2,172 matches
-
dintre motivele principale. Fug de mediocritate. Mi-e groază de ea și prefer originalitatea de a refuza pe toți bărbații. Mi-e frică de dans, ăsta-i adevărul! Nu pot, nu pot să dansez ca toți oamenii. Nu pot să mimez o mișcare mecanică precum atâtea perechi din jur. Nu pot să țopăi În ritmul muzicii, mi-e frică, nu pot... Iată un cântec pe care l-am compus azi: „Mâna-n părul lui când trec Încet/ Parc-aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care nu prea îl cunoșteau vorbeau rar și răspicat, având pe deasupra și tendința de a explica totul în cei mai simpli termeni cu putință ( Spre disperarea lui Thom, Rhyme răspundea câteodată cu mormăieli incoerente sau, mai rău, se apuca să mimeze că ar avea sindromul Tourette și îi determina pe musafiri să părăsească de urgență încăpereaă. - Publicul ar avea prejudecăți în privința ta, prejudecăți care ar fi numai în favoarea ta, pentru că nu ar crede că ai putea orchestra iluziile care se perindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
evenimentele în ordinea în care și le amintea. Apariția Magicianului, apoi faptul că acesta recunoscuse furtul uniformei de poliție și uciderea agentului, apoi ce îi spusese despre cadavrul lui Larry Burke. E destul de cald... Făcu apoi o observație: - Vorbea ca și cum mima desfășurarea unui spectacol de magie, iar eu eram unul din protagoniști. Îmi amintesc totuși un lucru despre el. E astmatic. Sau cel puțin respira cu greutate. Se oprea adesea pentru a trage aer în piept și vorbea șoptit. - Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și tremura. Gardianul o întrebă: - Îl dezleg? Welles ezită. Apoi spuse: - Nu. Apoi lui Weir: Întinde-te, pe partea ta dreaptă. O să te masez. Ca alergător, știa cum trebuie să procedeze. Probabil nu mima - agonia părea veritabilă, iar piciorul era tare ca piatra. - Iisuse! țipă de durere Weir. Cătușele! - Trebuie să i le dăm jos, spuse partenerul ei. - Nu, repetă Welles ferm. Culcă-l la podea. Mă ocup eu de el. Prizonierul fu culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost ușurat să descopăr când am ajuns acasă seara că asta era dispoziția. Am folosit pauzele dintre discuții ca să mă adun și am păstrat o imagine de iritare ușoară și plictiseală, care se potrivea bine cu tentativa mea de a mima normalitatea. Am rezistat tentației de a mă duce mai repede la culcare, astfel încât să nu trezesc suspiciuni, dar am inventat o scuză la scurt timp după ce am încărcat mașina de spălat vase, am dat pe gât rapid o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
astfel că și dacă pun o întrebare propriului meu martor, sunt conștient în mod oribil de punctul de vedere opus. Din cauza asta e foarte dificil să invoc dogmatica pentru a face un caz cu adevărat bun, iar constrângerea de a mima că simt ceva despre care știu foarte bine că nu simt e menită să se vadă. Astfel că, spunându-i la revedere lui Ben (Judy era sus în pat, cu o durere de cap), hotărâsem în mare măsură că „viziunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ar trebui să mă ajuți, în loc să fie invers. Îmi pare rău, e foarte egoist din partea mea. Iartă-mă, iubito. M-am așezat la masa din bucătărie în fața ei și mi-am pus capul pe brațe. Nu aveam energia necesară ca să mimez stoicismul pe care nu-l simțeam și am oftat adânc. Am simțit o atingere ușoară pe păr și mi-am ridicat capul ca s-o văd pe Stacey zâmbindu-mi delicat, aplecată peste masă cu brațul încă întins ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ea, sub pretextul de a vorbi despre Ben și Sally, iar întâlnirea aceasta unilateral isterică era rezultatul. Încă nu eram suficient de sigur că va avea vreun efect, dar am considerat că ar trebui să mai stau puțin ca să pot mima măcar interesul. — Ți-a... a putut să-ți spună ce făcea? — Era foarte clar ce făcea. Se pocnea repetat cu capul de un zid de cărămidă până i-a dat sângele. Plângea. Se... — Da, Judy, știu asta - știu foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
un lucru total lipsit de sens care în primul rând n-ar fi trebuit să se întâmple niciodată. Noi doi suntem făcuți unul pentru celălalt. Știm amândoi lucrul ăsta. Deci, ce zici? Iată-mă în fața ta spășit — moment în care mimă că își scoate o căciulă de pe cap și o întinde spre ea — implorându-te să te întorci la mine. Se îndreptă spre ea, îi înconjură umerii cu brațele și o sărută foarte ușor pe buze. Emmy se lăsă sărutată, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
