2,533 matches
-
și a lumii ortodoxe atât ca rezultatul unei crize teologice de anvergură, cât și al unei crize a puterii înseși. Instituția basileică a ieșit înfrântă în ambele momente istorice. Dacă însă, în prima confruntare, papalitatea s-a situat alături de partida monahală învingătoare, a doua oară intențiile și teologiile lor au intrat într-o luptă dogmatică fără precedent, chiar dacă unele interpretări au redus-o la o dezbatere între două figuri remarcabile ale bisericii. În niciuna din crize nu pot fi însă ignorate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginea identitară proprie și pe cea despre alteritate, cât și a puterii înseși; aceasta însă a folosit în beneficiul mesajului ei, în plus, simbolistica iconografică și scenografia publică. 4. Natura profundă, "filosofică", a creștinismului ortodox a fost reafirmat de teologia (monahală) isihastă (ca practică, interiorizată, ascetică, respectuoasă față de modelele exemplare și față de morala creștină de până la Sfinții Părinți). Ea reprezintă ultima (re)formulare importantă a sa difuzată în spațiul post-bizantin înainte de căderea Constantinopolului, preluată și de gândirea românească medievală (în mod
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a stabilit existența a șapte taine. Ele au fost acceptate și de ortodoxie. Din secolul al XV-lea, numărul tainelor a fost diferit. Ioasaf, mitropolitul Efesului, citează zece, Sf. Dionisie - șase, Sf. I. Damaschin - două. Alte texte, doar trei: hirotonia monahală, slujba morților și agheasma cea mare. Dincolo de numărul tainelor acceptate, trebuie menționat faptul că există o diferență esențială între Sfintele taine și sacramente. Harul se pogoară și asupra unor lucrări sfinte (sacramentalia), care nu sunt însă taine: sfințirea bisericii, a
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
că există o diferență esențială între Sfintele taine și sacramente. Harul se pogoară și asupra unor lucrări sfinte (sacramentalia), care nu sunt însă taine: sfințirea bisericii, a crucilor și a icoanelor, a apei și a roadelor pământului, slujba înmormântării, voturile monahale, binecuvântarea liturgică și preo țească, semnul crucii și rugăciunea. cele șapte taine ale Bisericii Ortodoxe sunt următoarele: a) taina botezului; b) taina mirungerii. Se află în unitate cu taina botezului. Botezul reînti părește chipul dumnezeiesc întunecat de păcatul protopărinților, iar
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
să se coacă, ele au nevoie de o căldură puternică. Pentru ca omul să se elibereze mai repede, are nevoie de o căldură interioară mai puternică (tapas). Soluția este asceza totală. Pentru eliberarea de karman, jainismul propune soluția specială a vieții monahale. Pentru a Împiedica infiltrarea noului karman este nevoie de „tripla supraveghere (gupti) a activităților sale mentale, verbale și corporale”. Această supraveghere complexă este completată cu respectul vieții și prac ticarea celor zece virtuți: „răbdare, umilință, dreptate, puritate, sinceritate, stăpânire de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
să scoată ritualul santhara în afara legii”; b) asceza internă are în vedere „mărturisirea voluntară a greșelilor în fața superiorului comunității și executarea pedepsei aplicate, îndeplinirea serviciului divin pentru întreaga comunitate, studierea legii jaina, antrenament în concentrare mentală (dhyăna)”. Intrarea în comunitatea monahală se poate face și la 7 ani și jumătate, pentru ambele sexe, dar, de obicei, are loc mai târziu. Există un ritual specific al inițierii ce presupune renunțarea de către novice la averile dobândite, apoi raderea pe cap și depunerea celor
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Ănanda a fost indispensabilă, deoarece el era singurul care auzise și învățase pe de rost predicile lui Buddha. Răspunzând întrebărilor lui Mahăkăśyapa, Ănanda a recitat textele, sūtra, care constituie Legea (dharma). Un alt discipol important, Upăli, a formulat regulile disciplinei monahale (vinaya). Cu ajutorul memoriei extraordinare a orientalilor, preceptele credinței fixate atunci au fost încredințate tradiției și transmise oral de la maeștri la discipoli timp de secole. Totuși, se consideră că textele care formează „coșul” (pitaka) sau canonul buddhist au fost scrise pe
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
se acorda o nuanță peiorativă. De fapt, denumirea de Hīnayăna a fost dată buddhismului primar de adepții noii direcții mahayaniste, tocmai pentru a sublinia incapacitatea Hīnayănei de a satisface necesitățile religioase ale adepților. „Micul Vehicul” se adresa în principal comunităților monahale, pe când noua direcție încerca să conducă la eliberarea tuturor oamenilor, fie ei monahi sau laici. De la școala Hīnayăna la Mahăyăna se observă un proces de transformare a religiozității. Hīnayăna presupune o religiozitate severă numai pentru o elită de asceți și
