4,012 matches
-
obișnuit. După mărimea capului mi l-am imaginat mic de statură. Avea ochii negri. Sprâncenele groase și stufoase erau negre la culoare. Barba era ascuțită ca un triunghi și puțin adusă în sus. Era nebărbierit și avea mustață. Barba și mustața erau negre și lungi cam de doi centimetri. Părul de pe cap, barba și sprâncenele se uneau și păreau o grămadă de păr stufos. Fața nu era semnificativă, pentru că se vedea foarte puțin din piele. Dacă priveai în treacăt, nu vedeai
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
în oraș poetul Eminescu? S-a întors de la Mănăstirea Neamț. E pe deplin sănătos. - Mă bucur! - i-am răspuns. - L-am văzut, în colțul străzii, strângând mâna, cu multă căldură, lui Scipione Bădescu. Era vioi, voinic, fără barbă și fără mustățile pe care le lașase în ultimul timp. Vorbea zâmbind și fuma cu poftă un capăt de țigară. Alături, trebuie să-ți spun că se află biată lui sora. Dansa era bolnavă de picioare. Mergea anevoios, sprijinindu-se de el. - Mai
AVENTURA UNUI MANUSCRIS, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346746_a_348075]
-
a urcat deasupra ei. Ia zi-i afurisito! De ce?... - Ca să fiu alături de tine. Leana reușește să se desprindă din strânsoare, se ridică și, cum părul îi era despletit ca al rudăreselor, îl prinde cu mâna, apoi i-l trece pe la mustața lui Costică. Îl apasă pe grumaz și-i spune prin hohote de râs. - Pentru asta... Ești mulțumit? Acum trecuse ea deasupra, și-l gâdila în apropierea buricului. Hai să fim cinstiți: așa-i că n-ai pierdut mare lucru?... Mișcându
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
pe patru roți, timp răsfirat în interiorul a două zile, am străbătut, în lat, toată Moldova lui Ștefan cel Mare, lăsată moștenire testamentară "urmașilor urmașilor" săi, implicit nouă, nevrednici în a o păstra peste veac după voia bravului testator. Ochii și mustața distinsului nostru prieten descriau o anume satisfacție față de bucuria surprinderii noastre și încă ceva pe deasupra: urma unui căpețel de mister rămas nedeșirat din ghem. Trecem podul peste Nistru (imediat la sud de Dubăsari) și...tot înainte, spre răsărit, pe șoseaua
FRUMOASA VALAHĂ DE PE METEREZELE ROMÂNISMULUI TRANSNISTREAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346242_a_347571]
-
și suferind lăuntric, e ca și cum cineva are o durere în corp i-a o pastilă și simte o ameliorare dar e doar pentru puțin timp pentrucă durerea revine. La amvon apăru pastorul era spaniol, un bărbat de înălțime mijlocie cu mustață, însă ceea ce impresiona la el erau ochii și expresia feței ce revărsau ceva cald, părintesc, transmitea seninătate, speranță, era ca o adevărată imagine pastorală dând dovadă de o autentică modestie. În momentul când începu să vorbească, vorbele îi erau calde
LUMEA SUFERINZILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348413_a_349742]
-
este și cu memoria. Noi nu știm de unde începe. Memoria are mai multe începuturi. Prefer perioada maturizării. Îș văd la o emisiune TV pe președintele Academiei, are 76 de ani, l-am cunoscut când avea 23. Aceiași ochi frumoși, aceeași mustață, acum albă, ca a lui Omar Sharif, pe care îl admiră. Specialist într-un domeniu rar, el este un om rar. Spune - cțând nu știi ceva întyreabă pe alții, nu-mi plac infatuații, oamenii unui singur manual. Perfect. Când faci
VECHIME de BORIS MEHR în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348484_a_349813]
-
finalului partidei de table. Pandele era mai în vârstă. Îți dădeai seama după mâinile crăpate ce-i ieșeau din mânecile salopetei bleumarin încheiate corect până sub bărbie. Aplecat asupra jocului, cozorocul șepcii îi ascundea jumătate din față. Se putea zări mustața generoasă și bărbia fermă. Pandele scutură zarurile în palmă, suflă în pumn și c-o mișcare de răsucire a încheieturii le aruncă dibaci. Dublă! - Nea Pandele, ești mare! Marț tehnic. Mă dau bătut! Încântat de victorie, pregătit să primească și
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
