1,791 matches
-
carne de furat. Ursitoarele, numite de români ursitori, ursători, ursite, ursoi, ursoaice sau ursoni, iar de macedoromâni Mire, ca și la neogreci și bulgari -, albe, nărăsite, casmete sau narioase, sunt, după unele credințe, trei fecioare sau zâne, după altele șapte muieri, iar după altele nouă femei care ursesc sau urzesc, adică croiesc ursita, ursa, urseala sau soarta noilor născuți, În Întâia noapte a nașterii, după unele socotințe În cele trei dintâi nopți de a rândul: după altele, În noaptea a treia
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
fetiță; Îi cere poștașului să meargă la cărbunăraș și să-i ia fiul, plănuind să-l facă pierdut Într-o baltă. Un crișeriu (un pescar) găsește copilul și e bucuros că Dumnezeu l-a rânduit cu un asemenea dar. Tu muiere, Îi vide numai ce noroc om ave noi cu pruncu aiesta! Împăratul, merge În drum spre luptă, poposește la casa crișeriului și rămâne uimit de frumusețea feciorului său, Criș; dându-și seama că acesta e feciorul Cărbunașului, Îl trimite pe
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Vaeni nu au nici o ezitare în a produce un asemenea dialog : Doamna Stanca : Țara sunt boierii, neamurile vechi. Mihai : Putrezi de vechi... Nu, doamnă, țara sunt căciulile care nu sar în fața străinilor decât odată cu capul, sunt bărbații care-și asudă muierile cu paloșul lângă ei, sunt țâncii care întâi șterg balele armăsarilor de luptă, pe urmă nasurile lor. În mare parte, armatele conduse de Mihai au fost alcătuite din ostași cu plată, mercenari. Această imagine a armatei întregului popor, în care
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
personaj din creația sa timpurie, cînd animozitățile dintre moldoveni și munteni Încă nu se stinseseră complet și ar putea fi mai puțin suspectat de românism, Cozma Răcoare, care se va Îndrăgosti de un pui de româncă, cucoana Sultana: -Ce strașnică muiere! Sau ne putem referi la Moș Precu, stăpînul crîșmei aflate Între Șomuz și Între satul Broșteni, undeva În apropierea Fălticenilor, un român Înalt, adus puțin din spetele late, pentru a cărui nevastă, mătușa Anghelina, nu-i găseai păreche În toată
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
Léard, J.-M., 1998, "Façon et manière: noms abstraits et intégration des prédicats comme arguments", în Travaux de linguistique, 36, p. 235-245. Leech, G. N., 1983, Principles of Pragmatics, London, Longman. Lombard, A., 1965, " Construcția sintactica "Arz-o focul de muiere!" ", în SCL, XVI, 1, p. 23-27. Lüder, E., 1996, Procedee de gradație lingvistică (ed. revăzuta și adăugita), trad. H. Decuble, Iași, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza". Magheru, A., 1976, "Concizie și claritate în limbajul publicisticii radiofonice", în PN 3, 238
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
carne de furat". Ursitoarele, numite de români "ursitori, ursători, ursite, ursoi, ursoaice sau ursoni, iar de macedoromâni Mire, - ca și la neogreci și bulgari -, albe, nărăsite, casmete sau narioase, sunt, după unele credințe, trei fecioare sau zâne, după altele șapte muieri, iar după altele nouă femei care ursesc sau urzesc, adică croiesc ursita, ursa, urseala sau soarta noilor născuți, în întâia noapte a nașterii, după unele socotințe - în cele trei dintâi nopți de-a rândul: după altele, în noaptea a treia
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fetiță; îi cere poștașului să meargă la cărbunăraș și să-i ia fiul, plănuind să-l facă pierdut într-o baltă. Un "crișeriu" (un pescar) găsește copilul și e bucuros că Dumnezeu l-a "rânduit" cu un asemenea dar. "Tu muiere, îi vide numai ce noroc om ave noi cu pruncu aiesta!" Împăratul, merge în drum spre luptă, poposește la casa crișeriului și rămâne uimit de frumusețea feciorului său, Criș; dându-și seama că acesta e feciorul Cărbunașului, îl trimite pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
basmul Aflatul [Pop-Reteganul] se petrece "în vremurile cele bătrâne, când umblau ursitoarele-n lume printre oameni și le ursea soartea pre viața-ntreagă, de la leagăn și până la mormânt". Un boier cere găzduire la o căsuță unde i se spune că muierea se trudește să nască și nu este primit în casă. Boierul se așează pe o laviță, lângă fereastră. Între timp, femeia naște un "fecioraș frumos și sănătos". Boierul aude hotărârile ursitoarelor (prima se referă la necazurile prin care va trece
