KorAP: Find »[drukola/base=monografic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...60 61 62 ...64 >

1,599 matches

Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561

redacție: aprilie 2005 Sociologia monografică a lui D. Gusti: legitimitatea unei sinteze Maria Larionescu Universitatea București Articolul pune în discuție câteva idei privind laboratorul intim în care D. Gusti a construit sistemul monografiei sociologice ce a stat la baza cercetărilor monografice de teren în satele românești. Sunt aduse argumente care atestă abilitățile gustiene de a înfăptui o sinteză creatoare, originală a unora dintre cele mai reputate contribuții europene - germane, franțuzești și românești. Este prezentat un exercițiu de sinteză gustian centrat pe

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
reprezentărilor colective cu perspectiva weberiană asupra reconstrucției motivelor acțiunii actorilor sociali, lucru de altfel recunoscut de autor (1992/1997, 17-18). Provocarea lansată de Boudon ne servește drept pretext pentru a pune în discuție câteva argumente referitoare la constituirea sistemului sociologiei monografice de către Dimitrie Gusti (1880-1955) prin „topirea” unor tradiții diferite, precum și la relevanța metodologică actuală a acestui efort de sinteză. O prezentare succintă a sistemului gustian al monografiei sociologice relevă caracterul său complex de largă viziune teoretică, dar și ipostaza sa

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
performanța rară de a ieși din cadrele teoretice ale sistemului său și de a construi, împreună cu principalii săi discipoli, o paradigmă sociologică de rezonanță națională și internațională ce a susținut și generat prima Școală sociologică națională și o vastă mișcare monografică. Momentele principale ale construcției paradigmei sociologiei monografice pot fi sintetizate după cum urmează: utilizarea sistemului monografiei sociologice ca fundament analitic al cercetărilor nemijlocite pe teren a satelor românești, prin operaționalizarea lui în tipurile fundamentale de ipoteze ale cercetării empirice (ipoteza monografiei

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
teoretice ale sistemului său și de a construi, împreună cu principalii săi discipoli, o paradigmă sociologică de rezonanță națională și internațională ce a susținut și generat prima Școală sociologică națională și o vastă mișcare monografică. Momentele principale ale construcției paradigmei sociologiei monografice pot fi sintetizate după cum urmează: utilizarea sistemului monografiei sociologice ca fundament analitic al cercetărilor nemijlocite pe teren a satelor românești, prin operaționalizarea lui în tipurile fundamentale de ipoteze ale cercetării empirice (ipoteza monografiei exhaustive sau integrale, ipoteza monografiei cu problemă-cheie

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
ipoteze ale cercetării empirice (ipoteza monografiei exhaustive sau integrale, ipoteza monografiei cu problemă-cheie, ipoteza monografiei sumare sau tipologice, comparative, ipoteza monografiei zonale cu și fără sat-pilot, ipoteza monografiei tematice); constituirea de comunități științifice moderne și instituționalizarea lor sub forma echipelor monografice interdisciplinare care au împărtășit concepția teoretică și metodologică a lui D. Gusti; experimentarea „cunoașterii tacite” în procesul de cooperare interdisciplinară în cadrul echipelor monografice; codificarea experienței de cercetare monografică prin sistematizarea și publicarea „regulilor unei bune cercetări monografice”, ale analizei problemelor

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
și fără sat-pilot, ipoteza monografiei tematice); constituirea de comunități științifice moderne și instituționalizarea lor sub forma echipelor monografice interdisciplinare care au împărtășit concepția teoretică și metodologică a lui D. Gusti; experimentarea „cunoașterii tacite” în procesul de cooperare interdisciplinară în cadrul echipelor monografice; codificarea experienței de cercetare monografică prin sistematizarea și publicarea „regulilor unei bune cercetări monografice”, ale analizei problemelor sociale, organizării muncii colective pe teren, verificării și redactării materialului empiric. Paradigma monografiei sociologice se sprijină pe o istorie intelectuală bogată și variată

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
tematice); constituirea de comunități științifice moderne și instituționalizarea lor sub forma echipelor monografice interdisciplinare care au împărtășit concepția teoretică și metodologică a lui D. Gusti; experimentarea „cunoașterii tacite” în procesul de cooperare interdisciplinară în cadrul echipelor monografice; codificarea experienței de cercetare monografică prin sistematizarea și publicarea „regulilor unei bune cercetări monografice”, ale analizei problemelor sociale, organizării muncii colective pe teren, verificării și redactării materialului empiric. Paradigma monografiei sociologice se sprijină pe o istorie intelectuală bogată și variată a fondatorului Școlii monografice. Momentele

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
sub forma echipelor monografice interdisciplinare care au împărtășit concepția teoretică și metodologică a lui D. Gusti; experimentarea „cunoașterii tacite” în procesul de cooperare interdisciplinară în cadrul echipelor monografice; codificarea experienței de cercetare monografică prin sistematizarea și publicarea „regulilor unei bune cercetări monografice”, ale analizei problemelor sociale, organizării muncii colective pe teren, verificării și redactării materialului empiric. Paradigma monografiei sociologice se sprijină pe o istorie intelectuală bogată și variată a fondatorului Școlii monografice. Momentele principale ale sedimentării premiselor teoretice și metodologice ale concepției

