1,907 matches
-
Christo filio nostrum, qui tantum bellum contra infides turcho!" Te-a binecuvântat, a lăcrimat chiar... Mi s-a aplecat de osanale! i-o retează Ștefan. Treci la fapte! Aurul!? "Care aur!?" a făcut Papa ochii mari, mirat; apoi, și-a muiat glasul: "Aaa!... Aurul... da... da..." În haznaua "carissimului in Christo filio nostrum Matheus Rex Hungariae", completează Ștefan cu năduf. Întocmai! O! Încarnare a Sfântului Petru pe pământ! Nu știi că războaiele se duc și cu aur nu numai cu laude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu furie pumnalul, schimonosit de ură. Cu aiasta! O gaură în spate! O găurică! Ce-or să se mai bulucească dracii să iasă! hohotește el. O să plece cu sufletu' lui spurcat cu tot! Isaia cade pe gânduri... Entuziasmul i se moaie. Nu, nu-i bine. Dacă-ți întoarce lovitura?.. Aista-i dracu' gol", îl străfulgeră un gând. O săgeată rătăcită în bătălie din spate. Nu se știe de cine slobozită, nu se știe de unde, propune Alexa. Nu... nu... Și-aiasta-i încă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fapte, gânduri de-a valma, "câte au fost scrise în inima mea", adunate în anii blagoslovitei mele domnii... Dee Domnul încă mulți, mulți ani! înalță rugă Vlaicu. Cată în ele înțelesul adânc al acestor vremuri. Fii cronicarul timpului nostru viforos. Moaie peana în sânge și izvodește cu adevăr cum au fost toate și bune și rele... Scrie, scrie, să nu fim de tot dați uitării. Scrie, să se știe cât am vrut și cât am visat, și cât ne-am străduit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unul lângă altul, ca într-un tablou (idilic: ne aduseseră, mie și lui Jeni, multe jucării), surâzători, unchiul cu o pălărie de vară, moale, pe cap, și, ca să se armonizeze, parcă, cu ea, cu o față cu trăsături de asemenea moi... * În curtea minusculă a casei de pe Pietroasa nu se putea ține un câine. Cu toate acestea, părinții ne-au luat unul, pe care l-am botezat Astra și pe care, după câteva luni, a trebuit să-l dăm doamnei Bugnariu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fi îndurat cineva de el, în cele din urmă... O fi pățit cine știe ce... Nici nu vreau să mă gândesc, dar, de fapt, numai la asta mă gândesc. Înțelegi? E insuportabil! Nu pot să văd un câine al nimănui pe stradă, muiat de ploaie, căutând ceva, orice, ceva de mâncare, ghemuit iarna, afară, într-un loc adăpostit, pune te rog ghilimele... Anul trecut, de Crăciun, într-un vagon de metrou m-a îngrozit, pur și simplu, mieluțul aproape leșinat de oboseală, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atât de mult. Cât de jos este locul de unde a plecat, prin câte suferințe și umilințe a trecut; cât de greu a fost urcușul vieții sale; cât de cavalerește s-a purtat cu sudenții săi, cu câtă naturalețe „și-a muiat aripa-n amar”, plângând pentru părinții lui, suferind pentru suferințele celor din jur! Cât a suferit pentru drama Sabinei, fiica lui. Câte suferințe și mai ascunse- n sufletul său, atât de mult chinuit, atât de mult umulit! Prin cultura sa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare, mi-am zis că prea se obosește tata turnând apă în opinci ca să se moaie, mi-am zis că se risipește prea multă apă turnând în opinci, că opincile nu țin apa până se înmoaie pielea, și am apreciat că este mai nimerit ca opincile să fie băgate în apa din cofă pentru ca să nu se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
22 iunie, chiar la începutul secerișului. În retragerea lor, reprezentanții puterii sovietice luaseră tractoarele, combinele și oamenii nu mai aveau cele necesare recoltării. Bietele femei și copiii mai mari mergeau prin lanuri, culegeau spice, scoteau boabe de grâu și le muiau în apă și când erau umflate și suficient de moi le luau, le puneau în niște cilindri de tablă găuriți ca la răzătoare și prin învârtirea cilindrului interior boabele se transformau întrun aluat pe care îl frământau și din el
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
