2,922 matches
-
pe oameni.” Ce părere aveți ? Așa începe cartea sa de debut, marele ei succes, micul ei roman truismes. Magistral prin lipsa de modestie, nu ? Ce frază-soclu, spusă parcă dintr-un balcon. Ce frază teatrală în același timp, clar început de monolog și de confesiune, dar cu ce avertisment pentru crearea suspansului ! Sau, catalanul Carlos Ruiz Zafón. „îmi amintesc încă de acea dimineață cînd tatăl meu m-a dus pentru prima dată să vizitez Cimitirul Cărților Uitate.” Ați citit, bănuiesc, primul său
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acestei mase de informații, iar din ea pot fi apoi alese cu ușurință acele fragmente susceptibile să funcționeze în corpul romanului. Uneori senzorii Patch captează însă și secvențe care nici nu mai au nevoie de vreo transformare, altfel spus toate monologurile tale interioare, toate discuțiile tale cu tine însuți, toate tresăririle tale interogative, toate mirările, toate exclamațiile, toate revelațiile... în ultimul timp a fost pusă la punct și funcția Dream Patch, ceea ce echivalează aproape cu o revoluție în domeniul disciplinelor literare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
darul de a crea Artă așa cum respiră. Nu știu exact... în ce direcție se vor... cristaliza manifestările lui, dar el va face artă chiar și prin simpla lui prezență." "Bărbatul acela va fi mai curând o femeie", lăsă loc, în monologul interior, vigurosului său bun simț, Pinky. - Nu spunea: "Fetelor, după mine se va ridica cineva căruia eu nu-s vrednic nici să-i dezleg șireturile încălțărilor." - Asta nu-i o melodie compusă de Pink Floyd. Asta-i o melodie compusă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plus sexualitate. - Nimeni și nimic nu poate îmblînzi paradoxul acesta prăpăstios și sublim. Hamlet n-a uitat să înșire iubirea printre "relele" care fac sinuciderea preferabilă viețuirii. Numai că el vorbește de "chinurile dragostei disprețuite". - Ce mare ar fi celebrul monolog de-ar zice doar: iubire! Pe țărmurile mării, seceta lăuntrică a zilelor pustii adună - în aceeași sete - dorința de fericire și de durere. Tot pe țărmurile ei, te dispensezi religios de Dumnezeu... Mediterana e marea cea mai calmă, cea mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
casă și merse-n față-i cu pași lini și abia auziți. Era liniște ca-n mormânt. El se uita pin fereștile de jos, dar își fixa ochii într-un întuneric nepătruns și nu putu cunoaște nimica. După un scurt monolog merse la poartă, de-a cărei ușcior era atârnat, de-un lanț, un ciocan greu. El îl ridică, se răzgândi, apoi bătu o dată tare. Toată vizuina răsună a deșert, apoi iar tăcere. El repetă bătaia - iar un ecou surd și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
complexitatea influenței sale, poate fi considerată relația socială embrionară. Prin reciprocitatea acțiunii sale, se dovedește a fi cel mai puternic și mai greu de sesizat agent al nivelării sociale". Sugestie, plăcere, egalitate, iată cele trei cuvinte ce definesc conversația. Dar monologul precede dialogul. Dacă ar fi să îi dăm crezare lui Tarde, la începuturile speciei umane un singur individ ar fi vorbit cine altul decît tatăl? și toți ceilalți l-ar fi imitat. După un lung șir de imitații, toată lumea ar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
începuturile speciei umane un singur individ ar fi vorbit cine altul decît tatăl? și toți ceilalți l-ar fi imitat. După un lung șir de imitații, toată lumea ar fi ajuns să vorbească și să susțină conversații. Se observă așadar două monologuri care merg de sus în jos, de la șeful care comandă înspre grup, și de jos în sus, de la grupul care se supune, consimte, înspre conducător. Doar ca o consecință a acestui dat inițial comunicările de la superior la inferior și de la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de la șeful care comandă înspre grup, și de jos în sus, de la grupul care se supune, consimte, înspre conducător. Doar ca o consecință a acestui dat inițial comunicările de la superior la inferior și de la inferior la superior au devenit reciproce. Monologurile paralele s-au preschimbat în dialoguri. Pe scurt, la începuturi cuvîntul a fost cuvînt al conducătorului: el ordona, avertiza, amenința, condamna. Apoi, copiat și preluat ca un ecou, a devenit și cuvînt al supușilor: așa a ajuns să aprobe, să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în practică. Sigur, Tarde nu