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
cercetare monografică prin sistematizarea și publicarea „regulilor unei bune cercetări monografice”, ale analizei problemelor sociale, organizării muncii colective pe teren, verificării și redactării materialului empiric. Paradigma monografiei sociologice se sprijină pe o istorie intelectuală bogată și variată a fondatorului Școlii monografice. Momentele principale ale sedimentării premiselor teoretice și metodologice ale concepției lui D. Gusti pot fi aproximate în trei etape decisive ale formației sale științifice și culturale: lecția germană, lecția franceză și lecția românească. Lecția germană a început cu experiența dobândită

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
prin eforturi juxtapuse, fiecare concentrându-se asupra punctului de vedere al specialității, urmând ca post festum să se conecteze rezultatele, eventual prin elaborarea unor culegeri de studii asupra temei în cauză. O altă moștenire franceză se referă la valorizarea cercetărilor monografice zonale asupra familiilor muncitorilor europeni, efectuate de Școala lui Fr. Le Play (1806-1882). Profesorul Gusti a apreciat (Gusti 1934/1968, 300-302) acest „vast repertoriu de fapte descrise cu îngrijire”, dar s-a delimitat critic de „teoriile foarte discutabile” în lumina

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
Fr. Le Play (1806-1882). Profesorul Gusti a apreciat (Gusti 1934/1968, 300-302) acest „vast repertoriu de fapte descrise cu îngrijire”, dar s-a delimitat critic de „teoriile foarte discutabile” în lumina cărora au fost comentate datele empirice, de reducționismul metodei monografice practicat de Le Play, care se centra pe studiul bugetelor de încasări și cheltuieli ale familiilor de lucrători. În al treilea rând, elevul român al lui Durkheim și-a însușit regulile metodei sociologice durkheimiene, dar neîncorporându-le în „micul său

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
cel puțin două resurse esențiale de care a beneficiat profesorul Gusti. În primul rând este vorba de studiile asupra satelor românești și a problemei agrar-țărănești, efectuate de diferiți specialiști, precum și de mișcarea monografiilor sociologice sătești (o prezentare excelentă a literaturii monografice a satelor românești se află în Ion Chelcea, 1934/1991; 2002). În al doilea rând sunt de menționat activitățile de reformare a vieții satelor românești, inaugurate de gânditori și politicieni pașoptiști precum N. Bălcescu, B. Catargiu, Ion Ionescu de la Brad

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
continuate de tradiția haretistă de ridicare a satelor prin bănci, școli, biblioteci, spitale, cooperative, obști de cumpărare și arendare a moșiilor de către țărani. D. Gusti a considerat aceste tradiții drept premise cognitive și pragmatice ale propriului său sistem de sociologie monografică și ale acțiunii culturale de reformare socială a satului românesc. Un exercițiu de sinteză creatoare Urmând principiile indicative ale psihologiei experimentale și colective (psihologia popoarelor), trecute prin filtrul propriei reflecții, Gusti ajunge, printr-o minuțioasă analiză logică și critică a

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
în revista sa. În lucrările succesive pe care le-a elaborat, îndeosebi în Științele sociale, sociologia, politica și etica în interdependența lor unitară: prolegomene la un sistem (1909-1910), Despre natura vieții sociale (1910), Realitate, știință și reformă socială (1919), Sociologia monografică, știință a realității sociale (1934), Problema sociologiei. Sistem și metodă. Trei comunicări (1940, Academia Română), Dimitrie Gusti își precizează și desăvârșește teoria voinței sociale, căreia îi conferă un statut de centralitate în ansamblul sistemului sociologic. El a izbutit să construiască un

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
sprijinul tehnicilor constitutive ale conștiinței (analogii, combinații). Profesorul Gusti va recepta cu sensibilitate rolul decisiv al abilităților indivizilor și al grupurilor de a produce o lume familiară, „cunoscută deja” ca tipuri culturale ale vieții sociale. Vom recunoaște în edificiul sociologiei monografice gustiene această poziție teoretică prin câteva semne distinctive : acreditarea voinței sociale ca principiu catalizator, dinamic, causa causans ce conferă putere de actualizare ideilor, sentimentelor, reprezentărilor; recursul la deducția transcendentală a categoriilor din analiza acțiunii sociale pentru construcția teoriei cadrelor și

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
80-81). Produsul proiectat al unei abordări interdisciplinare va fi o sinteză care nu exclude punctul de vedere specializat, ci îl răsucește cu fața spre condiționarea socială a fenomenului, spre înțelegerea funcționalității sale în contextul social dat. Practica metodologică a echipelor monografice interdisciplinare a depășit simpla conectare a activităților atomizate, specializate ale reprezentanților diferitelor științe exacte și sociale, conducând la o reconciliere reciprocă în cadrul teoriei sociologice încă din faza inițială a cercetărilor, nu doar în faza finală a redactării. În acest scop