ei se auzea la vecinul de vizavi, acesta...subinginerul de la uzina tatălui ei, suna la sonerie. Ai fi zis că urmează scena-parodie de la Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici...toți se îmbulzeau la ușă. Era un bărbat înalt și spătos, cu mustața mare, groasă. Ea, deși nu era o fată firavă, îi ajungea până la umăr. “Care-i treaba?” întreba. Și toți prichindeii săreau: “Vrem ciocolată! Vrem ciocolată...și citro!” „Ochi de mură” râdea și plângea...plângea și râdea. Mustăcilă...la fel. Băga
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
prin viață. Avea aproximativ cinzeci și cinci de ani, dar și-a păstrat forța, agilitatea și sângele rece. Părul lui era alb, acoperit în permanență cu o bască verde, cu o stea mare pe ea. Generalul mai avea și o mustață albă. Trăsăturile sale impuneau respect și supunere. Purta o uniformă militară plină cu decorații. Fuma un trabuc cu poftă. Primele cuvinte ale lui Etrius au fost: -Știi că pot să rup cătușele astea la fel de ușor precum pot să-ți rup
CASTELE CAPITOLUL II de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345098_a_346427]
-
Pentru că acolo stă într-adevăr familia Dima formată din trei membri: Sorin, un om de talie mijlocie, trecut bine de patruzeci de ani, mecanic, sau cam așa ceva, la întreprinderea unde e și tatăl tău director, un tip brunet, sever, cu mustață, puțin cam bețiv și cu ceva probleme la cap, cel puțin așa mi s-a părut mie, Miluța, soția lui, o femeie tristă și serioasă care a fost cândva frumoasă, dar care acum e cam grasă și cu fundul prea
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
sperie pe toți. Mai încet , băi besmeticule , tu nu vezi ce praf faci, se auzea de undeva de lângă un gard vocea înnecăcioasă a unchiului Gică. Se așezase atâta praf pe treningul lui, pe păr pe gene și sprincene și pe mustață de ziceai că i un clovn de la circ pregătit să susțină un specatcol fumuriu. Când s -a mai luminat s-a zărit și Natașa la umbra unui corcoduș. Tot dădea din mâini și bombănea ceva nedeslușit, din care unchiul Gică
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
buze, de fapt el ținea și-n somn țigara lui Mărășești între buze, o trecea dintr-o parte în alta a gurii, stinsă, aprinsă sau cum era, o smotocea, o mesteca numai s-o simtă acolo mereu...era știrb, cu mustăți mari, galbene, țepoase și-l asculta mereu cu frică, uitându-se țintă la el cu ochi mari, pregătit în orice moment să fugă cât îl țineau picioarele... Vacile rumegau și-n mers, știau ce drum trebuiau să urmeze...Balta începea
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
trebuie să recurgă la pragmatica promisiune, serviciu contra cost: --Hai, măi frate, că te răsplătesc pentru serviciul pe care mi-l faci! Imediat, căciula se înălță cu ochii și scoase de după gard un nas subțire, cu o furculiță mignonă de mustață. Gura, rămasă tot după gard, mormăi scurt: --Cât? Hopa, gândi bucuros Mototolea. Ăsta e de-al meu, din economia de piață! --Păi, să negociem, frățioare! Tot de după gard, căciula repetă mormăiala: --Cât? Mototolea se gândi să pornească de la o sută
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
--Cât? Hopa, gândi bucuros Mototolea. Ăsta e de-al meu, din economia de piață! --Păi, să negociem, frățioare! Tot de după gard, căciula repetă mormăiala: --Cât? Mototolea se gândi să pornească de la o sută. Era vădit că nenorocita de căciulă cu mustață nu se va urni fără cinci sute. Îngăimă: --Una! --Ce? --Sută! --Ași! --Două! --Fleac! --Trei! --Râzi de omul care vrea să te ajute? Căciula scoase și gura de după gard și începu să flecărească: de ce îți bați joc de omu’ care
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
am fost ajutat de români miloși. Uite-l cum mai cercetează ca să vadă cum să procedeze! Prinse curaj: --Hai mă,frățioare, ajută-mă! Că te văd un om milos, cu frica lui Dumnezeu. Spune-mi, cum te cheamă? Căciula cu mustață mormăi: Florea Gâscan. --Florea? Floricel? Floricel Gâscan? se fandosea Mototolea. Hai, mă, Floricele, ajută-mă! --Ia ascultă, domnule! îl repezi Floricel. Bineînțeles că sunt un om milos și vreau să te ajut. Dar, mata nu înțelegi că treaba asta necesită
