202,454 matches
-
nr. 3 - 4, 1994, pp. 71 - 76; footnote> , reprezentând el însuși un model european<footnote Vasile, Vasile - Un model european al didacticii muzicale românești - George Breazul, în: Akademos - Cercetări de muzicologie, Universitatea de Muzică din București, nr. 6/1998; footnote> , model detaliat în cele două lucrări de specialitate, din 1995 și 2004, concepția lui, mai ales cea curriculară nu este cunoscută de marea masă a educatorilor și mai ales a decidenților, sistemul lui fiind neluat în seamă și ignorat, chiar dacă reprezintă
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
București, An XVII, nr. 2, februarie 1967; footnote> , Nicolae Parocescu<footnote Parocescu, Nicolae - George Breazul educator, în: Studii de muzicologie, vol. V, București, Editura muzicală, 1969; footnote> , Vasile Vasile, din 1991 și 1994<footnote Vasile, Vasile - George Breazul sau un model pentru educația muzicală românească... footnote> , conturând modelul propus de el pentru educația muzicală românească<footnote Vasile, Vasile - Metodica educației muzicale, București, Editura Muzicală, 2004, pp. 55 - 58; footnote> și din 2003, prefațând volumul consacrat materialelor de pedagogie și didactică muzicală
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
footnote> , Nicolae Parocescu<footnote Parocescu, Nicolae - George Breazul educator, în: Studii de muzicologie, vol. V, București, Editura muzicală, 1969; footnote> , Vasile Vasile, din 1991 și 1994<footnote Vasile, Vasile - George Breazul sau un model pentru educația muzicală românească... footnote> , conturând modelul propus de el pentru educația muzicală românească<footnote Vasile, Vasile - Metodica educației muzicale, București, Editura Muzicală, 2004, pp. 55 - 58; footnote> și din 2003, prefațând volumul consacrat materialelor de pedagogie și didactică muzicală<footnote Vasile, Vasile - Concepția lui George Breazul
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
antologice care scot în evidență indiscutabilul talent literar al lui Deliu Petroiu. Iată un foarte succint portret făcut lui Eugen Todoran în care, toți cei care l-au cunoscut pe regretatul rector al Universității din Timișoara vor recunoaște cu siguranță modelul: "Astfel s-a cristalizat prin vreme, pentru mine, o imagine psiho-morală statornică: Eugen Todoran, egal cu sine însușiť, am spus la aniversarea cu numărul 50 sau 60, și cred și acum lucrul acesta, dar precum la un copac, în același
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
construcția finală, care este expoziția însăși, că ideea fundamentală este mai curînd una din domeniul cosmogoniei decît al artei; anume afirmația că orice structură, unitară ca mecanism văzut din afară și perfect coerentă ca metabolism intern, este armonizarea înaltă, după modelul cosmic, a unui număr infinit de entități particulare. Astfel, arhitectura de forme și de imagini a Paulei Ribariu, sprijinită pe un repertoriu halucinant de semne și de reprezentări, în care lemnul, textila, hîrtia, efigia magică, ornamentica populară, insemnul eclezial, citatul
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]
-
va ajunge la punctuațiune". Între o punctuație care să urmeze ritmul și pauzele vorbirii și una care să marcheze raporturile sintactice, autorul crede că românii ar trebui să construiască sistemul "mai potrivit cu temperamentul vorbirii noastre" (221). Conștiința oscilației între două modele de punctuație (romanic și germanic) se manifestă pînă mai tîrziu. Într-un îndreptar din 1933 - Gh. I. Chelaru (profesor) și Crizante Popescu (institutor), Semne de punctuațiune și semne ortografice în scrierea românească. Studiu comparativ și aprofundat pentru școlari, studenți și
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
constată că s-a ajuns la situația în care "în scrierea românească, întrebuințarea virgulei variază aproape de la un scriitor la altul"; totuși, "cei mai mulți urmează în linii generale punctuațiunea franceză, care este și a celorlalte popoare romanice"; autorii înșiși recomandă acest model, deși e mai complicat: "întrebuințarea virgulei însă, după sistemul francez, pretinde de la scriitor finețe, spre a deosebi ce este determinativ și ce este explicativ, - deosebire pe care n-o pot face decît cei cu o cultură mai întinsă" (p. 22
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
întrebuințarea virgulei însă, după sistemul francez, pretinde de la scriitor finețe, spre a deosebi ce este determinativ și ce este explicativ, - deosebire pe care n-o pot face decît cei cu o cultură mai întinsă" (p. 22). În momentul de față, modelul romanic al punctuației interferează din nou cu cel germanic, regulile formulate în gramaticile și manualele din ultimele decenii fiind încălcate de practici oscilante și aproximative.