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
fie căzut la pocitanie, ci au zis că o au fermecat călugărițele de acolo împreună cu o călugăriță Olimbiiada, ce era mătușe doamnii Păunii, sor cu mumă-sa și le-au pus la mare pedeapsă pe toate și pe unile din muieri de acelea le-au și spânzurat, iar pe mătușă-sa Olimbiiada o au trimis la Bațcov, la mănăstire, și o au zidit într-o chilie, lăsându-i numai o ferestruie, de-i da pe acolo pită și apă. (Cronica anonimă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
personaj din creația sa timpurie, cînd animozitățile dintre moldoveni și munteni încă nu se stinseseră complet și ar putea fi mai puțin suspectat de românism, Cozma Răcoare, care se va îndrăgosti de „un pui de româncă“, cucoana Sultana: „Ce strașnică muiere!“. Sau ne putem referi la Moș Precu, stăpînul crîșmei aflate „între Șomuz și între satul Broșteni“, undeva în apropierea Fălticenilor, „un român înalt, adus puțin din spetele late“, pentru a cărui nevastă, mătușa Anghelina, „nu-i găseai păreche în toată
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
singular puteau accepta și acordul la plural 49. În Codex Sturdzanus (Editura Academiei Române, 1993), acest tip de acord se întâlnește "adesea" (conform studiului introductiv al editorului Gheorghe Chivu, p. 197-198): (46) a. de stâlpurile era spândzurați nărod multu, bărbați și muieri b. cum se muncescu rodul creștinescu c. să mu[n]cescu gintu omenescu Și în Tratatul de istorie a limbii române (realizat la Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan - Al. Rosetti" din București, în curs de publicare), se menționează că acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
tot curvă bătrînă sînt! dacă nu furi! cu salar! stai, dom'le, nu sumă fixă! ai mai văzut vagoane jmecherite? cu rame d-alea, nu omida aia! dar sînt 60 în țară! cu aer condiționat, alea-alea, cu figuri! la muieri! vin caldarari! veți lucra în contrapartidă! dacă nu este de la o firmă autorizată! ai auzit? nu are de "Remar" de Pașcani, nu se plimbă! păi GFR Grup Feroviar Român i-o luat prima dată pe Simeria, ce i-o prostit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cînd și-a rotit odată privirea, au rămas toți înlemniți..." Își trăia poveștile și cînd își murmura spusele ca susurul unui izvor, cînd răstit, cu strigăte, cu onomatopee și cu multe alte mijloace, după cum era personajul sau situația. Avea și muiere și casă în sat, dar nimeni nu l-a văzut altundeva decît în bordeiul lui de la stîna din Sărătura, sub poalele pădurii Crasnaleuca, acolo unde un pămînt vitreg reușea să nască o iarbă roșiatică și țepoasă. Stătea singur cu cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui Bîzu. Amarnic om era Bîzu și bătea bățos nevasta cam de 2-3 ori pe săptămînă. Că își bătea consoarta, treacă-meargă, dar să fi bătut cu simț. El însă lovea cît putea și nu alegea o parte mai moale a muierii. Uneori Marița nu se putea scula din pat cîte trei zile și era amărîtă pentru că avea multă treabă. După ploaie, Dumitru a căzut la pat. Lat. Te-a bătut Dumnezeu, anticristule, bombănea Marița, nu fără satisfacție. Dumitru slăbea văzînd cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aceleași cuvinte: El a fost. Să chiorăsc dacă n-a fost el! Vorbești prostii, bărbate, spunea nevastă-sa. Eram la ei acasă cu Milica, nevasta-sa, și Dinu dormea dus. Și atunci cine, femeie? -Vreun român, că mai glumești cu muierile lor. Pînă la urmă Goangă nu mai știe cine l-a pocnit, dar la pișcă nu mai suflă cu atîta foc. Costică Cotiugă urmașul lui Erik Cel Roșu Paralel cu rîul Prut șerpuiește un drum vechi de cînd lumea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se vor iubi așa... care cu care are chef? Sigur că da. Nu vor mai fi case pentru o pereche. Dar ce va fi, Anico? Dormitoare mari, cantine, ce mai, toți la un loc. Cei prezenți chicotesc și la unele muieri le lucesc ochii a interes. Vor face amor... ca animalele? Anica nu prea știe răspunsul și se gîndește puțin asupra problemei. Dar fiind fată învățată, răspunde ferm: Va fi o cameră pentru... Montă, rîde un băietan, acompaniat de alții. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
