1,825 matches
-
glasurile în spatele meu, muzica din camera de alături. Dar peste toate îl auzeam pe Vlad Dumitrescu cum fredonează, deși poate încetase, altfel nu văd cum nu s-ar fi întors și ceilalți spre el, însă în urechile mele mai răsuna murmurul lui stângaci și fals, dar care nu era minciună și spunea mai mult decât orice vorbă și orice șir de fraze sforăitoare. Și căldura aceea blestemată nu mai pierea din mine. Pe urmă l-am văzut pe Iuliu Sofronie pregătindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în erecție, ceea ce însemna fie că încerca și el același truc ca mine, fie că lansasem niște semnale greșite și deci urma să intru într-un mare bucluc. Exact în clipa aceea, slavă Domnului, luminile s-au aprins și un murmur de bucurie s-a înălțat în vagon. S-a auzit și păcănitul sistemului de comunicație care se retrezea la viață și am auzit anunțul laconic rostit tărăgănat de un conductor al metroului londonez, care, fără să ceară de fapt scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și Îmi riscam, la propriu, viața dacă s‑ar fi Întâmplat să se dea brusc de perete - și mă așteptam ca ea să Îl facă, În stilu‑i caracteristic, cu ou și cu oțet, dar nu am auzit decât un murmur aprobator și foșnetul ușor al materialului În timp ce ea Își scotea rochia. Acum, că eram angajată de suficient timp, se pare că onoarea de a comanda hainele Mirandei avea să cadă În sarcina mea. De patru ori pe an, cu precizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o mișcare - să sară, să-nceapă să țipe, să facă o criză... Dar era prea tîrziu. Domnul Leonard Își schimbase postura - se aplecase și-l fixa pe domnul Mundy cu privirea. Și cînd vorbi din nou, o făcu scoțînd un murmur, Încordat, pătruns de un simțămînt extraordinar de credință și necesitate imperioasă. — Dragă Horace, zise el, trebuie să mă asculți. Tot ce crezi tu despre artrită nu este adevărat. Nu ești bolnav de artrită. Tu, de fapt, nu simți nici o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șterse. Și-o puse pe degetul subțire și-și strînse pumnul pentru a n-o lăsa să lunece. Casa era cuprinsă de nemișcare. Toată Londra părea așa. Numai că, de Îndată, din camera de dedesubt se ridică vibrația Înăbușită a murmurelor domnului Leonard, ceea ce Însemna că lucra intens din nou; și-l imagină scăldat În lumina electrică indigo, Îndoit și atent, trimițînd binecuvîntări cumplite În noaptea plăpîndă. 1944 1 Ori de cîte ori Viv și tatăl ei plecau de la Închisoare, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vreo patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o salopetă de stambă și pe cap avea un turban. — Salut, zise ea văzînd-o pe Helen, ce-avem aici? Kay se dădu la o parte cînd femeia se ciuci lîngă Helen. Auzi murmurele și prinse ceva din răspunsurile lui Helen: „Nu... Nu știu... Puțin... Mulțumesc... “ — Nu-ți poți da seama cît de gravă e situația, spuse doctorița, alăturîndu-se lui Kay și ștergîndu-și praful de pe mîini, pînă nu-i sînt eliberate picioarele. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se plimbă mai sus și o întrebare tîșni de pe buze: - Nenia di ci aveț roșu la șapcă? Mie din tăti culorili, cel mai mult îmi plac roșu șî galbin, așa ca bluzița asta, mai zise, arătând spre una din fete. Murmurul stârnit de vorbele fetiței se transformă în rumoare și una din fete aruncă revista, apoi o prinse pe fetiță cu ambele mâini și, într-un acces de neoprit, incepu s-o întrebe: - Scumpo, vezi?! Ai început să vezi... hai, spune
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
mea tronează la fel de stingheră ca și altădată, vechea Sinagogă, acolo unde în copilărie obișnuiam să merg cu tatal meu, care avea mulți prieteni evrei. La ușa somptuasă dar mâncată de vreme, mă opresc preț de câteva clipe. Parcă se aude murmurul vocilor din serile de Sabath. Ca într-o vrajă, mâna se întinde dornică să mângâie lemnul uzat dar încărcat de amintiri, apoi pașii o iau iarăși din loc și nu după multă vreme, iată-mă cățărată pe gardul cimitirului vechi
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
