1,938 matches
-
a vârstei, cum se așteaptă, cât una a înțelegerii prin scris. La fel ca în proza lui Bellow sau Roth, eroii lui Virgil Duda sunt surprinși la o vârstă a înstrăinării de trup; cu toate acestea, ei recuperează, uneori spasmodic, mirajul carnalității de altădată. Toma se căsătorește (a treia oară) cu o femeie tânără (Aurelia), Anton, proaspăt ieșit dintr-o căsnicie liberală, nu refuză nicio aventură (Sylvia, Julie, Mina, Ahuva), iar Raul folosește femeile ca un instrument de parvenire. Evident, personajele
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
2016. -Ne-au ascultat zeci de mii de militanți, peste puțin timp vom alege președintele. Convingerea mea este că după această convenție nu vor fi nici învinși, nici învingători. Învingător va fi PDL dacă vom rămâne uniți. Putem și pierde: dacă miraje, cântece de sirene, camere de hotel gratuite ne vor scoate de pe drumul nostru și din inimile românilor.
Blaga, primit mai bine ca Băsescu la Convenția PDL by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/38639_a_39964]
-
apărutele companii "dotcom" au dispărut deja la fel de fulminant; programele de poștă electronică s-au dovedit a avea și dezavantaje (bombardamentele cu mesaje comerciale sau chiar pornografice, ca să nu mă refer la ușurința cu care un mesaj personal poate deveni public); mirajul călătoriilor virtuale în diverse mall-uri a pierit și el, odată cu intensificarea fraudelor de credit card. Cu toate acestea, Internetul nu a dispărut, cum mă anunța deunăzi un amic căruia îi displac profund tehnologiile de ultimă oră. Dimpotrivă, fenomenul a
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
masa Morții și ultimul la cea a Vieții, fiindcă prima îl duce iar cea de a doua îl reneagă. 2490. Adevărul este calvarul științei. 2491. Adevărul este cheia imposturii. 2492. Adevărul este gardianul Vieții și susținătorul Morții. 2493. Adevărul este mirajul celui care îl caută. 2494. Ce sens ar mai avea Viața dacă nu ar ști că Moartea se ascunde în spatele unui mare adevăr? 2495. Adevărul este zarul care nu cade niciodată în timpul Vieții. 2496. Adevărul este valul care îneacă știința
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
lac necunoscut mă dezbracă de așteptări cu opusuri transparente insinuate profund în arșița cărții în numele iubirii semnez aerul pictat cu fluturi adictivi când aprind noaptea sub ceruri străine fluxul pur sânge contează nu desfrunzirea de sine pată vie cu-vân-tul decantează mirajul luminii cu mine Vernisaj cu dublă destinație nu e firesc acest vernisaj cu dublă destinație în care holograme inedite rătăcesc umbre de fosfor se așează în conștiința de sine mărturii de preț într-un jurnal intim vor trece dincolo de mine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
morții scurte. PIANUL Un roi De îngeri goi Pe clape ning, Au salbe De octave albe și bat din pleoape Când îi ating. CĂMILA Greu, cu ohtături de drâmbă și cu peceți de pași înceți, îmi car silueta strâmbă Printre miraje cu profeți. TRENUL Tone de spaimă urlă pe poduri și mai grele, Mamuți scăpați din carte, coloși gonind prin somnul împăturit în satul copilăriei mele, Din vis în hău mă chiamă fiara. Feri-m-ar Domnul! POETUL Doamne, cum de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Prea mult buzele mele l-au rostit. Acum îi spun că tăcerea îi dă viață. Toate lucrurile vor fi nori Ce și-au închipuit că sunt corp. 4 ianuarie 2007 Mă aflu singur în comun sfârșit, Nu se aude decât mirajul infinitului Ce-mi suflă peste chip. Zile tocmite cu cerul se desfată Ca limbile moarte nepovestite de nori. Mă aflu ca un cerc vrăjit înconjurând pământul. Mă spun în vis, trec prin zicerea umbrelor. Focul mi-e hrană până când Oasele
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
progresiv Cine Cine se teme de precipitațiile urii și voi și-a uitat umbrela la ambasador Cine de căința neprimită Cine se teme de gheara agitatorului de prezicător Cine se teme că a înghițit o perlă suspectă Cine de amplu miraj al nemuririi de bufonul regelui Cine se teme de pana de curent electirc de rugul laptelui proaspăt de spălătoreasa de morți a clipei Cine de proprii lui paznici de mânecile cămășii bănuind ascuns în cutele albe mecanismul infernal Acela există
