2,913 matches
-
a limbii quechua din Peru, guaraní era o limbă în plină expansiune în momentul descoperirii Americii. Vorbitorii ei au fost numiți „fenicienii Americii“, pentru că au ajuns cu corăbiile lor pe întreaga coastă a Atlanticului. De la sfârșitul secolului 16, conchistadorii și misionarii, mai ales iezuiții, ținând seama de caracterul relativ simplu al acestei limbi, au cultivat-o, considerând-o „limbă generală“ și folosind-o în relațiile cu indienii și în creștinarea lor. Limba tupí-guaraní este vorbită în Paraguay, precum și în unele provincii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
urmă, „mălai“, s-a păstrat, desemnând porumbul măcinat. Nu știm ce denumire i se dăduse străvechii noastre fierturi din mei (și soldații bizantini cunoșteau o astfel de mâncare, numită „piston“), dar acesta era cu certitudine cel mai răspândit aliment: un misionar catolic aflat în trecere prin Muntenia deceniului al șaptelea din secolul al XVII-lea afirma că toată populația se hrănea cu „pâine din mei“ (sub acest nume ar trebui cuprins și terciul mai gros obținut din aceeași cereală), iar sașii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
element de clară departajare față de cultura culinară otomană, în care vânatul este absent (explicația este de ordin religios, turcii urmând exemplul Profetului, care nu iubea vânătoarea). Am pomenit sosurile... Iată o altă trăsătură apuseană a bucătăriei nobile românești. În 1646, misionarul Bandini, aflat în Moldova lui Vasile Lupu, pomenește „sosul de făină și oțet“, care era destinat zilelor importante, praznicelor. „Manuscrisul brâncovenesc“ consacră sosurilor (sub numele de „ostropiiale“) 11 rețete. Bucătăria turcească nu cunoștea sosurile în înțelesul lor de preparat culinar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Sunt atestate documentar și femei. Mai ales de când medicina chineză a luat contactul cu lumea altor civilizații, asimilează selectiv experiența popoarelor vecine și la rândul ei, dă altora. în pătrunderea experienței medicale europene, un rol deosebit l-au avut și misionarii creștini. Semnalăm și faptul că, în fruntea țării, proclamată republică democrată în 1911, s-a aflat medicul renovator, Sun Yat- Sen. În concluzie, medicina chineză se caracterizează prin îndelungă și variată experiență, originalitate, receptivitate și s-a extins în Asia de Sud-Est
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
trimite omul la forjarea caracterului. Japonezii au trăit milenii cu medicina lor populară, cu experiența lor intuitiv-perceptivă și cu tradiția curățeniei spiritului și a trupului și fortifierea amândurora prin exerciții de voință, devenite a doua natură. Așa i-au aflat misionarii creștini portughezi și navigatorii olandezi. Cercetătorii japonezi nu sunt de acord asupra nucleului lor etnografic și nici asupra originalității medicinei lor, căci realizările medicale chinezești au pătruns și-n arhipelag, depășind neoliticul târziu. Astăzi se știe că primul medic străin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
secolului vor veni și cu programe de sănătate. Tot la 1600, englezii, printre ei având și medici, înființează Compania Indiilor Occidentale. Mai târziu, francezii vor crea și ei Compania Franceză a Indiilor (1664). Două medicini din extremități geografice se întâlnesc. Misionarii creștini, cu vindecători și biblioteci, ajung pe toate continentele. La 1600 iezuiții guvernează Paraguaiul. în America de Nord, Noul Amsterdam, fondat în 1626, devine New- York. Evanghelizatorii înfruntă riscuri, dar unde ajunge Cuvântul lui Christos, ajunge și grija față de suflet, trup și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
religioasă, valorizarea gândirii magice și a practicilor vrăjitorești, experiența mistică și speculațiile teologice și metafizice), autorul francez întocmește o listă mai detaliată a temelor religioase din producțiile SF: religii ale extratereștrilor, religii viitoare, alte planete ca destinații pentru misionariat, extratereștri misionari, extratereștri divinizați de către pământeni (zeii umanității ar fi astfel de extratereștri pe care oamenii trecutului îi adorau), extratereștrii ca zei și ca demoni ("theogonie-fiction"), Dumnezeu nu e bun (soluție eretică la problema Răului), societăți teocratice, origini non-religioase ale religiei, inteligențe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
