2,953 matches
-
și arendași, inclusiv prefectul, ne-am urca pe pereți de plictiseală! Trebuie să conteze neapărat pe Gogu și Eugenia, care au invitată la țară și familia unui frate al ei, profesor, sau așa ceva, la Giurgiu. Evident, au să vie împreună cu musafirii lor. Pe urmă câțiva băieți mai spirituali, să aibă cu cine sta de vorbă. Măcar doi-trei. Când rosti numele lui Raul Brumaru, observă, sau i se păru, o ușoară crispare pe figura lui Grigore, încît adăugă repede: Dacă nu-ți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doarmă aici, iar mâine vor trece la Lespezi unde au stat și vor mai sta destul. Au la dispoziție o cameră bună chiar alături de a copiilor, care e lângă a Nadinei, așa că vor fi ca acasă... După ce, încetul cu încetul, musafirii se risipiră și Miron Iuga se retrase în vechiul conac, cei rămași se suiră împreună la etaj. În hol mai stătură de vorbă câteva minute, apoi se despărțiră. Soții Pintea, cu precauția necesară, își aruncară ochii în odaia copiilor înainte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cursese acidul.) M-am gândit că au rămas destule reziduuri pentru a realiza un studiu chimic. Dacă reușesc să înțeleg structura, s-ar putea ca Mama să-mi sugereze o formulă de reactiv care să-i anuleze efectul. Noul nostru musafir va putea să-și răspândească tot fluidul dacă hotărâm să-l distrugem și vom fi în măsură să-l neutralizăm. ― Iată o perspectivă care mi se pare fantastică, recunoscu Dallas fără să-l slăbească din priviri. Dacă poate cineva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nicăieri cu asta! ― Ai și tu dreptate, zise Lambert. Trebuie s-o dirijăm spre un sas. Cum facem asta? Ripley îi privi pe fiecare în parte. ― Cred că este timpul ca departamentul științific să ne împărtășească ultimele descoperiri privitoare la musafirul nostru. N-ai nici o idee, Ash? Ofițerul științific medită câteva secunde. ― Mai întâi, pare că s-a adaptat bine unei atmosfere bogate în oxigen. Aceasta s-ar putea să aibă o legătură cu surprinzătoarea creștere de care a dat dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ajunge în raza noastră. ― Parker, își comunică Dallas răspicat instrucțiunile, dacă vine pe partea ta, respinge-o cu orice preț. Ori fă-o să se ducă spre sas. ― Înțeles. ― Sunt lângă sas, declară Ripley. Tambuchiul este deschis și-și așteaptă musafirul. ― Va veni. Dallas începu să se târască, cu ochii țintă spre fundul conductei, cu degetul pe trăgaciul aruncătorului de flăcări. Tunelul avea mai puțin de un metru în diametru. Metalul îi zgâria genunchii. Ar fi fost bine să mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cont de invențiile acestea, că nu ni se vor mai usca buzunarele cu facturile ca în iernile precedente. Însă, acum când iarna este în toi, facturile primite și calculate științific demonstrează contrariul. Chiar în ziua onomasticii, după ce ne-au plecat musafirii veniți să ne sărbătorească pentru dublul eveniment, am ținut un consiliu de familie la care am participat doar noi doi, fiindcă băiatul cu nora și cei doi copii sunt plecați de ani buni la cules de căpșuni în Spania, iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe mal fugind și strigând cât o ținea gura, scuturându-și picioarele cu rochia ridicată deasupra brâului de se vedea trupul de la brâu în jos în toată goliciunea. - Văleu, văleu, mi-o intrat chișcaru-n chi...dă! Și femeia speriată, că musafirul nepoftit intrase prin lăstărișul părului de jos și-și băgase capul acolo unde nu trebuia, striga și fugea când într-o parte, când în alta. Eu cu fratele ieșim din apă, ne luăm după ea ca so ajutăm sau să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
când, căci astfel de case acoperite cu stuf pe timpul verii țin camerele răcoroase și iarna sunt mai călduroase. Ajunși la fosta casă părintească, gospodarul l-a primit cu aceeași bucurie în suflet, de parcă iar fi tată sau frate. Știa că musafirul vine întotdeauna cu sacul plin de povești. I-a poftit pe toți să ia loc sub umbrarul de sub părul văratec din fața casei. Gelu, după ce sa uitat prin curte și grădină, i-a spus gospodarului Ion să trimită pe copilul lui
