15,064 matches
-
fost marcați profund de profesorul Constantin Tașcă, excepțional anatomo-patolog și un model de spirit științific. Așa am văzut că cercetarea științifică medicală, Cenușăreasă a medicinii românești și atunci și, din păcate, și acum, poate deveni realitate. Alături de el am trăit minunate aventuri în lumea microscopiei în anii '80, într-o vreme în care la Universitatea de Medicină din București își găsiseră locul o mulțime de impostori, care nu aveau de-a face nici cu medicina, nici cu învățământul. Am avut un
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
2004 5 A se vedea site-ul http://www.slowfood.com 6 Am gasit pe un site imagini care traduc disperarea acestei victime a operatiilor estetice. A se vedea http://celebrity-beauty.skyrock.com/22.html 7 Stefan Klein, Formula fericirii. Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi, București, Humanitas (traducere de Lucia Nicolau), 2003, p. 81 8 A se vedea Histoire du corps. Les mutations du regard. Le XX-čme sičcle, Paris, Seuil, 2006 (sous la direction d'Alain Corbin, Jean-jacques Courtine, Georges
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
ne înmărmurește Ion Fiscuteanu! îngeri triști nu mai există, iar ultimul dintre ei a murit. Totuși o ființă i-a fost aproape, o "soră" înger și ea, personaj-cheie, cheie neorealistă, jucat cu studiată simplitate și finețe în imperceptibile nuanțe, de minunata Luminița Gheorghiu... Filmul s-a sfârșit. Pe ecran se prelinge parcă la nesfârșit lunga distribuție, cu mulțumirile aferente, iar publicul belgian copleșit, rămâne încremenit pe loc. Brusc izbucnesc aplauzele...
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
a poeziei cazurile de poeți astfel veniți pe lume, literar: gata, fără preocuparea de a-și ameliora mijloacele de expresie, deja singuri față cu destinul lor..." (p. 190). Entuziasmul melancolic, de Ilie Constantin este simultan un eseu critic și o minunată antologie de poezie. Este cartea unei generații poetice de excepție, nevoită să facă față unei perioade istorice, deloc prietenoasă cu adevăratele valori ale literaturii. Cum ar fi arătat poezia românească dacă această generație ar fi beneficiat de libertatea de creație
Ce rămâne din poezia postbelică? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9031_a_10356]
-
Punguța cu doi bani" de Ion Creangă se naște din puterea cuvîntului, din forța cu care el cheamă imagini și merge, în același timp, spre un fel de non-verbal. Spre acel tîlc conținut, universal, de dedesubt, care iese la iveală minunat. Depășind frontiera limbii. Jocul are un însoțitor permanent: bucuria facerii lui. Cred că altfel mecanismul nu funcționează. Icnește, se împotmolește. Cred, de aceea, că asta e și cheia spectacolului: ludicul și plăcerea atingerii lui. Implicînd o deschidere totală a actorilor
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
cutie. Am o lădiță... D.P.: De păpuși? M.P.: Nu, nu e de păpuși, e o lădiță în care soacră-mea ținea tacâmurile și care e destul de mare, e ca o mică mobilă din lemn furniruit, iar înăuntru e căptușită. E minunată! D.P.: Are și capac? M.P.: Are și capac, are și cheiță. Și, de cum am văzut-o, am zis: A! Asta e lădița pentru poeme! Și-acolo pun eu poemele când sunt gata. Mi le țin lângă mine trei-patru-cinci zile, le
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
continuă. E aproape miraculos modul în care un episod de primă tinerețe (viitorul scriitor avea doar 20 de ani cînd a ajuns la Roma) și-a așternut apoi umbra benefică asupra întregii existențe. Fără a mai reveni vreodată în acea minunată țară, dar păstrîndu-i imaginea inalterată în suflet, Asachi nu numai că n-a uitat niciodată sejurul italian, dar, cu trecerea anilor, l-a amplificat, ridicîndu-l la proporții mítice. Pentru el, acea țară a luat forma Paradisului pierdut, din care omul
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
operei baroce franceze, acest gen hibrid - opera-balet - care a înflorit la curtea Regelui-Soare, renaște cu vigoare sporită în zilele noastre, mai bine-zis în ultimele decenii. Evident, în mod prioritar în zonele de cultură francofonă. Pe acest trend se înscrie efortul minunatului grup de artiști profesioniști care acționează cu entuziasm, cu vădită eficiență, în cadrul Academiei baroce de la Ambronay, o comună istorică situată în partea de Est a hexagonului, între Lyon și Geneva. De această dată în marea sală a Operei bucureștene, în
