4,695 matches
-
trece în tăcere de gală, salutându-te rece, nu te știu, nu te văd, nu te-aud, nu te strig, și mă uit: poate dau de vreun vechi mucenic ferecat în argint, osul sfânt să-i sărut... Și-l aud murmurând: nu-i nimic de făcut. LEGENDE Nici un Titanic nu se mai întoarce, și toți se poartă ca și cum ar ști-o, își flutură frisoanele de-adio, luându-și bun-rămas în fel și chipuri, pe reveniri nu-și irosesc plecarea, pentru că orice
LEGENDE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375487_a_376816]
-
trece în tăcere de gală, salutându-te rece, nu te știu, nu te văd, nu te-aud, nu te strig, și mă uit: poate dau de vreun vechi mucenic ferecat în argint, osul sfânt să-i sărut... Și-l aud murmurând: nu-i nimic de făcut. (Din volumul POEME DIN OMBRIA, eLiteratura, 2016) Referință Bibliografică: POEME DIN OMBRIA / Elisabeta Isanos : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2155, Anul VI, 24 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Isanos : Toate Drepturile
POEME DIN OMBRIA de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375485_a_376814]
-
săptămâna, în ceasuri, timpul gata să ne scape, funingine de juruințe arse, parfum jilav de rădăcini întoarse, la noi și Dumnezeu stă sub pământ ca în adânci depozite gemând de trupuri care încă nu ne dor, și-n norii care murmură trecutul, răcoarea unui sânge viitor, neizvorâtul, purul, neînceputul. (din volumul POEME DIN OMBRIA, editura eLiteratura, 2016) Referință Bibliografică: PRIMENIRE / Elisabeta Isanos : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Isanos
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > GRAI DULCE ROMÂNESC Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului O,..prea curată limbă românească Chipul tău este, mereu, înflorit mirat, Miezul inimii îmi arde murmurat Pentru tine rădăcină strămoșească... Te-am gângurit întâi, mi-ai fost lumină Și atenție, pe timpul nerostit, Eu te-am șoptit, mereu, ca un iubit Mai apoi, te-am învățat, ``limbă divină``! Chiar dacă am plecat, și-astăzi sunt departe, Te-am
GRAI DULCE ROMÂNESC de LIA RUSE în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375538_a_376867]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > UN SINGUR GRAI Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2069 din 30 august 2016 Toate Articolele Autorului Pot să înțeleg cavalul și-orice sunete de-aș vrea, Chiar și lanu-n unduire murmură în limba mea. Orice pasăre când cântă, o pricep instantaneu, Vântul serii îmi șoptește tot pe înțelesul meu. Și copacul, și pământul, chiar și-a ploilor perdea, Apa ce se naște-n stâncă, toate plâng în limba mea! Aș putea
UN SINGUR GRAI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375542_a_376871]
-
Poate doar câteva priviri retrospective. Se spune că râul, înainte de a se arunca în mare, își deschide racla amintirilor și își retrăiește viața începând cu izvodiriea lui pe acest pământ. Nu e de mirare, că, mai ales la anii senectuții, murmură și în noi dorința de a arunca o privire de la înălțimea pe care ne poziționează experiența de viață. De-a lungul șirului vieții, fiecare avem multe începuturi, unele s-au rătăcit prin hăul uitării, dar altele dragi, stau în așteptarea
PRIVIRI RETROSPECTIVE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375547_a_376876]
-
măturătorul lui de încredere, un nepot mai îndepărtat, Raoul, cavaler de Soulmause. - Băi, Raulică, ia, tată, mătura, mopul și pămătuful și treci la treabă cât îmi fumez eu trabucul... Raoul, băiat dezghețat, își puse șorțul și se apucă de treabă murmurând chiar un cântecel despre o mândră care face fițe noaptea, iar a doua zi își dă cu pumnii în cap de oftică. Unchiul Belizarie, cam sâcâit de vocea încă în formare a bietului nepot, îl întrerupe și începe să-l
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
gândurile mele, Să regăsesc cuvinte, necuvinte, agățate-n stele. Se înfioară iar, pe pieptul meu ce-a tresăltat Alintul dăruit de tine, când m-ai îmbrățișat. Caut și regăsesc pe trup, pe-o margine de noapte, Amprenta buzelor ce-au murmurat neauzite șoapte... Și simt al tău parfum, răsfrânt pe-a mea eșarfă Când aerul încins ne-nvaluia în sunete de harfă... Pe buze-ntredeschise, se-alintă cuvinte nerostite Iar eu pictez pe glasul tău, emoții infinite. Cu ele traversăm oceane
SPRE MALUL ALTUI TIMP de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375638_a_376967]