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
deșertăciunea celor reale, inclusiv a răului și a cinismului, și ironizând importanța care le e acordată. De aceea, din poveștile lui Wolf Wucherpfennig nu lipsesc tristețea și cruzimea îmblânzite de râs și de ironie (Andersen și Kafka fiind două dintre modelele la care face des referire). Modernitatea programatică a basmelor ține, în concepția autorului, tocmai de raportarea ambivalentă la realitate. I se adaugă, firește, aluziile la lumea tehnicii și la birocrația strâns legată de aceasta - o lume care trebuie îmblânzită prin
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
sprijină această morală. Toate regnurile sînt chemate să pună umărul la urzirea unei rafinate apologetici închinate învățăturii creștine. Salamandra e chemată să ilustreze invulnerabilitatea în fața focului a lui Anania, Azarias și Misael. Porumbelul întruchipează spiritul divin, în timp ce turtureaua trece drept model de castitate pentru credincioșii creștini, pentru ca vulpea, din cauza vicleniei ei, să fie aleasă spre a-l personifica chiar pe diavol. Să nu ne facem iluzia că cititorului contemporan cuvintele Fiziologului îi vor provoca un ecou afectiv asemănător celui pe care
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
ghiare, cu dinți,/ cu coadă de pește,/ cu pieliți la dește,/ cu unghe de țap/ în creștet de cap,/ cu blana ca sfecla,/ cu ochii ca stecla/ cum ochii de vîlc,/ fiare cu tîlc,/ cu duhori suave:/ gŕdini filosoafe.../ (Ave!)". Modelul, aici, e cel al poeziei populare, cînd descrie vreun cal fantastic. Mai pe urmă, o cîntare a celor care nu se trec, făcute fiind din slove și spoieli, răsturnînd, prin ruperea ermeticei picturi de lumea fiarelor de toată ziua, jelania
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
la vatră (era avocat în Râmnic și redactorul revistei CINEMA, scoasă în anul 1914!), să-și lase camarazii de luptă sin guri. Înadins m-am oprit „din drum”, să fac această mică lecție de isto rie. De la o vreme, căutăm modele în afara României, în afara locurilor noastre natale. Și găsim destule! Dar, din păcate, uităm să căutam în jur, in istoria locală! Iată, există și la noi nenumărate fapte de bravură! ... Se intrase bine în seară. Era în jurul orei 19.00, duminică
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]
-
că numai discursul politic performant asigură puterea și autoritatea competenței. E posibil, cum schematizează Constantin Sălăvăstru, să ai autoritate fără putere și invers, după cum e posibil să nu ai nici una sau să le ai pe amândouă. Nu lipsesc dintre exemple modelul performant al discursului politic, cel clasicizat, nici discursurile neo-populiste din politica românească recentă. Concluziile asupra perspectivelor elocvenței în politica de astăzi sunt pe cât de lucide tot pe atât de încurajatoare, dacă ele ar contribui la responsabilizarea politicianului față de colectivitatea căreia
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
generațiile anterioare". Se înregistrează astfel situații specifice. Scriitorii ajung să nu mai poată lucra fără a simți peste umărul lor privirea inchizitorială a cenzorului. Dacă într-un climat al normalității creatorul își stabilește, fie și într-un strat subliminal, un model de cititor în funcție de care își reglează procedeele, autorul care trăiește în totalitarism este obsedat de figura cenzorului.
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
lucrarea intitulată “Polystylism aș dialogue: A Bakhtian Interpretation of Schnittke’s Symphonies 3, 4, and his Concerto Grosso no. 4/Symphony no.5”, Goldsmiths College, 2007, pag. 3), iar partea a III-a din Sinfonia lui Luciano Berio reprezintă un model exemplar al acestei atitudini prin citarea materialului musical din Simfonia nr. 2 a compozitorului austriac. footnote>, Music for a Magic Theater (1965) de George Rochberg, Hymnen (1966-1967) de Karlheinz Stockhausen, Baroque Variations (1967) de Lukas Foss, November Steps (1967) de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
care le induc o sumă de imagini privind caracterul emergent, dublul discurs al implicării deconstructive, fragmentarea că incoerenta asumată și refuzul legitimării în termeni de identitate stilistica sau participare la consensul valoric-estetic în accepțiunea lui modernista. Oricât de diferită de modelele istorice anterioare ar fi ideologia și estetică postmodernă, această diferență nu poate, în principiu, să reprezinte o disfuncționalitate funciară a discursului, precum și a imaginarului artistic postmodern. Nu ar putea semnifică imposibilitatea sau inutilitatea unei abordări care ar urmări convergență și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a vindecării de "febră" ideologică (aproape religioasă), dar și de "obsesiile" totalizatoare ale modernității. Într-un mod cât se poate de evident, mentalitatea postmodernă nu presupune un viitor în virtutea căruia și-ar putea legitimă hegemonia, exclusivitatea, precum și supremația valorica după modelul mentalității moderniste. În postmodernitate este de-legitimată însăși imaginea temporalității folosită la modul interesat și implicată în linearitatea unei concepții cauzale, într-o continuă raportare antagonistă-concurențială atât la trecut, cât mai ales - la prezent în intenția de a determina o