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu corida și provocînd un porc prin luminatorul blocului cu o eșarfă îmbibată în cloroform. După cîteva minute, porcul a grohăit angelic, a dat ochii peste cap și s-a pus cu picioarele în sus. Așa erau să facă și musafirii care au gustat peste cîteva ore din pomana porcului anesteziat. Alți miloși au încercat odată să gazeze porcul ca să nu se mai chinuie și i-au băgat un furtun în gură, au dat drumul la gaze și au așteptat. Din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vieții în societate... Acum, din toate acestea, mi-a rămas doar o pornire compulsivă de a „pune masa” ori de cîte ori se întîmplă să mai apucăm să luăm masa împreună în familie sau dacă se ivește, din întîmplare, un musafir. O măslină și o bucată de brînză, un șervețel și o floare, și brusc masa devine o sărbătoare. Adică tot un fel de piua, căci spațiul sărbătorescului este, prin definiție, în afara cotidianului și ferit de acesta. Cu un gest aproape
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să urcăm. M-am mirat, îl crezusem pe Egor un ins de-o singurătate absolută, nu-mi închipuiam cum ar putea arăta un prieten al lui. Când am deschis ușa, strigătele s-au intensificat brusc. Cel care țipa era, firește, musafirul, un tânăr cam de vârsta lui Egor, dar care-i venea doar până la brâu. Era foarte brunet și purta, lucru rar pe vremea aceea, cărare într-o parte. N-am înțeles cum îl chema, dar părea să fi fost un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
suportat să visez în noaptea aceea. Totul mă durea, totul mă apăsa. Am scos scoica de sub pernă și-am pus-o pe masă. Am dormit greu, negru, până a doua zi, pe la zece dimineața, când m-a sculat mătușa. Aveam musafiri, veniseră la mine gemenele și Balena, ca să mă consoleze pentru trista poveste cu Zizi și să mă omagieze, aveam să fiu ultima regină. Atunci mi-am amintit de tot ce se întîmplase noaptea trecută și am făcut efectiv o criză
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
câteodată din acest vis indian, mă întorceam cu gândul la viața mea, la viața noastră, și-mi venea să zâmbesc. Ceva se schimbase, desigur. Nu mai mă interesa aproape nimic din vechea mea lume, nu mai vedeam pe nimeni în afară de musafirii familiei Sen și începusem aproape să-mi schimb chiar lecturile. Meatul cu încetul, interesul pentru fizica matematică a scăzut, am început să citesc romane și politică, apoi tot mai multă istorie. S-a întîmplat îasă altceva. Maitreyi mă întrebă într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vrut să rămân și eu singur, măcar un ceas după plecarea lui Harold, căci prezența lui mă agitase și voiam să meditez, să fac un efort de înțelegere, să-mi precizez anumite hotărâri. Iar Maitreyi de-abia aștepta ca să plece musafirul, pentru ca să-mi cadă în brațe. Simțeam că mi se răpește ceva al meu, mi se calcă un petec de loc rezervat numai mie. Mă dăruisem cu desăvârșire Maitreyiei și nu rămâneam o clipă singur; chiar în preajma somnului, imaginea ei mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bătrini scriitori bengalezi. Eu eram puțin intimidat de pregătirile care se făceau pentru 10 septembrie. Știam că în ziua aceea Maitreyi îmi va aparține mai puțin ca niciodată, căci era orgolioasă și curtenitoare, și va încerca să seducă pe toți musafirii. Îi cumpărasem și eu câteva cărți în dar, și am vrut să i le dau chiar în zorii acelei zile. Noaptea rămăsese la mine numai o jumătate de ceas, căci muncise ca o roabă să deretice casa (scara era toată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe un jeț în mijlocul odăii (singurul scaun de-acolo; toți ceilalți ședeau pe saltele), d-na Sen și celelalte femei aveau grijă de doamne, care stăteau în altă odaie, nevăzute, iar Mantu rămăsese jos, pe coridor, să servească de ghid musafirilor. Numai Maitreyi mai venea pe la noi, ca să împartă volume din Uddhitta și să aducă dulciurile. Vedeam cum o sorb toți din ochi (căci era admirabilă atunci, palidă și blândă, cu brațele goale ieșind dintr-o sari de mătase albastră), cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și niște brânză- ce ține astea ? Ea, dacă pleacă fără să-mbuce nimic, pe inima goală, e neom toată ziua. Noroc că azi e sâmbătă, așa că poate o opri-o Ivona la masă. Mâine e duminică, așa că poate să aibă musafiri, poate să fi și gătit. Mai totdeauna Ivona face de sâmbătă pe duminică mâncare gătită. Așa că o să mănânce acolo, dac-o opri-o. Altfel, de când a plecat Tudor, băiatu, frigideru lor e gol toată ziua ; ditamai Zilu gol, la ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