angajatorilor. Ca o notă personală, aș dori să adaug că sprijin din toată inima Principiile McMahon, deoarece eu Însămi sunt irlandeză. Se aude un zgomot În spatele meu. Momo a scăpat un dosar din mână, dar această catastrofă se pierde În murmurul general de apreciere la adresa recomandărilor mele etnice. Trec direct la Încheiere purtată de acest val de bunăvoință. Încheierea e partea În care spui: Dați-ne banii. Dar Într-un mod politicos. Și fără să pomenești cuvântul „bani“. 17.11: Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ar fi trebuit să fiu prea surprinsă. —Mă duc... până la toaletă, am spus eu, fără să mă adresez cuiva anume, când m-am ridicat de la masă. În clipa în care am pășit pe coridor, am auzit explodând un crescendo de murmure feminine. Julie a avut dreptate. Acum, că cineva iscase un scandal, petrecerea devenise mult mai interesantă. Ν Cum am ieșit din clădire, l-am sunat pe Charlie la Mercer. —Charlie, l-am luat tare când mi-a răspuns, de ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
adormită pe altarul ei. M-a urmărit cu privirea cînd am traversat peluza, apoi s-a apucat să frece cu ulei de plajă spinările celor doi tineri Întinși lîngă ea. Frămînta cu ulei mușchii supradimensionați, fără să ia În seamă murmurele Îndurerate, ca și cum ar fi ferchezuit o pereche de ogari de curse cu blana lucioasă. — Doamna Shand a spus că vă poate primi acum, spuse Sonny Gardner, care mă aștepta lîngă piscină, apoi mă conduse către masă. Helmut și Wolfgang, doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pînă nu vă văd lîngă Crawford În Închisoarea Zarzuella. El v-a schimbat, domnule Prentice. Acum Îi acceptați logica fără să Înțelegeți Încotro vă duce. Amintiți-vă de incendiul de la casa Hollinger și de tragedia tuturor acelor decese... Auzind un murmur dinspre dormitor, Își strînse halatul pe trup și părăsi terasa. CÎnd am ieșit pe ușa din față, el ședea pe pat lîngă Laurie Fox, mîngîindu-i părul umed, tată și amant așteptînd reîntîlnirea cu copila aceasta rănită, În somnul ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
zdrobise cu pumnii, ca pe hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre tufele de cătină albă, îl anunțase că rămăsese groasă și necinstită veni în trap, în urma tânguirilor lui Nicanor Galan. Kalia mai veghease, în murmur de conspirative boscorodeli, unele victorioase zămisliri de coconi, ale gravidelor ce dezertau din maternitatea instalată operativ, de către noua stăpânire socialistă, în casa părăsită a lui Petrea Păun. Gigel-ciobanul divulgase o inatacabilă constatare a Kaliei, comunicând-o unor tați perpelindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
specifică părea în sesizabilă diminuare. Gâturile tuturor se alungiseră și cei mai din spate așteptau favorabile comentarii, din partea protagoniștilor sacrificiului de bâlci. Ceva în genul: "o carnație gingașă și îmbălsămată, împănată și țintată cu șiruri de negre perle"... Dar un murmur contrariat vibră îndelung, în cercurile unduitoare de bărbați, femei și copii. Unii din gloată mai pretinseră și după aceea că ar fi zărit, episodic, un fel de țesut stacojiu, ca o ceață spongioasă, vaporizându-se, în câteva clipe. Ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vremelnice faze de tăcere, ce se produceau în rodajul apropierii reciproce, Melanie le completa fredonând de circumstanță armonioase sonorități. O arie care nu știa de unde i se păstrase și lui în memorie îi atrase atenția prin însuși faptul revenirii în murmurul abia izvodind de pe buzele ei. De unde e melodia asta? o întrebă. Recunosc că sunt un necioplit în ce privește cultura muzicală, dar am memorie auditivă bună. Ca și memoria vizuală, olfactivă și tactilă, de alte fel. Dacă, bunăoară, odată, am îmbrățișat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
veselă petrecere a unor turiști, care păreau de la mic la mare de aceeași generație și arătau a fi purtați de aceleași resorturi ale amintirii și ale nostalgiei. Vorbeau discret într-o limbă neînțeleasă, dinspre care răzbătea către ei numai un murmur incert. Doamnele în rochii de seară, cu eșarfe și coliere sclipitoare și bărbații în redingote festive fură conduși de însuși patronul restaurantului în salonul de onoare, separat printr-un perete mobil de lemn, manevrabil în pliuri, ca un burduf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cetluite pe cadre de frunze de aur, repetatele strângeri de mână și surâsurile pentru dichisit fizionomii se opriră numai când Greierele-dregător începu să-și declame discursul glorificator. Cuvântul său, strălucitoare salbă de metafore atingând sfera desfătărilor intelectuale, se înfoia în murmurul ghitarelor, pe care greierii țanțoși le ciupeau cu detașare și prestanță de consacrați. Discursul se prelungi atât de mult, încât bidiviii-cosași, desfăcându-și hamurile lor de piele pe furiș, abandonară tiptil ceremonia și o tuliră spre piețele de fructe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ziua, care