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
apăs pe telecomandă vreau să-ți apuc gura s-o smulg din ecran astîmpără-te stai să fiarbă întîi apa și dacă mi se văd jumătățile și bernard pivot mă întreba care e cel mai frumos cuvînt îmi venea să spun miraj dar mi-era rușine că mi se văd jumătățile în oglindă o femeie permanentă vede o femeie provizorie "ce sfîrcuri avea ar fi putut să cînte cu ele la pian" și parmenide hodoronc tronc de fapt e așa de caraghioasă
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15625_a_16950]
-
În-se-tat". Dar care soluție, vai, nu-i este suficientă: „Să rabd îmi este tot mai greu,/ Dacă sorb îmi este și mai sete" (Lumină amară). Demersul liric devine o căutare a unor tactici de adaptare la o lume în care „mirajul se destramă": „Nu trebuie să șoptești / Nici un cuvînt, nici o silabă,/ În numele tău vorbesc trandafirii (...) Nu-i nevoie să arunci/ Nici o privire în preajmă,/ Un pui de luceafăr deduce / Dorințele tale" (Hiat). O adaptare cu precădere de ordin afectiv, întrucît „neajungerea
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
ten uscat, normal sau gras, de zi și de noapte, antirid, loțiune tonică, mască, gel contur de ochi, cremă emolientă, anticelulită și pentru masaj corporal; gama „Catifelin” cuprinde lapte demachiant, cremă hidratantă de zi, cremă nutritivă de noapte, antirid; gama „Miraj” cuprinde cremă de mâini, lapte demachiant, cremă de față, șampon și balsam pentru păr; gama „Mirajcolor”, vopsea cremă pentru păr, 16 nuanțe de la brunet la blond nordic; gama „Sanopil” - cremă pentru călcâie, pentru mâini și pentru unghii; gama „Samta” - cremă
Agenda2004-50-04-comert () [Corola-journal/Journalistic/283144_a_284473]
-
teutone din orasele-cetăti, chiar si legendă meșterului manole, într-o viziune nouă, tulburătoare, reînviind Levantul, "Africa obscură", "Marea japoneză", "aurul din Saaba", "pieile de focă de la Capul Horn", personaje și năravuri din Molière și Caragiale străbat mereu scenă într-un miraj imagistic greu de egalat. Ceea ce surprinde și impune în această aparentă beție halucinatorie este construcția riguroasă. Spun construcție pentru că parcurgînd cartea ai revelația unei rafinate opere de arhitectură. De la un text la altul se creează impresia că te afli în
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
altul se creează impresia că te afli în biblioteca mistrioasă a unei vechi abații, împărțită în săli de lectură organizate tematic, purtînd fiecare denumirea categoriei conform unei exacte clasificări a textelor: I. Cartea proverbelor, ÎI. Cartea cu Sofrosine, III. Cartea mirajelor, IV. Cartea Teutoniei, V. Cartea istoriilor, VI. Cantonierul Moftangiului cinic. Octavian Soviany e un mare stilist. Tehnică și rafinamentul limbajului trimit cu gîndul la Dimov sau Brumaru: "Cetatea sfîntă zisă Montsalvat / Cu veșnicele ei serbări școlare / Și vămeșii cu treiuri
Cînd Filimon, cînd Filaret by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17694_a_19019]
-
sunt din brumă, culoarea e un ivoriu cu fluturi iar carnația e de înger. Foșnetul frunzelor urmează calea timpului migrator, hulubăria devine pustie, toamna se surpă peste cărări, glasul vegetației devine o cămașă de nuntă, o șoptă în sipete lângă mirajul gutuilor și singurătatea maramelor grele de parfumul roadelor pământului Emilian Marcu descoperă cu multă artă viitoarele forme ale lucrurilor, pe cele prezente punându-le sub semnul incertitudinii. Această pătrundere în structura mobilă a materiei o face excelent prin mijloace artistice
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
ce trece nebună șinfrântă/ (unde damnații trec spre seară)/ într-o lotrie bună, o sanie nouă/ Și doi cai de rășină să ne poarte sub rouă/ Să ne poarte sub ierburi, sub atâta surpare/ Pe lucii întinderi, pe ghețuri ușoare”. Mirajul cuvântului dărâmă solidul, lichefiază, corodează, surpă, luminează smârcurile indescifrabile, devenim iluzorii în perspectiva curgerii. Ne învăluiesc apele „ca-ntr-un mare năvod de tristețe”. Și totuși poetul rămâne mușcat de întrebări: „Pentru ce te acoperă până la buze/ sublima răceală a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