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
rugăciuni, prezenta o continuitate puternică cu vechile culte închinate zeilor. Existau de asemenea în simbolismul solar influențe iraniene și centro-asiatice. Școala din Mathură a impus anumite reguli iconografice în ceea ce privește reprezentarea lui Buddha: umărul drept descoperit, pliurile abia vizibile ale mantiei monahale și principalele semne ale sfințeniei: protuberanța craniană (ushnīsha), excrescența acoperită cu păr între ochi (ūrna) și roata sacră (ćakra) gravată în palmă. Iluminatul este reprezentat în poziția „lotus”, iar gesturile sale (mudră ) inspiră absența fricii, bunăvoința, meditația și dorința de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
etapă la alta nu e obligatorie, însă ea are loc în anumite situații: atunci când unul dintre soți moare și cel rămas nu se recăsătorește, ci preferă să se călugărească; când cei doi soți divorțează și cel puțin unul alege calea monahală; când cei doi trăiesc și sunt în relații bune, dar aleg viața mănăstirească spre bătrânețe, după ce și-au îndeplinit datoria față de copiii lor și față de societate. 2. Transmiterea învățăturii Revenind la viețile celor doi mari înțelepți, descoperim un nou punct
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
destinul unor scriitori care Îi solicită interogația pentru a lumina până la urmă nodul gordian al contradicțiilor nu o dată derutante, când nu și scandaloase, ale spiritului. Stima se legitimează prin scrupulozitate, admirația prin scrutarea critică a „accentelor” acestor personalități accentuate. Stăruință monahală a lecturii, iconoclastă independență interpretativă. Complementaritate echilibrantă, am zice, a unui temperament liric hrănit de fisuri și fervoare, de luciditate și langoare, senzualitate și Înstrăinare. Se confirmă, astfel, În alt registru, vocația participativității, veghea analitică, intensitatea cerebrală. Exigenta solidarizare intelectuală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
, carte cu circulație monahală, tradusă și adaptată în limba română. Din punctul de vedere al izvorului traducerii, se așază prin proveniența sa cert apuseană alături de Historia destructionis Troiae de Guido delle Colonne, de Fiore di virtù, de Criticon-ul lui Baltasar Gracián, de Horologii Principium
DESIDERIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286737_a_288066]
-
GRIGORE RÂMNICEANU, (c. 1763-1828), cărturar și traducător. G. a îmbinat viața monahală cu preocupările culturale proprii centrului de la Râmnic. Știa limba greacă, avea cunoștințe de astronomie și matematică, de istorie și geografie și era interesat de Enciclopedia franceză. Ierodiacon la Episcopia Râmnicului de la șaptesprezece ani, este ieromonah din 1787 și, adus de
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
Vieroși de lângă Pitești, în 1822 este numit episcop de Argeș cu sprijinul domnitorului Grigore D. Ghica. Activitatea lui G. unește deopotrivă munca de diortositor (corector) și copist, de traducător și autor al unor importante prefețe. În primii ani de viață monahală el transcrie o serie de manuscrise. Au rămas, din 1780, două miscelanee teologice și o copie după tipăritura lui Antim Ivireanul, Floarea darurilor, două copii, din 1781 și 1784, după Varlaam și Ioasaf și alte două, din 1783 și 1784
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
unui cântăreț bisericesc, G. învață la mănăstirea Curchi, urmând apoi Școala Spirituală și Seminarul Teologic din Chișinău, pe care îl continuă la Academia Teologică din Kiev (1898-1902). Se călugărește în 1902 la mănăstirea Noul Neamț din județul Tighina, sub numele monahal Gurie. Ca misionar eparhial, activează în mișcarea pentru punerea în drepturile sale a limbii române în Basarabia. Este unul dintre redactorii revistei bisericești „Luminătorul”, care apare la Chișinău din 1908, alcătuiește și editează pe banii săi manuale de limba și
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
, Leon (c.1735 - 1789, Iași), cărturar. Puține sunt datele biografice despre prima perioadă a vieții sale. Ucenicia monahală și-o făcuse pe lângă mitropolitul Gavril Callimachi la Mitropolia din Iași, al cărei protosinghel va fi o perioadă. Este ales la 2 februarie 1769 episcop de Roman, preluând un timp (noiembrie 1769 - iulie 1770), când episcopul Ioanichie de Huși se
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