arestat. Pe partea din afară a geamului s-a țesut o rețea fumurie de funigei de praf. Are s-o șteargă Leana, dacă au s-o cheme, ca de obicei, la curățenia de primăvară. Dacă au să aibă, ca de obicei, musafiri de Paște. Lumina cenușiu-gălbuie intră oblic prin geam - a trecut dimineața și, dincolo de cerul de fildeș, soarele invizibil are să înceapă să coboare. Ridicându-se să mai caute ceva prin cămară, Ivona își aruncă ochii pe geam, dar nu vede decât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceaiului — ...un moment dificil... Țin minte că așa ați spus atunci, domnule Profesor : ne aflăm într-un moment dificil și n-ar fi deloc imposibil ca să ne trezim antrenați într-o catastrofă... Ca de obicei când vorbește în fața unei asistențe, musafirul are fața aprinsă și pete roșii pe gâtul cu piele albă, subțire, de domnișoară. I s-a adresat stăpânului casei pe tonul său obișnuit - exagerat de politicos -, aplecându-și deferent umerii și ținându-și ațintită asupra lui o privire inocent-albastră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se simpatizează se înțeleg parțial și greșit. De fapt, eu personal... nici pe departe... Autocratul nici pe departe nu pot spune că a fost vreodată pe gustul meu... Iar ambiția nici pe departe sau dorința puterii... Roșind și mai tare, musafirul se uită derutat spre gheridon. De obicei, așa se uită atunci când un mic secret al său a fost descoperit. Întreaga noastră viață secretă se află însă sub paza unor ochi străini ; iar a lui este încă și mai secretă decât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un coșuleț de flori în mână. Un foșnet strident - Profesorul face ghem hârtia pe care o citea și pe urmă continuă să strângă deasupra ei mâna. Oricine ar privi salonul ar conchide că vina aparține gazdelor care nu-și întrețin musafirul așa cum se cuvine. Cel mult dacă ar accepta pentru ei unele circumstanțe atenuante : starea specială, în acest moment, a Sophiei sau firea excentrică și manierele obișnuit neprotocolare ale Profesorului, care, de pildă, îl primește pe Titi Ialomițeanu de la o vreme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Profesorul Mironescu. încearcă prompt să îndulcească replica tăioasă a soției sale : trebuie doar înțeleasă și ea, o asemenea stare predispune femeile foarte tinere, mai sensibile și mai idealiste, la capriții și la întunecări morbide. Ar fi păcat însă ca junele musafir să citească în răspunsul ei desconsiderare sau chiar dispreț. S-au mai întâmplat asemenea momente în care ea să-și arate față de bietul Titi Ialomițeanu lipsa de răbdare și totdeauna el s-a silit a echilibra lucrurile, veghind ca tânărul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Margot — Aidi, donșoară, aidi, plecați de acolo, că o donșoară bine crescută nu se lasă s-o vezi prin geam goală-pușcă... Aidi, c-avem azi treabă de nu ne vedem capu... Și ce-oți tot alerga să vedeți, una-două ? Că musafirii abia diseară vin. Aidi, donșoară, treceți să văd cum vă fac păru... Mai întâi că ea nu e goală deloc, e în pantalonași și brasieră, și nici la fereastră nu stă, ci schițează în fața oglinzii un pas de valsboston. Ah
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și gândit la urmă : cum s-a făcut de n-am murit pe loc de spaimă ? Hii, stați binișor, stați binișor, donșoară, nu vă mai tot ițiți la geam, ce-oți fi având de văzut acolo ? Nu vă spusei că musafirii vin toți diseară ? Musafirii vin toți diseară, dar o trăsură s-a ivit pe strada lor, uite-o tocmai în capăt, hurducându-se, ocolind grămezile de piatră cubică verde-cenușie, puse ca să se repare strada, oare de ce să-i fi spus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum s-a făcut de n-am murit pe loc de spaimă ? Hii, stați binișor, stați binișor, donșoară, nu vă mai tot ițiți la geam, ce-oți fi având de văzut acolo ? Nu vă spusei că musafirii vin toți diseară ? Musafirii vin toți diseară, dar o trăsură s-a ivit pe strada lor, uite-o tocmai în capăt, hurducându-se, ocolind grămezile de piatră cubică verde-cenușie, puse ca să se repare strada, oare de ce să-i fi spus Sophie lui Titi Ialomițeanu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]