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
durată, dar și destui stabiliți pentru totdeauna. E greu să nu-i admiri, să nu vrei să fii ca ei. Cu unii m-am împrietenit la cataramă, așa că nu-mi imaginez că de sărbători n-am să petrec momente garantat minunate cu Antonio sau Roberto. Ne cunoaștem de ani de zile și comunicarea dintre noi transcende orice fel de opreliști politice, sociale sau intelectuale. Scriu aceste rânduri nu doar pentru că în clipa de față orice român e privit în Italia - la
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
de operă, dirijorul Alexandru Samoilă a atacat de această dată zona cu totul aparte a simfonismului romantic german de operă, de secol XIX. De această dată, la Opera bucureșteană, reluarea spectacolului "Faust" de Charles Gounod ne-a prilejuit reîntâlnirea cu minunatul artist care este soprana Leontina Văduva. Și-a construit rolul cu o emoționantă intensitate a trăirii, cu clarviziune. Frazarea muzicală este suplă, dispune de culori timbrale expresive, în mod special în registul mediu al vocii. Anume însemne ale gloriei de
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
bijuterii un boț de minereu conținând câteva fire de aur și ai pretinde să fie mai prețuit decât bijuteriile lucrate cu migală din aur curat". După furie, mânia: Toate putorile "epocii de aur", cum ar fi zis Goma, revin în minunata noastră "tranziție" precum cadavrele la suprafața apei. Când se vor descompune, oare?" Iar după furtună, înseninarea: "Chinezii îl indică pe înțelept printr-o îmbinare a două ideograme folosite pentru vânt și pentru fulgere; înțeleptul n-ar fi bătrânul pasiv, placid
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
Marina Constantinescu Cînd am împlinit o vîrstă frumoasă, colegii mei de la revista care m-a lansat și consacrat, România literară, mi-au făcut un dar minunat: o schiță a lui de la celebrul "Revizor" al lui Lucian Pintilie de la "Bulandra". Ani de zile am privit în redacție acest tablou ca pe un fel de trofeu. Existența lui în biroul unde săptămînal facem ședințele de sumar, felul solemn
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
printre amintirile lui. Prin ceea ce ar fi vrut să arate și acel ceva al modestiei desăvîrșite, aproape inexistentă astăzi, care îl oprea. Sau îl făcea să ezite. Un mare boier îmi răsfoia teatrul românesc prin fața ochilor ca pe cea mai minunată poveste în imagini a lumii. Cu o tandrețe nesfîrșită!... Amintirile îl absorbeau, îl furau cu totul de lîngă mine. Pleca departe, departe, iar zîmbetul lui mă liniștea. Acolo se simțea bine. Rarisim un spirit ca acesta a dominat cultura teatrală
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
București, la brațul Pușei, invitat de mine cu cerul și cu pămîntul la vernisajul expoziției de scenografie a lui Helmut Sturmer. Studentul său de demult. Un mare artist azi. Nu am să uit niciodată ziua aceea. Toți roiam pe lîngă, minunații noștri scenografi din toate generațiile, Silviu Purcărete, Dan Nuțu, Alexandru Dabija, Vittorio Holtier, curatorul voluntar al expoziției, studenții. Pașii lui aveau ceva regal. Ca și privirea, ca și gesturile, ca și zîmbetul. }in enorm la acea zi, la acea imagine
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
nedescurcărețe cu suflet mare. Avem pentru asezonare și morala, curajul de a-ți asuma vocația, de a lupta pentru ca talentul, înzestrările excepționale să iasă la suprafață și desigur de a nu uita să fii... uman, cum este acest șobolan priceput. Minunate mi s-au părut exercițiile prin care ucenicul este manevrat de șobolan ca o veritabilă marionetă. Acesta, ascuns sub boneta cilindrică, ține hățurile cîtorva smocuri de păr dînd comenzile corecte bucătarului care execută sacadat mișcările, un fel de mise en
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
și pe ce partitură să și le scoată. Într-un perfect acord grotesc cu lumea bolnavă din care am ieșit, îmi amintesc aceste versuri frumoase ale unui cîntec celebru pe vremuri, cîntat cu candoare de Mihai Constantinescu: E-o lume minunată în care veți găsi/Numai copii/ O lume cu mult soare și multe jucării/ Pentru copii etc etc.