adormise în ajun odată cu florile, își deschidea petalele de răsură. Pe întinsul platou, inundat de soare, din marginea Cetății furnicilor, lumea se strânsese la marea paradă. Miriade de furnici în mare ținută se adunară pe regimente. Navigând prin murmurul înghesuielii, greierele-viorist se lăsă condus de prietena sa furnica spre tribuna de onoare. Îi salută pe Greierele-dregător, care purta Steaua, de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi de gală. Toți admirau panorama, comentând cu însuflețire. Tobele cu membrane străvezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mănânce cu poftă. Din când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă blânde ale soarelui intră prin perdelele transparente odată cu aerul curat al dimineții. Este liniște deplină, ca într-o mănăstire, încât se poate auzi distinct murmurul vântului printre frunzele amorțite ale copacilor somnoroși din fața casei. Deodată, cu un scârțâit discret, ușa de la intrare se deschide și în cameră intră o femeie până în patruzeci de ani, înaltă, robustă, cu sâni voluminoși, îmbrăcată modest, dar cu gust. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
capră lângă el. Ajung repede. Postul de jandarmi se află în fundul unei curți mari. În față, lume multă. Numeroși țărani, printre ei femei și copii, discută cu voce scăzută, tainică. Au aerul că-și împărtășesc unii altora un secret teribil. Murmurele se opresc la apariția lui. Îl privesc cu atenție, unii dintre ei îi dau cuviincios binețe, iar el le răspunde "Bună ziua". Împinge portița legată de gardul maro cu un cerc metalic. Două bănci de lemn, o fântână, un cireș încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Holul strâmt, în penumbră, îl întâmpină cu aer răcoros în care se simte miros de busuioc și mentă. Remarcă patru uși, din care două etalează lacăte mari de fier. Ezită un moment, apoi apasă clanța celei din spatele căreia răzbate un murmur neclar de voci și râsete puternice. Așezat confortabil în spatele unui birou ros de vreme, șeful de post, un plutonier în vârstă, se întreține mai mult decât amical cu doi foarte tineri piloți americani, înalți și bine făcuți. Hohotele sănătoase se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nedumerire și un început de teamă. Cu toate că este ziua cea mai fericită din viața ei, Cella privește către Viorel cu ochi verzi plini de neliniște, abil mascată sub forma unor glume cu iz amar. Un hohot de râs strident sparge murmurul conversațiilor. Aparține lui Iorgu Licheardovici, ai cărui părinți se aflau în vizite atât cu Marineștii, cât și cu doamna Hagiaturian. Acesteia din urmă, familia Licheardovici îi era extrem de recunoscătoare pentru că datorită relațiilor ei din lumea înaltă, făcuse să fie mușamalizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
patru motociclete care-l urmează, țevile mitralierelor vizează amenințător grupul prizonierilor germani. Cu miros de spaimă, tăcerea cuprinde totul în jur. Fără prea multe fasoane, soldații ruși alungă santinelele române și cu patul puștii încep să numere prizonierii. Se aud murmurele și vaietele celor cu răni grave. Într-un târziu, o comandă aspră pune coloana în mișcare. Mult în spate, un soldat tânăr șchioapătă cu greutate. Gărzile îl împing cu brutalitate. Neamțul încercă să dea explicații, să-i facă să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dacă se poate, continuă tânăra femeie cu voce joasă, după un scurt moment de ezitare, făcând un semn către ușa larg deschisă a bibliotecii, care ține loc și de salon de primire, aflată imediat în stânga intrării principale, de unde se aude murmurul surd al unor glasuri. Bineînțeles. Se întoarce către Anatol care așteaptă răbdător în continuare: Adu-mi te rog evantaiul. E așa cald, sau poate din cauza emoțiilor. L-am uitat sus, pe noptiera patului. Imediat doamnă. Pornește pe scări și curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se află bancul de lucru al muncitorului, strungul, menghina care fixează, deopotrivă, piesa metalică prelucrată și piesa umană prelucrătoare. Individul e o rotiță într-un uriaș angrenaj, oamenii sunt distribuiți în roluri pe care trebuie să le joace încontinuu, fără murmur. Inclusiv în Viața de Apoi, fiecare dintre cei buni își va purta însemnele profesionale: "Să-ți spun eu cum e./ Acolo fiecare stă împreună cu prietenul lui cel mai/ apropiat./ Cizmarul cu un calapod./ Doctorul cu gentuța lui burdușită cu stetoscoape
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]