am Încurajat pe Sam să te mintă. Și mai știu și că o să ai mare succes cu noua ta afacere. —Uite, ești foarte drăguț cu mine, dar Încă nu... —Te rog? Hai, ce zici? Se uită spre Sam care Îi mima disperat să accepte oferta lui Buddy. —OK, facem afacerea. Dar dacă ceva merge prost, Îți jur că Îți dau Înapoi fiecare penny pe care l-ai investit. Promit. Și dacă, cum bănuiesc eu că o să fie și că tu - pardon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am tuns părul? șoptește ea și dansăm prin cameră, eu în pantalonii scurți de înot și în pantofi de tenis, ea într-o rochie cu imprimeu cârpită de multe ori, mâinile mele sunt pe talia ei, brațele ei se zbat, mimând împotrivirea. Râde, plânge și țipă la mine să o las în pace, iar eu o împing, o trag după mine și o răsucesc prin cameră, pe jumătate amuzat, pe jumătate furios, cuprins de teroare din pricina puterii mele, și care, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
muște cu miere decât cu oțet. A clătinat dezaprobator din cap, dar a făcut câțiva pași către pătuț și l-a ridicat pe David. N-a avut nevoie decât de câteva minute de mângâiat și de alintat ca să tacă. Am mimat un mulțumesc și m-am înclinat. Ea a clătinat din cap din nou, dar de data asta zâmbea. Ar fi meritat să îi fac o reclamație. Dar nu merita să stric cu plângeri meschine această zi istorică și ultimul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
asta se puteau citi acolo lucruri pe care nu le făcuserăm niciodată. Armin era „cercetătorul incoruptibil“, eu „capul limpede“ al „Two-men Team-ului“, eram lăudați ca niște cercetători ai Antichității și, în același timp, descriși ca niște adolescenți care doar mimau că ar fi fost arheologi - așa cum se joacă niște copii de-a doctorii sau vardiștii - și, de fapt, ne prefăceam. În zilele de după publicarea articolului, câțiva necunoscuți îmi zâmbeau dând din cap, unii chiar intrau în vorbă cu mine, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu ea, dar hotărâsem că e mai înțelept să mai aștept câteva zile înainte să o sun. Maria era destul de inteligentă să-și dea seama că nu voiam să intru în acest subiect. —Bravo ei, spuse ea simplu. —Mulțumesc, am mimat eu cu buzele. Danny încă mă contempla. —Arăți incredibil! Mult mai în vârstă! Maria îl plesni peste braț. — Nu trebuie să spui așa ceva! Danny ignoră lovitura. Cum poți să spui asta? Știi doar că-mi plac femeile mai în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ai dat seama? — Sunt un nou tip de bărbat, foarte perspicace și sensibil, răspunse el arborând cea mai serioasă expresie. Plus că-ți miști buzele de parcă te-ai ruga și ți-ai întrerupt și circulația în mâini. Dădu drumul frâielor, mimând panica. — Ai grijă, aproape ai zâmbit! Caii își dau seama când un călăreț zâmbește. Atunci devin posedați de duhuri rele ecvine și o iau la galop plini de intenții rele. Nu-mi amintesc să fi râs când ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că ai mai auzit, vorbindu-se, continuă dânsul netulburat, despre dibăcia cu care mânuiesc frigarea la scoaterea caielelor desprinse din potcoavele cailor și înfipte în asfalt. Uite așa! Și scoțându-și cu mișcări de scamator de bâlci frigarea din scândură, mimă cu ea, în mișcări repezite, operația. - Introduc la iuțeală vârful frigării în caiaua îndoită, înfiptă în asfalt, făcu el mai departe, o prind de zbor cu ușurință, mi-o pun apoi în sân și alerg după altele, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
renunțase de dragul artei. Prietenii sofisticați din Londra s-ar fi mirat enorm să Îl vadă la New Grove House Într-o seară de duminică, participând la jocuri zgomotoase precum baba-oarba, caută-degetarul sau de-a v-ați ascunselea, jucând gajuri sau mimă printre hohote de râs, strigând „Bravo!“ și „Bis!“ când Du Maurier interpreta cu un glas plăcut de tenor vreunul dintre cântecelele sale favorite, „Bravul plimbăreț“, balada lui Thackeray despre Micul Billee, sau „Mimi Pinson est une blonde“ și alăturându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