același cercetător: "Se face treptat trecerea de la filosofia ca știință, învățătură, doctrină, fie ea adevărată sau falsă, la filosofia ca mod de viață, dar mod de viață creștină, cu o intensă conotație morală, care urmează să se amplifice în mediile monahale prin izolarea de lume, dar cu aceleași obligații pentru rugăcune și faptee milei cșretine valabile pentru oricare dintre mărturisitorii lui Hristos. Viața monahală va fi echivalentul vieții filosofice (βίος φιλόσοφος)"24. În spațiul occidental, probabil cea mai vehementă atitudine o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dar mod de viață creștină, cu o intensă conotație morală, care urmează să se amplifice în mediile monahale prin izolarea de lume, dar cu aceleași obligații pentru rugăcune și faptee milei cșretine valabile pentru oricare dintre mărturisitorii lui Hristos. Viața monahală va fi echivalentul vieții filosofice (βίος φιλόσοφος)"24. În spațiul occidental, probabil cea mai vehementă atitudine o are cartaginezul Tertulian, care nu admite nici o conciliere între filosofie și creștinism, prima fiind străină de revelație, pornind de la o curiozitate care nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sclavia individului la mai mulți tirani"46. Prin contrast, creștinismul apare ca o reacție la constrângerea autorității de stat, "sacralizând" individul. E singurul model care permite conceperea societății ca "aglomerație", cu vocație plurală. Concret, Heliade Rădulescu se referă la organizarea monahală: "Dacă după doctrinele sau credințele cristiane tot individul izolat era sacru și autonom, cu voia și libertatea sa proprie, neviolată de nimeni, cu atâta mai vârtos individul moral sau colectiv devenea și mai sacru: o ecclesie sau o aglomerație de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
forma instituțiunilor noastre [este] forma unei ecclesie sau democrații compuse din mai multe democrații ce sunt județele, și satele și cenobiele"49. Ceea ce îl interesează e faptul că instituția religioasă a dezvoltat un model de conservare a independenței adaptat microcomunităților monahale, și că e dispusă să garanteze "libertatea", chiar și unui individ, în cadrul unei largi rețele: "a uni individ cu individ, și cetate cu cetate, și popol cu popol, și nație cu nație, după spiritul federativ al ecclesiei"50. * * * De ce insistă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Weber a arătat că în procesul de traducere a Bibliei în germană, Luther a deturnat noțiunea teologică a "apelului divin pentru mântuire", așteptarea Judecății de Apoi, făcând din el nucleul unei dedicații pentru muncă. În locul unei chemări care oferea retragerea monahală din lume ca ultimă soluție de împlinire a existenței umane, Luther a situat o vocație legată strâns de "datoria profesională" (Beruf) și de caracterul ei secular. Ceea ce trebuie să faci în locul în care te găsești e chemarea ta, lucrul pentru
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
e chemarea ta, lucrul pentru care ai venit pe lume, care îți orientează existența și care îți conduce aspirațiile: "cunoaște ca singur mijloc de a trăi cum îi e plăcut lui Dumnezeu nu o supralicitare a moraliății laice prin asceză monahală, ci exclusiv îndeplinirea datoriilor laice, așa cum rezultă ele din poziția în viață a individului și care tocmai astfel devine Beruf (profesia sa)"4. Weber insistă asupra unui anume context din Noul Testament, care i-a permis lui Luther să opereze acest
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în măsură tot mai mare o poruncă specială a lui Dumnezeu, dată lui, de a face față poziției concrete în care l-a situat Dumnezeu"7. Weber reconstituie imaginea unui apel divin care nu se realizează numai în planul existenței monahale, ci și în acela al existenței triviale. Nu e mai mult decât o schimbare a locului în care e trăită chemarea religioasă: munca e substitutul unei "biserici". Lucrând, făcându-și treaba, individul nu caută o realizare a sinelui, ci așteaptă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a fost în serviciul lui Vasile Alecsandri, adusă de el la Mircești de pe moșia Miclăușeni. Elena Onciu este o bătrânică simpatică, o septagenară, cu pronunțate urme de frumuseță, vioaie, ageră, cu ochi luminoși și iscoditori. Toată făptura ei are ceva monahal, căci prin vorba ei sfătoasă și chiar prin portul ei în haine de ciac, ar putea fi luată drept o măicuță trăită prin chiliile mănăstirilor din Moldova. De aproape patru decenii este menajeră în familia Culianu, așa cum mai înainte, în
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Dacă pasiunea, eforturile unor Petru Comarnescu sau Ionel Jianu, ca să amintesc doar două nume afirmate în perioada interbelică, au avut ca efect cunoașterea într-un anumit timp și spațiu a unor epoci și creatori de prim rang, pictura de pe ziduri monahale bucovinene, creațiile rămase de la Brâncuși, Irimescu sau Țuculescu, viața lui Dan Hăulică poate fi înțeleasă ca o neîntreruptă putere de a dărui celorlalți biblioteca de care au și vor avea nevoie, spre a înțelege valorile literare, muzicale, plastice din veacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]