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
aceluiași fenomen prin dezbateri sistematice pe teren, prin coordonarea eforturilor de întocmire a dosarelor comune de probleme, a ședințelor de informare periodică a coechipierilor, prin planurile comune de redactare a materialului adunat etc. Cooperarea diferiților specialiști cu sociologii în echipele monografice, în ciuda tuturor limitelor inerente începutului, a fost rodnică atât pentru sociologie, cât și pentru celelalte discipline, întrucât le-a sporit capacitatea de a rezolva probleme spinoase, de a orienta investigația spre fapte relevante pentru natura problemei cercetate și totodată semnificative

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
Pro-Humanitas. Boudon, R. (coord.) (1992/1997). Tratat de sociologie. București: Editura Humanitas. Caraioan, P. (1971). Profesorul Dimitrie Gusti și Școala sociologică de la București. În Sociologia militans, vol. IV, Școala sociologică de la București. București: Editura Științifică. Chelcea, I (1934/1991). Literatura monografică a satelor noastre și problemele în legătură cu studiul satului românesc. Momente principale. În Sociologie Românească, 5-6, 355-364 (republicat). Chelcea, I. (2002). Privire către noi înșine, ca popor. Pitești: Editura Universității din Pitești. Geană, G. (1996). Școala monografică și antropologia. O relație

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
I (1934/1991). Literatura monografică a satelor noastre și problemele în legătură cu studiul satului românesc. Momente principale. În Sociologie Românească, 5-6, 355-364 (republicat). Chelcea, I. (2002). Privire către noi înșine, ca popor. Pitești: Editura Universității din Pitești. Geană, G. (1996). Școala monografică și antropologia. O relație interdisciplinară și devenirea ei. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Gusti, D. (1934). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În Tr. Herseni. Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
noi înșine, ca popor. Pitești: Editura Universității din Pitești. Geană, G. (1996). Școala monografică și antropologia. O relație interdisciplinară și devenirea ei. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Gusti, D. (1934). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În Tr. Herseni. Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Gusti, D. (1934/1968). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În D. Gusti. Opere, vol. I. București: Editura Academiei. Gusti, D. (1946). Sociologia militans. Cunoaștere și

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
devenirea ei. În M. Larionescu (coord.). Școala sociologică de la București. Tradiție și actualitate. București: Editura Metropol. Gusti, D. (1934). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În Tr. Herseni. Teoria monografiei sociologice. București: Institutul Social Român. Gusti, D. (1934/1968). Sociologia monografică, știință a realității sociale. În D. Gusti. Opere, vol. I. București: Editura Academiei. Gusti, D. (1946). Sociologia militans. Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii. vol. I. Cunoaștere. București: Fundația Regele Mihai I. Gusti, D. (1971). Fragmente autobiografice. Autosociologia unei vieți

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
archaïque. Monographie sociologique dirigée par... vol. I. Bucharest: Institut des Sciences Sociales de Roumanie Stahl, H.H. (1971). Învățăminte metodice și tehnice. În Sociologia militans, vol. III, Școala sociologică de la București. București: Editura Științifică. Vianu, T. (1929). Realitatea artistică în cercetarea monografică. Comunicare în Secția de sociologie a ISR. După P. Caraioan. Profesorul Dimitrie Gusti și Școala sociologică de la București. În Sociologia militans, vol. IV, Școala sociologică de la București. București: Editura Științifică. Vulcănescu, M. (1932). Teoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
fie prin ședințe intime cu membrii secției, fie prin comunicări publice, sunt numai următoarele cinci: secțiile economică, sociologică, tehnică, agricolă și juridică. Activitatea institutului de la înființare și până astăzi s-a desfășurat în două mari direcții: conferințe publice și cercetări monografice. Secția economică a organizat două mari cicluri de conferințe: primul la Sala Eparhială în zilele de duminică pentru difuzarea științelor sociale și problemelor de politică națională, socială și culturală, iar al doilea intitulat „Valorificarea produselor basarabene”. Din primul ciclu s-

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
Th. Nica, „Organizarea și valorificarea produselor ovine” (15 mai 1936); St. Constantinescu, „Reîmpădurirea în Basarabia” (22 mai 1936); H. Vasiliu, „Industrializarea producției agricole” (29 mai 1936). Secția economică și Secția tehnică și urbanistică au elaborat câte un plan de cercetare monografică a Chișinăului cu privire specială asupra vieții economice și a situației edilitare a orașului. Secția sociologică a organizat în lunile decembrie 1934 și ianuarie-februarie 1935, în vederea cercetărilor monografice de la Iurceni, șapte ședințe cu membrii secției la care s-au discutat

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
și Secția tehnică și urbanistică au elaborat câte un plan de cercetare monografică a Chișinăului cu privire specială asupra vieții economice și a situației edilitare a orașului. Secția sociologică a organizat în lunile decembrie 1934 și ianuarie-februarie 1935, în vederea cercetărilor monografice de la Iurceni, șapte ședințe cu membrii secției la care s-au discutat și s-au interpretat teoriile și metodele monografiei sociologice din publicațiile Institutului Social Român. La aceste șapte ședințe s-au mai adăugat încă șase, ținute în lunile mai

[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]