face decît să confunde efectele cu cauzele, simptomele cu maladiile, și consideră că banala conversație ar fi o condiție a libertății și egalității, în vreme ce inversul ar fi mult mai aproape de adevăr. De îndată ce intervine ierarhia, dublul monolog sfidează dialogul, voința de a comanda și de a se supune subminează plăcerea de a vorbi. Cît despre libertate, lucrurile sînt cît se poate de clare: despoții se tem de conversație, o supraveghează, împiedicîndu-și prin toate mijloacele supușii să stea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de o nouă analiză. De aici, imposibilitatea dialogului. Nu aude decît dangătul unui singur orologiu, al lui, nu înțelege întrebările care i se pun, căci acestea presupun un sistem diferit, o îndoială de principiu, lucruri inexistente pentru el. Așadar monologhează, monologul fiind prin excelență actul predării. Intolerant cu orice fel de obiecții, se lasă ușor cuprins de ispita digresiunilor, a afirmațiilor repetate chiar, reluînd cuvînt cu cuvînt ceea ce auditoriul știa deja demult. Pedagogia actuală a găsit în economie un teren predilect
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
după imaginea unui individ dominant, tatăl, ci dintr-un minigrup social cuprinzînd cel puțin cele două figuri parentale. Cînd ascultăm vocea conștiinței noastre auzim un dialog pe mai multe voci, vacarm de opinii și de judecăți de odinioară și nu monologul unei singure voci417. Se poate ca vocea tatălui să fie adesea cea mai puternică, dar el nu este singurul care vorbește. Astfel se explică faptul că apoi indivizii pot aparține mai multor mase, se pot identifica cu idealurile lor fără
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
într-adevăr, nu e întotdeauna un mijloc de instruire productiv. În acest scop, am încercat să ne solicităm cititorii pe parcursul cărții. Mai mult decât atât, am încercat să elucidăm dilemele și considerațiile care s-au luat în calcul atât în monologurile interioare ale cercetătoarelor, cât și în dialogurilecu colegele de breaslă (aspecte ce nu sunt aproape niciodată prezentate în studii) - toate acestea pentru a atinge destinația finală: „cum anume” să utilizăm procedura în cauză. Acesta este întotdeauna un fascinant și, uneori
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Ballata di Rudi (1995), Pagliarani și-a construit poemele prin recursul la personaje memorabile, cu rol coagulant, în jurul cărora gravitează alte personaje, toate contribuind la închegarea unor trame narative, la derularea unor „istorii” în buna tradiție „a poemului teatral, a monologului dramatizat și a baladei (în genul lui Majakovskij, Eliot și Brecht.)” 278. Într-un cuvânt, avem de-a face cu o poezie care depășește lirismul, fără a-l exclude cu totul, reușind să îl transfere în dimensiunea cotidiană a trăirii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
întortocheat și viril; în dulap, vesta grăia din Avesta iar lustra tălmăcea spusa lui Zarathustra. (TITLU) O tendință similară se poate lesne detecta și în poemul O motocicletă parcată sub stele, apărut în secțiunea „Viziuni” a volumului din 1985, Totul. Monolog ironic-patetic al unei motociclete încercate de neliniști erotice și existențiale, poemul a fost, nu întâplător, caracterizat drept „o alegorie obiectuală a singurătății”408. Ceea ce ne atrage în primul rând atenția aici, este prezența unei recuzite voit „nepoetice”, ținând de banalul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de dragoste. dacă aș putea iubi măcar vreun stecker cu prelungitor din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea/și dac-aș avea degete” etc.). În ultimă instanță, farmecul și savoarea acestui monolog sui-generis rezidă tocmai în dispunerea antitetică a termenilor, dozarea lor abilă conducând în final la evidențierea statutului paradoxal, ambiguu, al iubirii într-o lume ca aceasta în care trăim. O antiteză cu pondere substanțială în dezvoltarea monologului este, de pildă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și savoarea acestui monolog sui-generis rezidă tocmai în dispunerea antitetică a termenilor, dozarea lor abilă conducând în final la evidențierea statutului paradoxal, ambiguu, al iubirii într-o lume ca aceasta în care trăim. O antiteză cu pondere substanțială în dezvoltarea monologului este, de pildă, aceea dintre motocicletă și ei (oamenii): „ce-o însemna să faci dragoste, căci ei vorbesc doar despre asta. în fiecare sâmbătă ei mă încalecă/și mă târăsc pe șosele. văd dealurile, norii, soarele/picăturile de ploaie, copacii