-
Mai 2017 „Răutatea a înfrânt pe Dumnezeul Iubirii, dar se va înfrânge de Dumnezeul Judecății. ” ARSENIE BOCA Am fost și eu acolo, la Prislop Și-n alte vremuri l-am simțit aproape, Se-oprise parcă Timpul din galop Cu Veșnicia murmurând sub pleoape! Am fost și eu acolo sub văzduh, Am fost și eu lângă mormântul viu, Fiorul sfânt ce mi-a rămas în Duh Nu voi putea vreodată să-l descriu! Acolo L-am simțit pe Dumnezeu, Cum Dragoste și
PRISLOP de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371809_a_373138]
-
O altă ea tu tremurai la braț dar, așteptam la colț, pe-aceeași stradă, să-ngălbenești poveștile-ntr-o ladă și-n firul vieții să te prind c-un laț. S-au scuturat, târziu, de primăvară, toți pașii tăi ce murmurau prin flori, cădeau sub tălpi toți ghimpii de prin zori tu tremurai de singur... lâng-o vară! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Tremur târziu / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2350, Anul VII, 07 iunie 2017. Drepturi de Autor
TREMUR TÂRZIU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371830_a_373159]
-
Felicia Filip atrage admirația în așa mod încât nu e privire să treacă peste ea, într-o singură clipă. Nici în mai multe. Odată ciocnindu-se cu maestra, toate luminile ochilor stau și-și intensifică strălucirea, toate gurile tac și murmură. Maestra Felicia Filip este o stea a muzicii lirice românești și mondiale și e, deopotrivă, un om cu stea și duh, mai presus de omenesc, un om care a făcut, face azi și va face până în veacuri ceea ce trebuia să
FELICIA FILIP. ÎNVESELIRE PENTRU CÂND ÎI VA TREBUI INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371965_a_373294]
-
bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
de atunci nu minte, Așteaptă și acum cuminte Cu-aceeași sfântă înfiorare Cadourile tot mai rare, Nici tata jucării nu-mi face, Dormiți, părinții mei, în pace, Eu încă mai rămân o vreme Să-mi mântui dorul din poeme... Lumina murmură prin cetini, La cina mea sunt numai prieteni, Cei de aici și de departe Mănânce toți pe săturate Din vinul și din pâinea frântă, Eu știu că jertfa mea e sfântă, Ca dragostea ce-o port la sân, Dușmanii tot
DE ZIUA MEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372044_a_373373]
-
dintr-o gheară Inelușul scump i-l trage. Doar atâta mai apucă, Apoi îi mai dă o brâncă, Doar așa, cât să se ducă În prăpastia adâncă. Înspre cal încet se duce Gândurile să-și adune, Mulțumit își face cruce, Murmurând o rugăciune. Calul, vesel, scurt nechează, Cu copita stânca bate, Fericit el lăcrimează Și-i mândru cum nu se poate. Călăreț și cal, spre norul Care lin pe munți se lasă, Se desprind de stâncă-n zborul Către zâna cea
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
lume schilodită, într-o lume confuză, pe care, iată, o gustăm din plin, ce provocare extraordinară! Lumea de azi se găsește într-un continuu process de urâțire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmură sub marșul triumfal al unei lumi schilodite, aflată în plină ofensivă. Omul Frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanității, în luptă cu oceanul de neomenesc care vine. Omul Frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
cu toată profunzimea de care îi erau în stare ochii. -De-a cui ești tu? m-a întrebat agățându-se parcă cu niște pânze imaginare de prezența mea. -Eu sunt a lui Bogdan Petre, i-am răspuns și, a aplecat capul, murmurând cu un fel de exaltare, o înșiruire de interjecții sau mormăituri fonice, din care nu mi-am dat prea bine seama, dacă o mulțumise sau nu răspunsul. Și-a tras cu un icnet apoi găleata de sub poalele fântânii și, mi-
EL, RENEGATUL ÎI ÎMBLÂNZEA ACUM SUFLETUL... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372374_a_373703]
-
eșarfă. Pașii pierduți, de-un ram îi leg cu fericirea clipei, Punând peceți pe rânduri, nicicând să nu se șteargă... Cu sufletul în palme, încă țintesc spre stele, Ferestrele de fum se mai deschid în dimineți de-april. Ascult cum murmură zefirul prin visurile mele Cântecul ploii-albastre, re-ntors acasă din exil... Referință Bibliografică: Dimineți de-april... / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DIMINEŢI DE-APRIL... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372412_a_373741]
-