opinia sa, faptul estetic trezește În cititor o emoție. Dar, În timpul lecturii, fiecare revelare parțială a misterului (ce pare să facă iminentă revelația care, În loc să se producă, se amână la infinit) e pentru cititor un egal motiv de tainică emoție. Mimând identificarea revelării secretului cu faptul estetic, pentru că amândouă sunt motive ale unor emoții secrete, făcând din prima fapt estetic, Borges ajunge la concluzia că indirecta, treptata și iminenta (dar mereu amânata) revelare a enigmei constituie pentru cititor o inepuizabilă sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
schimbe blugii și tricoul cu un halat din mătase cu arabescuri și să se fâțâie în jurul meu ținând în mână un portțigaret din onix. Nu sunt emoționată, am scuipat cuvintele. Sunt de-a dreptul îngrozită. —De ce? m-a întrebat el mimând surpriza. Nu gătesc chiar așa de rău. A, deci așa vrei să joci, m-am gândit. Faci pe relaxatul, da? Foarte bine. I-am zâmbit gata de luptă. Și, până să-mi dau seama ce fac, am dat peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dreptate! Chiar am dreptate, l-am asigurat eu. Și dacă te face să te simți mai bine, atunci să știi că poți să ții tu toate tigăile. —Mersi, mi-a șoptit el. — Și nu-ți face griji, am continuat eu mimând bonomia și o veselie debordantă. Sunt sigură că într-o zi o să privim în urmă și-o să râdem de toate astea. Evident că nu eram deloc sigură. Îmi dădeam destul de vag seama că era ceva profund, profund în neregulă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu are nici un farmec. Nu le poți mîngîia, alina necazurile sau asculta cu urechea lipită de pieptul lor cu miros de tei poveștile aproape inevitabil triste, cu soți În special marinari și copilași ce sar de obicei de pe frigider. Pot mima de la cîțiva metri astfel de sărituri, dar am băgat de seamă că nu le impresionează atît de puternic precum presupun că le-ar impresiona o respirație caldă de tată. Am Încercat să le destăinuiesc că sînt scriitor, n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
impresia dominantă este de alb spitalicesc, albe sînt coapsele, albi sînii, lumînările, fesele, portretul lui Budha (?), albă cicatricea unei operații de apendicită anterioară filmărilor, sexul este și el alb ca varul fiindcă-i spălat cu șampon În piscină, Înainte de Împreunări mimate fără urmă de entuziasm și respect față de artă, de cinematograf. În sfîrșit, pentru ca acest celuloid decolorat de trecerea În neființă să aibă și un nimb cultural, ni se spune, citez: „clima locului deschide coapsele femeilor iar Biblia este o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mormăia. Glasul Îi era cu o octavă sub tonalitatea normală și rămînea foarte egal. Slăbănog, nu ca polițistul standard, impunea totuși autoritate și se sincroniza perfect. Loew Îi arunca mingi perfecte la fileu. Exley știa că vor veni, dar mima surprinderea. Ăl de-l pregătise făcuse o treaba a dracului de bună! Jack apucă din zbor niște amănunte și Îl simți pe Exley prinzînd aripi: un erou de război, nu o muiere plăpîndă surprinsă Într-un bloc de detenție plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vii, n-aș fi arătat așa de caraghios. Părea destul de țîfnoasă. Vopseaua de păr se cam ștersese și era inegală. La rădăcini se vedea părul negru. — O Întîlnire neplăcută? — Un bancher de investiții de la care Pierce vrea un serviciu. — Ai mimat cu talent? — Era atît de preocupat de propria lui persoană, Încît nici n-a fost nevoie să mă prefac. Bud rîse. — Împlinești treizeci de ani, așa că o faci strict pentru distracție. Lynn rîse și ea. Încă era cu nervii Încordați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încetează! Timmy se dădu mai aproape de Billy. — N-am să mă cobor pînă Într-acolo Încît să răspund la asemenea Întrebare. Bud făcu cu ochiul. — Ești frumușel foc! Dacă o să ajung vreodată la gherlă, sper să Împărțim o celulă. Billy mimă o scuipătură pe podea. Exley Își dădu ochii peste cap: Ferește-ne, Doamne, de acest mitocan! — Trecem mai departe. Aveați cunoștință de faptul că Patchett utiliza un specialist În chirurgie plastică pentru a modifica prostituatele și prostituații lui În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]