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lumină pentru decoruri. Urmează al doilea moment (tablou), cu o mică notă de mister („un orologiu sună noaptea jumătate/ În castel În poartă oare cine bate?”), risipit repede de un dialog sever În care apare evidentă ireductibilitatea pozițiilor. Dialogul (un monolog, În fapt, fragmentat, reînnodat printr-o replică necesară demonstrației) constituie esența poemului. Aici Bolintineanu, priceput În genul declamator, dezvoltă dialetica lui celebră despre datorie și eroism. Retorică, adesea, goală, imagini ce au făcut o lungă carieră În ironie („De ești
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pînă la un punct, dreptate: obiectul, indiferent de natura lui, provoacă o pasiune care se manifestă mereu În același fel. Ea Îl somează să scrie, cu alte cuvinte: să se jeluiască. Stihurile, indiferent de adresa lor, constituie un singur, neîntrerupt monolog. Un discurs lung, o confesiune eliberatoare. O eliberare care-l duce Însă mereu, se va vedea, pe marginea prăpastiei. A trăi la hotarul neantului a devenit pentru poetul erotic un mod obișnuit de existență. Scriitura erotică are și asemenea implicații
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făcea atent pe vreunul care tocmai se scărpina în cap și visa la o ciorbă de fasole adevărată cu ciolan de porc. Vorbea fără să fie atent la cuvinte, doar așa, să-și audă propriul glas. În timpul unui astfel de monolog, a fost întrerupt de un temnicer, care i-au deschis celula și i-a dat voie să iasă. Don Luis Xarava a venit să te vadă, știi cine este, și eu și ceilalți urmează să ne supunem poruncilor lui, așa că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în bătături, aș fi cunoscut pâlcuri de bețivi și negustori, de cerșetori și femei... dar am ajuns în schimb să am de-a face cu jivinele de prin canale. Nimic de spus, mi-am meritat soarta cu vârf și îndesat". Monologul totuși nu-l întrista, ci, dimpotrivă, îl elibera, îl ferea de excesele de mânie sau mâhnire: poate tocmai de aceea se afunda în el. De câtăva vreme poezia se întorsese să-i țină de urât: scria pradă unei furii fățișe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dăm un telefon... încercă Iadeș. Am unu’ aicea... — Și poate-ți bagi și firu’ în cur, să aibă curent... spuse Pârnaie, trăgându-i o scatoalcă peste țeasta deja pregătită. Iadeș... suspină, tardiv și înfrânt, cheliosul. Calu, care nu știa de monologurile lor telefonice, se trase îndărăt, pentru a nu lăsa urme de potcoave pe pământul afânat. — Și, dacă chemi Poliția, ce-i spui ? Ce-i arăți mai întâi și mai întâi ? — Păi, ce să-i arăt ? Asta ! Iadeș se uită la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Acolo zice că e... — Uitarea e numai a ta. Poți să stai încuiat în casă și să uiți. Poți să taci și să uiți. Să dormi. Să fii indiferent. În schimb, pentru iertare trebuie cel puțin doi. Iertarea nu e monolog. Nu poți ierta de unul singur. Trebuie ca și cel pe care îl ierți să știe. Ierți când știi că așa ceva n-o să se mai repete. Altfel, e vorbă goală. Când uiți, poate să se repete oricând. Când ierți pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
victorios în viață, Pomponescu se descoperea într-o clipă un inadaptabil. Lunga lui carieră fusese un accident favorizat de clemența timpurilor. Prin urmare, discuția dintre el și cele două femei se făcea din planuri de gândire ireconciliabile și constituia două monologuri paralele. Pomponeștile concepeau lucrurile absurd dogmatic, Pomponescu vedea de la o vreme totul în devenire catastrofală. G. Călinescu . - A trăi spre a constata ruina a tot ce-ai făcut în viață edureros. E cum ți-ai vedea casa în flăcări. Sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
des, G. Călinescu introduce în realitatea prezentului amintirile așa cum le recheamă în conștiință memoria involuntară. Procedeul e folosit atât de autor, cât și de eroii săi. În fine, dialogia este subordonată epicului. Fraze întregi comprimă, reținând esența, numeroasele dialoguri sau monologuri. Caracteristic este începutul cărții, a cărei tehnică nu e cu nimic mai prejos de a lui Thomas Mann, de exemplu: " Cînd Gaittany aminti lui Ioanide că a doua zi urmau să se întîlnească la cinci, la ceaiul oferit de Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]