gurile pînă la urechi. Rîdeți ca proștii, spun eu și încep să plîng. Comoara satanei pe bune Mina Danifield, nemțoaică venită cu toată familia în satul Ghireni pe la 1800 și ceva, mai mult de cinci zeci de ani, era o muiere strașnică și făcea copiii cu soțul său Gheorghe mai ușor ca pe găluște. Nici o muiere româncă nu avea îndemînarea Minei, de fapt Hermina pe nemțește, la făcut treabă. De fapt ce făcea nemțoaica într-o zi nu puteau face nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe bune Mina Danifield, nemțoaică venită cu toată familia în satul Ghireni pe la 1800 și ceva, mai mult de cinci zeci de ani, era o muiere strașnică și făcea copiii cu soțul său Gheorghe mai ușor ca pe găluște. Nici o muiere româncă nu avea îndemînarea Minei, de fapt Hermina pe nemțește, la făcut treabă. De fapt ce făcea nemțoaica într-o zi nu puteau face nici zece moldovence din cele mai harnice în același timp. În casa "boanghinei'', cum o porecleau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în urechile sale! Speriat de moarte, nu a înțeles nici cînd vorbele nebunului au devenit clare: Bădie, Dumitru, eu sînt, Victor, nepotul matale. Așa viteaz ești?! Dumitru însă n-a ieșit din stufăriș decît atunci cînd l-au rugat și muierea și fătuca să iasă de acolo. Dacă aș fi avut o pușcă..., spunea moale Dumitru. Eroi și capcane meșteșugite Eram acoperit în întregime de zăpadă, trecusem în lumea drepților și nu-mi mai păsa de nimic, de absolut nimic. Stai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acolo, în căsoaiele acelea, dar lumea crede că a fost totul bine. Natașa înflorise și Dorel era tras la față, ca un om muncitor după o zi de coasă. Nu fi lacom, dragul mamei, că viața este lungă. Lasă-l, muiere, în pace, acu' cît îl țin puterile. Părinții băiatului observau că Natașa crapă de sănătate și de chef de viață, pe cînd Dorel obosea văzînd cu ochii. Treabă multă la avere multă. Zorii te prindeau la o mulțime de îndatoriri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care parcă, parcă iese la lumină. Pe măsură ce bea, o ceață se ridică de peste o parte a vieții sale. Fata lui, da, este leită lui Vornicu, vărul său. Ochii verzi ca ai lui. De unde să iasă verde dacă și el și muierea aveau ochii căprui? Ajuns acasă, pașnicul socru devine de nerecunoscut. Bate metodic și întreabă. Degeaba! Răspunsurile sînt toate cu "nu"! Bătaia gelosului este ca ploaia mocănească. Adică de durată și cu certitudinea că nu mai încetează. Hai la preot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și jumătate nu-i chiar așa de greu. Îl priveam cu alți ochi. Mă duc la sergent și-i spun discret ce enormă problemă de sănătate are colegul nostru. Știam că este prea prost ca să înțeleagă. Se plînge ca o muiere? Îl învăț eu. Nu, nu se plînge, eu am venit să-l ajut. O să vezi și tu. Țipă nervos, iritat, spre mine: "la fîntînă, pas alergător, adunaa...rea!" Alerg la fîntînă. Aud: "la loc comanda!" și mă întorc. Apoi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
răbdare și nu intervine. Este convins că lucrurile sînt puse pe un făgaș normal. Se aud alte oftături, un soi de mormăială a dojană și apoi urmează o întrebare: Dar tu de ce nu te duci să-ți iei apă? Ce muiere afurisită, ce-am să-i umflu botu', gîndește cu nervii răscoliți Raul. Dacă o să-l determine totuși să se ducă el, atunci o să aibă parte de multe scatoalce. Era o rățoire mai mult, pentru că sînt decenii de cînd n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fără măsură și se va împărți prada. Se va rîde, se vor îmbăta, se vor bate și uneori se vor omorî între ei. Apele astea curate au înghițit destine, speranțe și mult viitor. Dar cine îi mai plînge în afara unor muieri cu privirile înecate în depărtările oceanelor albastre? Moarte deja și ele de mult. O, da, plînge Bahia de Nipe prin tînguielile brizei blînde. Briza îmi mîngîie fața și-mi povestește monoton crîmpeie din istoria însîngerată a acelor locuri. Și, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amară și fără de leac suferință, după îndelungată chibzuială și frământare. Din Apuseni, apăi, no, de răul cătanelor împărătești, am fugit în Făgăraș. Am muncit, pe ici, pe colo, ca un câine de pripas, ascuns cu nume schimbat. Mi-am luat muiere, o făgărășancă blândă și bună ca pita când o ridici de pe vatră. Trăiam săraci, urgisiți, hăituiți de stăpânire. Îmi era totuși mai ușor pentru că aveam lângă mine un suflet cald. I-am făcut o cămașă și o catrință nouă. Și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]