De-ar fi acum să mă desprind Să pot pluti ca-ntr-o furtună, În calea mea, rostogolind, Te-aș lua cu visele-mpreună; Acolo unde zări nu sunt Și nici miraje-nșelătoare, Acolo unde nici un cânt Nu te aduc tulburătoare; Acolo unde toate-s reci, Statui de beznă și tăcere, Cu buze albe și ochi seci, Lipsiți de dor și de durere; Cu mâinile eu te-aș cuprinde, Cu vorbe dulci
DE-AR FI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83780_a_85105]
-
Nicolae?! Cioara la conservator - pe partitura doar cântul știut Frunzele-n tangaj și-un bețiv valsând cu ele luna în ceață lul prăbușit doar clisa Abracadabra - de spaima berzei broasca-n pântecul lunii Cu promoroacă-n păr înțelept mai părea miraj sezonal Soare cu dinți dar pământul aburește - iarăși conducta De dimineață program ANL în toi - ciori cu crenguțe-n cioc Farmacii una lângă alta prin oraș - doar trăim bine Via pierdută sub valurile pirului - struguri... de la turci Plută roșie în
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
provenit de la țară să nu ia cu el imaginea mirifică a satului natal, pe care să o poarte în suflet și în memorie de-a lungul întregii sale vieți. În cazul creatorilor de frumosscriitori, muzicieni, artiști plastici nostalgia copilăriei și mirajul amintirii se prefac în imagine vie și perenă, pe care noi o numim, generic, operă de artă. În această iposta¬ză, totul căpătând valențe publice. Metamorfoza se produce în tainele laboratorului de creație, aco¬lo unde miracolul divin este atotstăpânitor
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
-l ai alături, cât trăiești! Ce-i viața? O fi vârtej sau e o goană, Un intermezzo sau o toană? E-un DAR DIVIN, dat de părinți De-atunci când ei n-au fost cuminți! Ce e sărutul? Promisiune nu-i, miraj? Dar altul e simbolul; E o-ntrebare la etaj, De-nchiriezi subsolul! mpresii greșite Când soțul îți sărută gura, Tu te gândești că-i de plăcere, Însă la el este măsura De-a te reduce la tăcere! Tânăra soție Soțul
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]
-
înserările parisiene. Apoi citise o carte cu aventurile unui pescar ; după ce o termină se gândi că o zi însorită ca aceea trebuia isprăvită întrun chip deosebit. Ședea pe cerdac spânzurat cu mâna de un stâlp și privea, dincolo de lanuri, ușorul miraj al Siretului. O pâclă îndepărtată se legăna pe apă, deasupra zăvoaielor. Până acolo era un drum necunoscut dar pe care, închizând ochii, băiatul îl străbătuse de nenumărate ori : trebuia să treci podul peste Șomuz, apoi să ocolești casa lui Păduraru
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Mă doare Elena Marin Alexe Mă doare vântul când zburdă măturând clipele-n zbor, pe a timpului cărare, în mirajul norilor. Mă doare gândul ostatic ce se scaldă, uneori, în himerele din noapte și pierde drumul spre zori. Mă doare lupta din mine, chiar de pierd sau de câștig, printre zâmbete ori lacrimi vreau nădejdea să mi-o strig. Mă
M? doare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83362_a_84687]
-
amintirea-n vis adiacentă, Ce timpul mort, încetul îl renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de ducă; Ca o fantomă-i dorul ce mi-aduce, Un sentiment ca floarea de zăpadă Ce frântă-n lujer, a-nceput să cadă
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
sferă De-ntuneric, Ea Veneră, El...veneric! Fecioara De mirare: Fată mare E-o fecioară, Solitară! Deochi La un ochi, Frumușel, Îl deochi Cu rimel! Holtei la vârsta a treia Că nici acum nevastă n-are, E o dilemă, un miraj: Ori e o lipsă de curaj, Ori este un curaj...prea mare! Sponsor matrimonial Galant și „dezinteresat”, Mi-a dat concursul să mă-nsor; Râvnind în schimb, cum am aflat, La dreptul meu de...autor! Veioza O luminiță într-un
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]
-
Magnatul gândirii, necunoscutul, Tentacule-ntinde prin timp și prin spații Pe teme diverse, făcând divagații Și-ascunde avar conținutul... Atrage gândirea, animându-i mirajul Necunoscut, ascuns și abstract, Intenția-și caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
timp, cu piciorul burduful unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]