patru sau cinci minute de plăcere, iar oprirea procesului însemna că e rândul lui să treacă deasupra. La ocazii speciale - zile de naștere și aniversări - Clodagh trecea deasupra. Dar în seara asta era vorba doar de poziția standard, cea a misionarului. L-a apropiat pe Dylan cu familiaritate. Dacă se implica, nu era așa de rău, se gândea ea. Ca de obicei, Dylan a așteptat ca ea să simuleze că are orgasm înainte să mărească ritmul. E cazul să refacem camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Ei da, L.A.-ul e plin de așa ceva. Se pare că soția ta nu te ține sub papuc, Joe. Știi, doar pleci în permisie de capul tău... — Știe că sunt francez. Când sunt acasă, i-o trag la meserie. Poziția misionarului și douăș’cinci de centimetri. N-are de ce să se plângă. — Și dacă s-ar plânge, Joe? Ce-ai face? Dulange răspunse cu o mutră impasibilă: — La prima plângere o iau la pumni. La a doua, o tai în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
inspector de poliție pensionat. Dacă ar fi putut descoperi la care dintre zecile de lagăre din jurul Shanghai-ului fuseseră trimiși mama și tatăl lui! Se ridică de la locul lui și Încercă să stea de vorbă cu domnul Partridge, dar bătrînul misionar era cufundat În gîndurile lui. Jim se apropie de cele două femei eurasiatice care ședeau la cîteva bănci În spatele lui. Dar, ca Întotdeauna ele clătinară din cap și Îi făcură brusc semn să plece. — Dezgustător...! — Băiat murdar...! — Pleacă...! În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
podeaua magaziei, cu pielea Întinsă peste coaste, ca hîrtia de orez În jurul unei lanterne. Știa că soldatul murise de aceeași febră pe care o luaseră el și mulți alți deținuți. Dar Jim trăgea deja cu coada ochiului spre cei doi misionari mai În vîrstă, așteptînd ca febra să-l dea gata pe bătrîn. Odată ce el și cu Basie Își recunoscuseră partea În această schemă a rațiilor suplimentare, orice sentiment de vinovăție dispăruse. Jim observă cît de diferit era Basie față de tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gardieni și alergă pe trepte. Se alinie lîngă ceilalți deținuți - domnul Partridge cu valiza soției lui, de parcă voia să-și ia amintirile legate de ea Într-o lungă călătorie, Paul și David, olandeza și tatăl ei și cîțiva dintre bătrînii misionari. Basie stătea În spatele lor, cu obrajii albi ascunși după gulerul hainei de marinar, atît de șters Încît să pară aproape invizibil. Se retrăsese din mica lume a centrului de detenție, pe care o manipulase timp de cîteva săptămîni și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aleagă deținuții care aveau să fie transportați În lagăre. Clătină din cap spre domnul Partridge și lovi exasperat cu piciorul În valiză. Arătă spre olandeză și tatăl ei, spre Paul și David și spre două perechi mai În vîrstă de misionari. Jim Își linse degetele și Își șterse funinginea de pe obraji. Sergentul Îi făcu semn lui Basie spre camion. Fără să arunce vreo privire spre Jim, stewardul trecu printre paznici, punîndu-și brațele În jurul umerilor celor doi băieți. Sergentul Uchida Își apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol al cinematografului, de parcă s-ar fi așteptat să Înceapă să ruleze un film. Basie și perechea de olandezi, Paul și David, precum și bătrînii misionari, stăteau În stradă, lîngă camionul militar deschis, urmăriți de la o distanță de o mulțime de hamali de ricșe și de țărănci. — Basie...! strigă Jim. Tot am să mai lucrez pentru tine. Dar stewardul Își pierduse interesul față de el. Deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gîndi o clipă. — Nu chiar. Pur și simplu n-au capturat hărți. — Bun - să nu confunzi niciodată harta cu teritoriul. O să ne duci la Woosung. N-am putea să ne Întoarcem la centrul de detenție, doctore Ransome? Întrebă unul dintre misionari. SÎntem foarte obosiți. Medicul se uită la orezăriile abandonate și la femeia bătrînă Întinsă la picioarele lui. — Ar fi cel mai bun lucru. Sărmana, nu mai poate suporta mult. Camionul porni din nou Înainte, hurducîndu-se, pe drumul pustiu. Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu vederea, mai cu seamă cînd se uita la Jim, pe care Îl privea sașiu, Într-un mod ciudat. Jim hotărî că intrase În război mai tîrziu decît Basie și el Însuși. Probabil că venise dintr-una din așezările de misionari din interior și nu avea deloc idee de ce se Întîmpla la un centru de detenție. Dar se rătăciseră oare sau erau pe drumul cel bun? Direcția umbrelor aruncate pe stîlpii de telegraf de pe marginea drumului nu se schimbase mult - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau cu adevărat copiii. Aduse vasul cu apă caldă pentru el și Basie și le oferi și celorlalți din lichidul plin de sevă. Îngenunche lîngă bătrînii misionari plescăind din limbă, sperînd că vederea insignei de la Cathedral School va aprinde În mințile lor o scînteie religioasă și Îi va Înviora. Nu arată prea bine, Îi mărturisi el doctorului Ransome. Dar cred că o să-și mănînce cartofii mîine dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și urină, și Îl tot bătea la cap pe Jim să o curețe. Și doamna Hug Împreună cu tatăl ei zăceau, pe podea, vorbind rar unul cu celălalt și concentrîndu-se asupra fiecărui hop de pe șosea. Din fericire, cele două perechi de misionari rămăseseră la Woosung. Locurile lor fuseseră luate de un englez de vîrstă mijlocie și de soția lui Înfumurată, de la consulatul britanic din Nanking. Aceștia ședeau alături de paznicul japonez, la coada camionului, cu chipurile lipsite de expresie din cauza vreunei tragedii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parcă ar fi așteptat ca războiul să se termine În următoarele zece minute. Jim Îl recunoscu pe domnul Mulvaney, contabil la Compania de Energie din Shanghai, care adesea Înotase În piscina din Amherst Avenue. LÎngă el era reverendul Pearce, un misionar metodist, a cărui soție vorbitoare de japoneză colabora În mod deschis cu gardienii, raportîndu-le În fiecare zi despre activitățile prizonierilor. Nimeni nu o critica pe doamna Pearce pentru asta și, de fapt, majoritatea deținuților din Lunghua erau foarte dornici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rolurilor pentru prezentarea de către echipa de actori de la Lunghua a pieselor Macbeth și A douăsprezecea noapte, muta decorurile la Pirații din Penzance și Proces cu jurați. Aproape pe tot parcursul anului 1944 a existat În lagăr o școală condusă de misionari, pe care Jim o găsea plictisitoare În comparație cu acele conferințe de seară. Dar le făcu o concesie lui Basie și doctorului Ransome. Amîndoi fuseseră de acord că nu trebuia să lipsească de la nici o oră, fie și numai ca să-i scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umerii noduroși și coaste ca o colivie de păsări, iar soțiile lor șterse, cu rochii vechi, uitîndu-se fără expresie, de parcă așteptau să le fie adus un cadavru. În capătul cozii erau doamna Pearce și fiul ei, urmați de perechile de misionari care Își petreceau toată ziua căutînd mîncare. Sute de muște se Învîrteau În aburii ce ieșeau din căldările de metal cu terci și cartofi dulci. Ridicînd mînerele de lemn, Jim se strîmbă de durere, nu din cauza efortului, ci pentru că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne... Ești demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar nu obiectase. Aplecat Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte, pe lîngă familia Vincent, care stăteau, cu farfuriile În mînă -nu le trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie În cămăruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că Îi plăcea latina din motive greșite. Fratele unui profesor de sport de la un internat englez (unul dintre acele instituții de reprimare, atît de asemănător cu Lunghua, cărora se pare că le era destinat și Jim), lucrase În afara țării cu misionari protestanți. Doctorul Ransome era mai curînd un fel de diriginte de școală sau de Înaintaș la rugby, deși Jim nu era prea sigur În ce măsură aceste comparații ale lui erau justificate. Remarcase că doctorul puea fi deosebit de viclean cînd voia. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fruntea mulțimii se Întoarseră alergînd spre terenul de adunare, strigînd către ceilalți. — Un singur bagaj! Toată lumea aici, peste o oră! — Plecăm la Nantao! — Toată lumea afară! Înșirați-vă lîngă poartă! — Rațiile voastre sînt la Nantao! Un singur bagaj! Deja perechile de misionari stăteau pe treptele Blocului G, cu bagajul În mînă, de parcă ar fi simțit cumva mișcarea următoare. Uitîndu-se la ei, Jim se liniști singur la gîndul că lagărul era doar mutat, nu Închis. — Haide, domnule Maxted, ne Întoarcem la Shanghai! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
deschise, cum se spune, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Nu se Închid niciodată. Nici măcar sâmbetele și sărbătorile. În legătură cu mașina și examenul de șofat, uite, ține numerele astea de telefon. Fima spuse: —Dar În momentul de față n-am nici telefon. Misionarul Îi aruncă o privire meditativă, piezișă, ca și cum ar fi cântărit ceva În minte, și Îl Întrebă ezitant, aproape În șoaptă: —Ai cumva necazuri, domnule? Să-ți trimit pe cineva de la noi să vadă cu ce te putem ajuta? Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]