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Toate aceste mini-temporalități sunt scoase în afara competiției progresiste-liniare și le este restituită totalitatea drepturilor în această comunitate anistorica a tuturor stilurilor, școlilor, orientărilor și concepțiilor din toate timpurile. Este exact situația pe care o descrie Dujka Smoje atunci când vorbește despre modelele istorice ale conflictelor între antici și moderni: "Să ne imaginăm pentru o clipă un joc al permutărilor între textele citate în anexa, substituind doar datele și numele: Artusi vorbind despre Le Sacre du printemps; criticile aduse lui Varèse referitoare la
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
un început emergent în anii '60 ai secolului XX) înspre identificarea unor practici muzicale explicit postmoderne, care într-un mod evident ar "întrupa" suma însușirilor specifice ale acestei perioade. Aparent, o asemenea întreprindere nu ar fi una imposibilă, atâta timp cât există modele de interdeterminare între un canon ideologic (de substanță estetică) și, respectiv, un canon implicit muzical, precum clasicismul, romantismul, impresionismul sau expresionismul muzical. De fiecare dată atunci când este vorba despre identificarea unui stil, curent, a unei orientări sau tendințe conceptuale în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de înflăcărata a predecesorilor (moderniști-avangardiști). Ne putem întreba în mod logic, daca valorile modernității ar fi putut fi moștenite altfel decât într-o formă distorsionată, adică fragmentată. Iar răspunsul ar putea fi unul negativ, dacă prin comparație luăm în considerare modelul modernist al rupturii radicale de trecut, tabularasismul avangardist militant, și îl raportăm la simplă incredulitate și, în același timp, indiferență a postmodernității, două atitudini care de la bun început exclud exclusivismul eliminatoriu cu care modernismul și-a tratat trecutul, indiferent cât
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
două atitudini care de la bun început exclud exclusivismul eliminatoriu cu care modernismul și-a tratat trecutul, indiferent cât de îndepărtat ar fi acesta. Deseori în diverse scrieri conținutul fragmentelor, precum și o posibilă imagine a relaționării lor sunt realizate prin extrapolarea modelului modernist și căutarea unor potriviri cu contextul postmodern. Sau din contră, mai degrabă se caută o potrivire a contextului postmodern, mult prea ambiguu, la claritatea și simplitatea imaginii, ambele fiind împrumutate din modernitate. Atâta timp cât intenția este de resuscitare, deci de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
evident metanarativ. Aceeași soartă, în virtutea suspiciunii și ironiei postmoderne, ar trebui s-o împărtășească și substructurile canonice precum stilul (ieșirea din tiparele stilistice), genul (implozia și hibridizarea tipologiilor de gen), formele (metisajul tipologiilor de forma), sistemele de organizare sonoră (invalidarea modelelor tradiționale de sisteme de organizare tonala și sintactica) și suspendarea accepțiunii tradiționale a sunetului muzical (prin diversificarea tehnicilor de sinteză sonoră). În realitate, însă, lucrurile nu se prezintă într-un mod atât de grav, deoarece în postmodernitate nu mai este
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Trojahn, Hans-Jürgen von Bose, John Zorn etc.). Fiecare filon al tradiției conserva într-un mod implicit propriul canon și atunci apare o legitimă întrebare: despre fragmentarea și inoperanta cărui canon poate fi vorba în postmodernitate, atâta timp cât canonul reprezintă, în esență, modelul procedurii evaluative fără de care nu poate fi imaginata existența și articularea normală a practicii muzicale însăși? În acest caz, ar trebui să admitem că filonul tradiției tonale, precum și cel al tradiției atonale supraviețuiesc în formulările lor originale și își continuă
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
mult decât familiarizat cu literatura postmodernă (s-a ocupat, printre primii la noi, de traducerea unor autori considerați stâlpi ai prozei postmoderne, precum John Barth sau Thomas Pyncheon), Radu R. Șerban a optat în lirica proprie pentru cu totul alte modele. Se simte, în scrisul său, influența gândirii lui Nietzsche, dar și a altor autori cu care poetul are vădite afinități. Unii sunt amintiți în dedicații sau chiar în textul poemului (William Blake, Kafka, Cehov, Shakespeare, Labiș), la alții trimiterile sunt
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]
-
revistă a evenimentelor care au marcat scurta viață a poetului), dar nici un fel de referințe critice. Păcat, pentru că ar fi fost util de văzut cum a fost primită de critica literară de la sfârșitul anilor '80 această poezie rămasă fidelă marilor modele și aflată în răspăr cu moda poetică a timpului. De factură expresionistă, posedând o "exuberanță narativă încifrată" (Monica Pillat), în care imaginile - unele foarte violente - se revarsă în torente, copleșind cititorul, poezia lui Radu R. Șerban este una a întrebărilor
Sinele si lumea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10114_a_11439]