disperat de a-și recăpăta echilibrul, abandonă involuntar pachetul de hârțoage pe care-l purta în brațe, ce se risipi pe sub birourile colegilor și pe sub scaunele acestora, care o priviră surprinși și amuzați de stânjeneala ei, mai mult decât evidentă. Murmurând scuze, roșie ca focul și umilită peste măsură, reuși să adune hârtiile și se întoarse la locul ei, tulburată și rușinată, străduindu-se să se recompună și să-și reia lucrul cu luciditate. Restul zilei decurse fără alte incidente, cu excepția
HAPPY VALENTINE S DAY de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372512_a_373841]
-
2015 Toate Articolele Autorului ÎN DAR... Mi-aș așeza sufletul într-un glob de cristal și l-aș rostogoli prin amintiri, prin dor, prin dragoste, până în palma Ta. Și așa, cu gândurile- mirosind a brad și lumină- risipite printre colindele murmurate de buzele Tale, mi-aș simți ființa sărutată de Cer, plutind către îmbrățișarea cu Veșnicia... Referință Bibliografică: ÎN DAR... / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1825, Anul V, 30 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cora Dimitriu
ÎN DAR... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372573_a_373902]
-
ai că suntem verificați cu satelitul. Rămâne așa cum am stabilit. Hai, bate țărușii! --Și eu ce să fac cu târla de pe loc? --Ce vrei, nu-i problema mea. După ce a întocmit procesul verbal și i l-a înmânat, Mărășteanu a murmurat: --Domnu Pascu, chiar mă lăsați cu târla aia? --Mă, ți-am dat lotul pe tavă? Ți l-am dat! Eu mi-am terminat misiunea. Salut! Și Pascu Vârtosu a plecat, lăsându-l pe Mărășteanu privind lung la târla de pe locul
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
creațiilor populare, episod al copilăriei sale, pe care Eminescu avea să-l facă nemuritor, în versurile: „Mama-i știa atâtea povești pe câte fuse / Torsese în viață deci ea l-au învățat / Să tâlcuiască semne ș-a păsărilor spuse / Și murmura cuminte a râului curat.”(6) „Unele manuscrise cuprind, cum se desprinde din Lista manuscriptelor conținând scrieri vechi românești dăruite Academiei Române de d-l T. Maiorescu, mai multe texte, cu un conținut divers” (D. Vatamaniuc, 1998:11), vom observa însă că
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
cu lungimea dopului, aici tai cu dăltița asta o gaură dreptunghiulară. Și eu și unchiul meu îl urmăream cu atenție și observam o nespusă fericire a faptului că, în curând, îl va da gata. Îi mângâia partea exterioară și îi murmura cuvinte pe care noi nu le deslușeam. Fără să ne privească, continuă: Vedeți voi, aici unde am ascuțit acest capăt servește pentru despicarea șuvoiului de aer. No, acesta se numește dinte, unii îi mai spun și ancie. Dacă i-ai
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
coamele cu șnururi colorate: roșu, verde, galben, alabastru, multe culori, pe care le făceam fiecare rost de pe la casele noastre. Noi îi împodobeam și plugul. Nimeni nu avea voie să intervină în pregătirile noastre, decât noi. Nu am știut niciodată ce murmura, în timpul pregătirilor șeful nostru, vătaful. Era ceva de care numai doi-trei știau. Cailor li se punea pe spate câte o pătură țesută, groasă, din lână, să nu le fie frig, că era un ger de crăpau pietrele, nu alta și
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
abundentă a pomilor, pentru distrugerea omizilor, care făceau ravagii în pomii, măcinându-le atât frunzele, cât și fructele abia părguite, dacă nu erau depistate la timp și distruse. Afumarea pământului nu se făcea fără rost. În timp ce se pregătea ritualul, femeia murmura rugăciuni și slăvi închinate Atotputernicului prin care îl ruga să-i apere grădina cu legume, ogorul și casa de rozătoare. Erau afumate și animalele, focul fiind considerat purificator. Se crede că atunci când se rostește rugăciunea regală, diavolul se depărtează foarte
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > MELANCOLIE Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Stau de vorbă cu un gând prin mine mai răscolesc; Mi-aud sufletul oftând, de tăceri când mă lovesc! Murmurând printre bătăi, inima mă dojenește; Că m-ascund prin vâlvătăi, și nu simt că mă trăiește! * Stând de vorbă cu-al meu gând singurul care mă scrie; M-am restrâns într-un cuvânt, versuind melancolie! Referință Bibliografică: Melancolie / Georgeta Zecheru
MELANCOLIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372913_a_374242]