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
pot să observ Soarele și Luna. Așa s-a făcut că într-una din serile acestui început de toamnă am văzut, în vizită la București, un spectacol - "Geniul crimei" de George F.Walker - al Teatrului 74 din Tîrgu-Mureș. Treaba asta minunată a fost orchestrată de doi artiști pe care sînt sigură că nimeni nu i-a uitat, regizorul Theodor Cristian Popescu și actrița Cristina Toma, în parteneriat cu Consiliul Artelor din Canada, țara unde ei au ales să trăiască de o
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
care le-am scos între 1980 și 1984 în România, înainte de plecarea mea în Franța. Este adevărat însă că am avut și niște complici extraordinari: Mircea Sântimbreanu, la Editura Albatros, și Mircea Ciobanu, la Editura Cartea Românească. Practic, acești oameni minunați nu mi-au cenzurat deloc poemele, iar atunci cînd era ceva "grav" cu adevărat mi-au cerut mai degrabă să scot poemul în întregime. Ceea ce a făcut ca, de fapt, textele pe care le-am publicat să nu fie nici
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
să se ducă dracului de unde au revenit, să se ducă dracului, să se ducă... E clar că așa nu se mai poate. Trebuie să ne schimbăm mentalitatea. Să nu mai gîndim negativ ca fratele fiului risipitor, ci pozitiv, ca tatăl, minunatul, sublimul tată. Asta e soluția, dacă vrem să nu mai suferim: să încetăm cu invidiile, cu geloziile, cu (are dreptate dl Liiceanu) ura noastră cea de toate zilele; să ne iubim fiii risipitori care se întorc acasă acum și în
Așa nu se mai poate! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9302_a_10627]
-
Andreescu ar trebui citit cu atenție de liberalul ministru al școlii și expediat specialiștilor d-sale. Noi n-am văzut proiectul, l-am văzut numai pe cel al universităților (nu știm în ce stadiu se mai află), scris într-o minunată limbă inginerească (de lemn, adică) și susceptibil de critici similare cu acelea pe care dl Andreescu le-a făcut. Reforma reformei școlii românești e pe drum: dar drumul e greșit. Sub zodia noului radicalism Nu știu nici ce vîrstă, nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunată putere bovarică de a te proiecta altfel decât cum ești!" (p. 6) După mai bine de șapte decenii replica profesorului Ion Pop vine calm, argumentat, plină de civilitate. Ea demonstrează că întreaga carieră literară a lui Ilarie Voronca stă sub
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
Ea se înclinase, iar pe busola de pe bord, văzu că se înclinau în stânga... Nu se aflau decât la 210 metri altitudine, după altimetru. Cam aceasta rămăsese înălțimea la care zburau de vreun sfert de ceas. Era o zi de septembrie minunată. Soarele strălucea dând peisajului un ton auriu, blând. Băgă de seamă că pilotul îi făcea semn către ce se afla în mijlocul lor, și pricepu că era vorba de sacoșa ei neagră destul de grea care dezechilibra aparatul, nefiind așezată chiar în
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
tratezi cu cireșe albe. Dulceață de cireșe amare, mai pui, dar pe cea de cireșe albe o pui la loc de cinste. Și ea, bunica, făcea dulcețuri de coarne, de coacăze, ce astăzi nu se mai fac. Erau niște lucruri minunate. Și bucătăria... Îmi plăcea bucătăria bunicii, era nemaipomenită. Nimeni nu mai gătește cum gătea ea. Bine, erau amintiri din copilărie, dar sunt permanente și adevărate. T. S. - Și era, presupun, un aer bun în toată casa. Z.D.-B. - Casa
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
vreme (inclusiv cei aproape 18 ani scurși de la prăbușirea regimului comunist) scriitoarea s-a opus cu obstinație publicării încercărilor sale literare. Ce fel de proză ar fi scris Monica Lovinescu dacă nu s-ar fi aruncat, trup și suflet în minunata aventură numită Radio "Europa Liberă" (care presupunea, între altele lectura zilnică a "Scânteii", a documentelor de partid, a "cărților" tipărite de vajnicii lăudători ai cuplului Ceaușescu - nu cunosc mulți români din țară care să se fi supus de bunăvoie unui
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
alt moment bine controlat de regizor, transpus în registru polemic este cel al interpretării Torei într-un cadru festiv, unde Șlomo se distinge printr-o sensibilă dizertație asupra culorii pielii lui Adam, așa cum Șlomo, din Trenul vieții, ținea un discurs minunat despre rațiunea de a fi a Bibliei. Radu Mihăileanu știe să expună tezismele de orice fel ar fi, unei ironii fine, demonstrînd un lucru simplu, că umanitatea, sensibilitatea sunt acele valori care transced opțiunile religioase. Paradoxurile nu distrug, ci reconstruiesc
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]