu o amabilitate desăvârșită, mimând o atenție concentrată, asculta, asculta, ca tocmai în momentul în care logofătul își propunea să facă un orar al expedițiilor de pedepsire a bandelor de tâlhari, să intervină neîntrebat Ștefan: — Am fost la Târgoviște! Toate privirile s-au întors spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într-o șoaptă enumerarea ultimelor nume. De fiecare dată când se rostea „Io Constantin Voievod”, tot poporul îngenunchiat rostea pios bătând metanie „Doamne miluiește!“ Spătarul trecu anevoie printre oamenii înghesuiți în pronaos până la scaunul mitropolitului, se aplecă în fața lui Antim, mimând gestul de sărutare a mâinii, și-l întrebă sec: — Ce-i asta, prea sfințite? — Priveghi. Azi e sfânta zi de vineri în postul lui Sân Petru. — Văz că vă rugați... Pentru nepotul domniei tale, Io Constantin Basarab. Ca și cum ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
preț ! Nu știu cît stă În teatre cronicăreasa ( pardon de expresie) : dar le are, tată! Le știe! Le pipăie! Le aruncă la coșul de gunoi al esteticii ! O dovadă? „În teatru se fură pe față și pe rupte. Actorii fură mimînd, regizorii fură mințind că au o idee cînd se apucă de un text cînd, de fapt, nu au nici una, spectatorii sunt furați de scrobeli...Criticii fură pentru că perpetuează un model empatic, impresionist...” Păi dacă toți fură, fătucă, ce mai chichirez
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
regret... Un intelectual român poate n-ar avea tenacitatea nerenunțării... La București, organizatorul unui festival internațional al teatrelor pentru copii, anunță, În ultima seară, premiile : au fost doar patru - trei obținute de străini și unul, cel mai important, decernat ...teatrului-gazdă. Mimînd uimirea și candoarea, directorul, fără să și dea seama, l-a copiat pe Ipistatul lui Caragiale ( din D-ale carnavalului): „ Închipuiți-vă, dragi spectatori, iar noi ! Și ediția trecută...tot noi am cîștigat! Ce surpriză!”. Mda... La Berlin a fost
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mele pentru copii nedepășind 19 pagini... Apoi, ader la ideea că textele conului Iancu sunt ideale pentru teatrul de animație :”... Prezența a numeroase elemente specifice păpușeriei, Între care personajele măști, funcționarea mecanică a personajelor, bastonadele, elementele carnavalești, schematizarea caricaturală, panto mima, costumul comic, incită la abordarea celor patru comedii din perspectiva limbajului teatrului de animație” .[...] Flegmaticul Spiridon este rotofei, roșcovan, zburlit și, fiind obișnuit să asculte pe la uși, are În consecință urechile foarte mari” (pp.1-2). În Justiție, judele are ochii
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu el. Sînt încă tînără. Nu? SONIA: Așa faci mereu. Si bunicul? BUNICA (ironică): Ei... El... Citește... SONIA (iritată): Bunicule. BUNICUL (trezit din somn, parează cu un efort de a părea natural): Da, Sonia. Ce este? SONIA: Ce făceai? BUNICUL (mimînd un calm absolut, întoarce foaia ziarului): Păi ce să fac? Citeam... (referire la ziar) Auziți. Mîine iar o să plouă. SONIA: Ce tot citești acolo? BUNICUL: Vorbe, vorbe, vorbe. Am auzit asta undeva. Citeam rubrica mea preferată. SONIA (cu interes): Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]