11,805 matches
-
alea dă Sărbători." " Ce Sărbători, bre, că suntem la-nceputu' lu' noiembrie? A trecut Paștile și Crăciunu' vine de-abi' peste o lună jumate. Nici n-a-nceput postu'!" "Bă, tu fă cum îți spui io, da?" "Bine, bre", acceptă cam mirat amicul. Trei minute mai târziu, șoferul își făcu apariția: "Uite, nene, berile alea", spuse acesta, întinzându-i-le în întunericul holului. E bune?" "E bune, e bune!", se bucură nea Vasile. Nu știam că mai are d-alea, superalcoolizatile, dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
radiografii, zise cu o figură gânditoare: "Domnule Mirică, îmi pare rău, dar o să trebuiască să te operăm." "Când?", făcu speriat nea Vasile. "Chiar acum", spuse liniștit medicul. "Păi, păi... nu sunt prea pregătit...", spuse cu umilință bolnavul. "Cum adică?", se miră doctorul. "Adică... știți dumneavoastră... n-am, ăăă, n-am material la mine, mă iertați!" "Ce material, domnule? Ce, aici e croitorie?" " Nu că-i croitorie, da' așa trebuie. Și io nu prea am bănuți la mine", explică, deja nădușit, nea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încă o dată! n-ați putea să-mi faceți formele să plec acasă?" Adăugă cu un înalt simț civic și profundă generozitate umană: "E păcat să șadă un pat ocupat cu mine, cân' e atâția oameni la necaz...". Doctorul Gherasim ridică mirat din sprâncene: Da' ce treburi așa importante aveți, domnule Mirică, de vă grăbiți în halul ăsta? Am operat eu și oameni de stat, însă nu erau așa de puși pe plecat ca dumneata". Portarul dădu din umeri: "E, ăia o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
opri din nobilul puseu oratoric cu ochii holbați la ele. Icni uluit ca de o mare minune: Ia uite, ia!". "Ce-i, bre?", se interesă colegul. "Uite, dom'ne, uite! Sticlele, poftim!" "Păi, alea nu-i sticlele mata? Ce te miri așa?" "Ale mele-i, da-i pline." Anton îl privi lung: "Așa. Și?". "Io le-am pus de-o parte. Și cân' le-am lăsat ieri era goale. Plus că le-am închis ăăă..., acolo, că dă la ele să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
da' lăsasem io niște sticle p-aci, pă lângă gunoi. Le-ai mutat mata pă undeva?" "Nu, dom'ne, n-am mutat nimic." Brusc, se lumină: "Aaa, dă sticlele lu' nea Vasile zici! Păi, le-a luat. Chiar s-a mirat, că spunea că le lăsase goale și acu' era pline amândouă." "Tii, fir-ar al dracu'!", izbucni portarul-instalator. "Bă, ce nasulia naibii! Curat ghinion, să moară mă-sa." "Mă-sa cui?", se interesă Anton cu niște ochi aprinși de o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te servească la masă, cân' ai invitați, la o ocazie, dai numa' dă nașpete. Ori îs țărănci originale, ori îs niște bubă-n cur, d-astea, dă nu taie ceapa dăcât la aparat, că-și strică manichiura. Da' ce mă mir io, c-așa-s toate tipele azi. Vorbesc dă alea cu aspect comercial, să mai încânte ochiu', nu dă nasoale care-s bune dăcât dă muncă pă șantier, în Spania. Să-nlemnesc dă nu, da' toate muierile dă azi, cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la birou, totu-n regulă. Cân' mă întorc, ce să vezi? Diplomatu' aruncat pă jos, dăsfăcut, și banii zbura literalmente pă fereastră afară, direct în bulevard. S-a dus dracului toți o sută. Toți, toți, înțelegeți?" "Ce vorbești, mă?", se miră neîncrezător ministrul. "Am martori care a văzut toată tărășenia, domnu' Sandu, nu așa. Am martori o grămadă. Bine, i-am băgat io în ședință și le-am zis să-și țină gura. Adevăru' e că n-a răsuflat nimic. Am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mult cu cât politica partidului comunist nu tolera, precum nu tolerează nici astăzi, nicio urmă de misticism, ca de altfel tot ce nu era întemeiat pe demonstrații științifice, cât pasiunea cu care era abordat și trăit acest subiect, de către te miri cine, pe la colțuri de stradă. Toate acestea nu împiedicau însă pe nimeni să nu se simtă mai ales în sala de lectură a bibliotecii orășenești, deosebit de confortabil, nu atât pentru liniștea pe care o gustă între imensele rafturi de cărți