pierdut în melancolie, pe când cei mari se întrebau din ce cauză îmi apar mie din când în când astfel de crize de idioție; plângeam, solidar cu copăcelul torturat. Datorită eseului lui Fowles, Copacul, mi-am închipuit lunga viață de copac muiat de ploi, clătinat de vânturi, dormind în picioare sau visând cu fruntea argintată de lună. Mi-am amintit de spusele unui cireș din Blaga, copac veșnic prădat de cireșe. Spunea cireșul: "Stelele deasupra mea, n-are cine mi le lua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sunt negre de apa care a îmbibat scândurile vechi (obligatoriu, în lașul pitoresc, gardurile sunt vechi). Se târăsc, fără vlagă, niște câini fără stăpân; totuși, sunt "administrați", se vede, într-un regim convenabil, nu le e foame, nu cerșesc, dar, muiați până la piele, sunt mai patetici ca de obicei și le citești tristețea în ochii lor vorbitori. Se apropie de mine cu coada plecată, înmuiată, și acceptă să îi încurajez, dintr-o elementară politețe a lor. O fetiță privește scena și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
atât de mult. Cât de jos este locul de unde a plecat, prin câte suferințe și umilințe a trecut; cât de greu a fost urcușul vieții sale; cât de cavalerește s-a purtat cu sudenții săi, cu câtă naturalețe Și-a muiat aripa-n amar, plângând pentru părinții lui, suferind pentru suferințele celor din jur! Cât a suferit pentru drama Sabinei, fiica lui. Câte suferințe și mai ascunsen sufletul său, atât de mult chinuit, atât de mult umulit! Prin cultura sa, prin
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
din prima tură. Opincile erau cu talpa spartă și apa curgea din ele în câteva minute, și trebuiau mereu udate cu apă. Eu, inteligent nevoie mare, mi-am zis că prea se obosește tata turnând apă în opinci ca să se moaie, mi-am zis că se risipește prea multă apă turnând în opinci, că opincile nu țin apa până se înmoaie pielea, și am apreciat că este mai nimerit ca opincile să fie băgate în apa din cofă pentru ca să nu se
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
fi admirat luna oglindindu se în ape, în loc să fi fost ținut între morții vii în casa din strada Plantelor. Meșterul ar fi fost și astăzi între noi. Meșterul cu paltonul cel larg , cu galoșii enormi, cu fața senină, care te muia cu zâmbetul și cu versul lui cel nesfârșit de dulce. (Apare în Fântâna Blandusiei, Nr. 10, decembrie 1889). Nu prea știm ce putem lua de bun din acest text care pare literatură și numai literatură. Acest tânăr soldat vorbește de
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ora 12 dimineața, petrecerea bucureștenilor era la apele de la Văcărești.2 În vremea aceea trăia în București un bătrân cam ramolit și căzut în senilitate, numit Bărbucică. Am mai vorbit de el. Glumeții l-au convins că, dacă își va muia de trei ori în fiecare dimineață barba în izvorul de la Văcărești, va întineri. Așa a și făcut. Însă apa fiind feruginoasă i-a roșit barba. Și astfel Bărbucică a umblat câtăva vreme cu barba roșie dar deloc întinerită. Apele de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
În colțul de stradă convenit, când a văzut, Îngrozit, apropiindu-se o figură ieșită din caricaturile antisemite ale vremii. Arătarea, Înfășurată Într-o imensă blană groasă, l-a salutat, de departe, zgomotos și vesel: «Slavă Domnului, frigul s-a mai muiat!». Nu de nemții din jur Îi era frică. Întregul Reich nazist n-ar fi izbutit să-i schimbe cu o iotă comportarea. Era gata, oricând, să-și riște viața În Înfruntarea cu Hitler, dar nu și cu guturaiul.” Trăia acest
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ieși însă de sub tipar decât postum, însoțit de o notiță bibliografică de Perpessicius. Poeziile din Pajere (1936), cele mai multe sonete, alcătuiesc o galerie de portrete, reînviind, cu plasticitate, în imagini sugestive, chipuri din vremuri îndepărtate. Domnița din poezia cu același titlu, „muiată-n nestimate și-n horbote de fir”, este domnița bizantină. Din vremuri voievodale, poetul desprinde chipul nefericit al unei văduve de domnitor pierit în luptă cu „păgânele urdii”. În mănăstire, „a țării mândră Doamnă” îndură „sub bolți de jale o
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
mai în toate dzilele, la culcatul și la sculatul lui, eu trebe în câmp îmi scorneam, iară Biruinței lingă dânsul să să afle îi porunceam. Ce împietrită inima lui nicicum spre stârpirea pântecelui ei a să milostivi nu s-au muiat, ce în zavistiia neamu lui și semințiii mele neclătit au statut"50. Hameleonul încearcă, de fapt, să i-o ofere pe soția sa Inorogului. Atingerea pântecelui ei cu cornul magic are, în mod evident, o încărcătură lascivă. Erotismul nu are