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acolo, în acea cutie, ceva ce eu nu trebuia să știu, pentru că eram prea mic. Ceva urât. Sau ceva în genul iepurașului care la Paște, e în stare să se ouă și în locul găinilor, direct ouă colorate gata, prin te miri ce colțișor. Și totuși, mi se părea că de pe după lămpile alea bine aranjate, urmau să apară în orice clipă, ochi cunoscuți și guri pe care le știam de multă vreme. Aveam speranța că, într-o bună zi, când voi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dovadă de niciun fel de curiozitate. Mă abțineam. Antecesorii dumitale-reia el firul - trei, câți s-au perindat în ultimul an de când e director tovarășul Sima, era să ajungă la pârnaie. Încercam deci să stau cât mai rezervat, să nu mă mir la cele auzite, ca să nu mă creadă prăpăstios. Încuviințam printr-o schițare pozitivă cu capul, ceea cea însemna că-i acceptam liniștit afirmațiile, dar nu animam prin dialog, discuția. Mai clipeam din când în când ușor din pleoape sau strângeam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prin definiție cercul e o curbă care merge până la capăt. Dacă acea curbă nu se închide, nu devine cerc. Nu se mai închide - repetă Gerard. Pe mai departe confuz. Da. Nu va fi cerc. Ce-i cu d-ta? - se miră Valy. Ce se vede... - preciză vag Gerard. 10. Atunci se auzi un ciocănit la ușă. Aceasta se deschise și apărură abia aplecâdu-se, directorul Sima și Regizorul. Iozefina! - făcu mai mult decât surprins, Sima - Tu aici? Da, eu aici - răspunse Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Da. Și eu v-am chemat - sublinie Iozefina fără să fie auzită. Cei doi nou veniți se așezară obligați de josimea tavanului, pe unde găsiră loc, aproape de ușă, unul lângă celălalt. Și în ce mizerie! - nu mai contenea să se mire Sima. - Cum ai găsit, Valy, încăperea asta? Așa bine - făcu Valy - eu fiind cel mai vechi în această unitate, ca salariat, ar trebui să le știu pe toate, nu? Și Valy le explică pe scurt, pentru ce fusese destinată fosa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu i se lipească ochii de vreo fustă, atât la fabrică cât și acasă unde veneau și invitate, nu? Așa-i plăceau femeile, de era în stare să le mănânce pe pâine. N-am știut c-a fost afemeiat - se miră Gerard puțin reținut. E un adevăr. Părea la un moment dat că se răzbună cumva pe mine, că eu nu eram în stare să-i aduc pe lume un copil. Măi Epa, om înfia unul, la bătrânețe. El zicea: Stai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iesă? Ei bine, iesă domnul... purceeel. Șoldănel nu purcel. Ce mai! Porc ca lumea. Și ce credeți? Din opt bostani mari cât roțile de la car, ies opt porci grași cu slănina pe ei de-o șchioapă. Cum se poate? - se miră artificial, un ascultător. Cum cum? - se hoalbă Americanu’-Așa bine. Erau purceii din vară. Ce-au făcut? Au tot cotat scroafa, au tot cotat-o și, negăsind-o, au dat în schimb, de mâncare bună în bostani și acolo o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că, cu cât se cheltuiesc mai mulți bani, cu atât ea (sănătatea) este mai puțină sau chiar pe cale de dispariție. Trageți voi concluziile, vă rog. Doamne ... cât am mai intoxicat corpul meu și cât l-am mai torturat, încât mă mir cum de a suportat atât de mult. Acum îi mulțumesc și îmi cer iertare față de el și cred că deja m-a iertat. Corpul meu durere era umbra întunecată a sinelui fals, care se temea de lumina conșțiinței, am încercat
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
final să ne putem trăi viața într-o stare de pace interioară, sănătate, prosperitate și fericire. Când vrei să ai ce-i mai bun de la viață folosește tot arsenalul de mai sus și ai să vezi rezultate care te vor mira și pe tine, să știți că detașarea de o problemă sau boală nu este aceeași cu cedarea sau abandonarea în fața ei. Când te detașezi de o anumită situație sau problemă în mod conștient, este ca și cum ai scoate ștecherul din priză
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
țină locul efortului absurd si stresant. Munca făcută în exces, mânată de disperare nu face decât să ne cauzeze uzură fizică și psihică, provocând daune ireparabile. Analizați bogătașii lumii, care și-au explicat reușita lor în viață. Să nu vă mire cum toți și-au creat prosperitatea și fericirea doar prin dorință acționând așa cum au fost ghidați de forța lor interioară. Aceștia da oameni evoluați pe verticală și dacă îi și întrebați cum au reușit, o să vă răspundă repede și sincer
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pentru acele vorbe. Două vorbe pot aduce iadul sau pacea în viața noastră. OF ... mintea și gândurile astea ale noastre, ce mult ne mai dau de mestecat și când mă gândesc că ne conduc în totalitate viața, nu mă mai mir de ce totul acum pare complex. Capcana ființei umane sunt gândurile și trebuie să învațăm să le redirecționăm, să le mai oprim din când în când debitul, sau măcar să reușim să le motivăm spre pozitiv. Cu ceva ani în urmă, nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
puterea ce sălăsuiește în interiorul nostru. Când gândurile noastre vor fi la cel mai înalt nivel de pozitivitate, frumusețea și perfecțiunea se vor reflecta în afară, să păstrăm cu toții de-a lungul vieții un profund sentiment de pace și vom fi mirați cât de mult vom câștiga prin aceasta. Putem realiza mai mult într-un climat de liniște și încredere decât într-o stare de agitație inutilă. Nu trebuie să ne temem de necunoscut și să nu ne liniștească viteza schimbărilor iminente
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
pentru diseară facem ce trebuie - au răspuns Măriuța și Costache. Ca de obicei, Vasile Hliboceanu a preluat conducerea convoiului... Era o zi de toamnă din cele mai frumoase. Soarele strălucea, dar nu dogorea. Oamenii și-au astâmpărat foamea cu te miri ce... Pentru asta, cărăușilor nu le trebuia un popas anume. Mâncau din mers. Masa adevărată - pe așezate, cum se spune - însoțită de ceva udătură și niscaiva polojănii de-ale lui Pâcu era cea de seară, la întoarcerea de la târg sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să mi-o fac - știu eu o covălie - și care o să sune ca ceasul, iar armăsarii suri au să calce ca la paradă. De unde până unde doi cai suri la aceeași șarabană, Pâcule? Păi, când venim la târg pentru te miri ce n-o să hodorogim amândouă căruțele. O dată venim cu a mea, o dată cu a ta. Bun cuvânt, Dumitre? Mai bun nici că se poate... Acum însă uite că am și ajuns la poarta depozitului jupânului Aizic. Convoiul s-a oprit și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că nu ne va face de râs. Păi cam la el mă gândeam și eu când am auzit vorba. Da’ ca ajutor la cine v-ați gândit? Că și aista trebuie să fie vrednic și de nădejde. Ai să te miri, jupâne, dar noi ne-am hotărât să-l punem pe Mitruță Ogaș - a răspuns Pâcu, cu încuviințarea tăcută a lui moș Dumitru. Da’ nu-i prea tânăr pentru așa o trebușoară? Tânăr, tânăr, dar vrednic și săritor la nevoie - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
brațe pe Măriuța, care râdea uitată de sine...Scăpată din vârtejul jocului, cu chipul arzând ca jarul, s-a îndreptat spre cuhne. Costache a aruncat o privire rece către ea și a continuat să-și facă de lucru cu te miri ce... Gâfâind de oboseală, cărăușii s-au așezat pe locurile lor. Hliboceanu, urmărit de privirea lui Pâcu, a rămas cu ochii pe urmele Măriuței. A lăsat fluierul pe masă, a privit apoi în jur, ca și cum ar fi întrebat: „Ei! Vă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Pâcule? - a întrebat Vasile Hliboceanu. Îi unul de-al lui Puicuță. Îl cheamă Pavel Puicuță. Trage și el din narghilea ca tine? - a întrebat moș Dumitru, în râsul celor din jur. Nu trage din lulea, dar din țigară da! Mă miram eu să nu beie la tiutiun. Da’ la țoiul cu rachiu se uită? - a continuat moș Dumitru să-l tachineze pe Pâcu. Prea multe vrei să știi. Eu zic să-l întrebăm întâi dacă vrea să se facă cărăuș și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întrebau toți cu nedumerire. Hliboceanu l-a tras pe Cocoșitu lângă el și i-a spus șoptit: Dacă și luni îți mai joacă leuca asta tot așa, poți să-ți iei adio de la cărăușie! Priceput-ai? Cocoșitu s-a uitat mirat la leuca cu pricina și a răspuns în surdină: Am priceput, bade Hlibocene! Ai dreptate. Am să văd, Cocoșitule! De aici înainte, carele au curs la vale legănându se amețitor pe toate povârnișurile. Erau momente când îți venea să închizi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]