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
gropile pământului și aceeași de soare să face amară. Deci să adună toate hiarăle ca să bea și nu pot, că este amară. Pentru aceasta așteaptă până va veni inorogul să bea și după ce vine, când să pleacă să bea, își moaie cornul său în apă de îndulcește apa și bea întâi el, apoi celelalte hiară. Și acolo unde sunt hiarăle și așteaptă pre inorog să împreună streine cu streine hiară și să fac ciudate împreunări între hiară: adecă pardosul să împreună cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu ce avea În mână, un retevei, o coadă de mătură, o doagă de butoi sau simple crăci de copac, au Început să dea În noi. Lui socru’ meu i-au zburat pălăria și l-a inundat sângele, s-a muiat puțin de la genunchi, dar șîn ultima clipăț și-a revenit și ne-am continuat drumul mai mult În fugă până-n rotonda din fața gării. Aici era «vama». Soldați și jandarmi cotrobăiau prin buzunarele tuturor, lucrau atent și migălos să nu le
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
umezească buzele așa de arse”22. La acest comerț au luat parte și jandarmii, când nu-i vedeau șefii lor: „Noi aruncam pe geam cămășile noastre Împreună cu bani și jandarmul care ne păzea, când nu era observat de nimeni, o muia În noroi și apoi ne-o arunca pe geam ridicând-o În vârful baionetei”23. Când evreii au constatat că nu mai primeau Înapoi cămășile aflate În stare bună, În ciuda banilor plătiți, au rupt cămășile fâșii și aruncau câte o
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
căldare cu apă a fost 20.000 de lei, acceptând În cele din urmă și 17.000 de lei: „A legat căldarea de gratii - pentru că n’avea pe unde s’o bage În vagonul bine Închis - și oamenii și-au muiat cămeșile printre gratii. Cămeșile le-au supt până s’au uscat”31. Garda trenului Garda trenului până la Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" era formată din polițiști din Iași, majoritatea nelocalnici, sub comanda șefului de secție Ioan Leucea XE "Leucea, Ion
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
era groaznică, ajungând să se dea 3.000-5.000 lei, un inel de aur pentru un pahar de apă. Alții Își scoteau cămașa murdară plină de sudoare și o dădeau jos printre gratii contra unei sume de bani să fie muiată În apa murdară de prin șanțuri ca să o poată stoarce apoi cu buzele Însângerate și Însetate. șAproapeț Înebuniți luau personal urina lor și o beau. Chinurile acestea luară sfârșit la Roman XE "Roman" ”12. Un evreu dintr-un vagon Învecinat
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
erau cutremurătoare. Foarte mulți au băut propria lor urină ceea ce a adus nebunia. Nebunii mergeau tot timpul călcând peste cei ce-și mai trăgeau sufletul iar noi urlam «apă», dar cine ne auzea. Am rugat pe un jandarm ca să-mi moaie cămașa În noroi și apoi să mi-o dea să sug noroiul. Mi-a dat prima oară și i-am dat 500 lei, dar când i-au mai dat și alții a luat cămășile și nu ne-a mai dat
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
l’ âme signifie le fondre ( l’enfoncer ) dans le pêché. Regarde, Homme, la lumière du fond de ton âme et vois qu’elle est même le visage du Dieu! J’aimerais enseigner mă lumière J’enseignerais la lumière tomber sur moi là où îl commence tourner vers le monde le sourire né de l’intérieur que parfois je regarde et je caresserais avec l’approche de mă paume la blessure d’un brin d’herbe frappé ( touché ) par le vent, ou
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92962]
-
et le mettre dans un corps par lequel l’obscurité n’a jamais passé, dans un corps que n’ont lu ni leș plus claires flaques d’eau J’aimerais éduquer mă lumière Qu’elle se dirige comme toujours vers moi Comme lorsque je me sentirais embrassé par leș arômes Mais elle descend lentement et dans un corps de chimère Și laidement se plonge en moi qu’elle Me prend pour l’ obscurité et elle m’écrase. Alors îl m’est
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92962]