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
este o excepție. - Ha, ha, ha! Ai avut noroc că n-ai căzut pe mâna mea, că te transformam într-un „făt frumos” cu picioarele sucite, patru perechi de mâini, nasul în formă de rât, cu ochii la spate și mustață pe gât! Ha, ha, ha! - Lasă-l, dragă, și pleacă în treburile tale! - Rămâi cu bine, frumosule! Te-aș săruta, dar te las fără buze și fără dantură! Ha, ha, ha! - și dispăru ca un vârtej de foc printre arbori
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
bate Și cum cântă-n pruni sticleții, Anunțând că vin nămeții? Au văzut chiar și bunicii Că sunt supărați piticii Și i-au adunat grămadă, Să-i ferească de zăpadă, În cerdac, lângă perete, Nemișcați, din ghips, cu plete, Cu mustăți și bărbi bogate, În tricouri colorate, Răbdători stau sub fereastră Privind iarna alb-albastră. Referință Bibliografică: PITICII DIN LIVADĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1473, Anul V, 12 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghe Vicol : Toate
PITICII DIN LIVADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377076_a_378405]
-
două fotografii. I le împinse în față și ridică din sprâncenele pensate elegant și vopsite o tentă cam prea puternic în contrast cu culoarea tenului său. Mona privi grupul de bărbați din imagine și îl recunoscu pe soțul Lianei în brunetul cu mustață din mijloc. - Mi-l dăruiești pe soțul tău? - Ha! Nu ți-ai pierdut umorul! Nu las eu din mână cocoșul cu ouă de aur, fii serioasă! Ia privește-l pe blondul din dreapta. E viitorul tău soț! Mona își îndreptă întreaga
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]
-
pe Laie, înțepându-l, chiar zicându-i în față ce credeau despre lingurile lui, despre mintea lui plecată cu sorcova. Și cum larma femeilor crescuse, adunarea se strămută din curtea bisericii în uliță. Acolo, bietul rudar, după ce-și netezi mustățile, le ceru să-l asculte. Ce le povesti îi puse pe gânduri pe toți. Aflară cum Laie, ca orice creștin, se întrebase ce va să fie după moarte? Dacă e ceva ori nu e nimic?! Și le mărturisi că avusese
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
Papa, care, culmea, nu se-nfuriase cum ar fi bănuit oricare, ba, din contră, zâmbise fericit. Figura-i modelată în linii distincte, armonioase, ochii vivanți, sprâncenele bine arcuite, nasul perfect proporționat în economia facială, gura încă tânără, ușor drapată de mustața haiducească, pereche a țăcăliei de linie pașoptistă, toate, dar toate făceau privitorul să nu-l amendeze pentru calviția disimulată sub tunsoarea cazonă și să-l admire cu simpatie, tocmai pentru stoica și inedita - pentru un om așa dinamic - încremenire de
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
Ceva mai presus de mine mă cheamă acolo. Nu știu cum mai este ... XIX. LACRIMA, de Mirela Penu , publicat în Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014. Toată lumea îi zicea Moș Toader . Și asta de când era mai tinerel și nici pomeneala de mustață albă și păr alb , ca acum. Moș Toader în sus, moș Toader în jos. Da’ el nu se supără...La ce bun! Mereu zicea că nu un nume contează ci mai degrabă cum slujești acest nume. Eu sunt mereu „ mosul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
acum. Moș Toader în sus, moș Toader în jos. Da’ el nu se supără...La ce bun! Mereu zicea că nu un nume contează ci mai degrabă cum slujești acest nume. Eu sunt mereu „ mosul cel tânăr”, si râdea pe sub mustață. La pălăria lui verde de pădurar nu a renunțat nici acum, când de mult este la pensie. Îi este ciuda doar că nu mai poate merge așa de ușor și că- de voie ,de nevoie a trecut și la baston
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
și gândurile ...de la Retevoiști, la Vărzoia, apoi pe la Pietroșani ,pana dincolo ,la Poduri și Stănești , pentru a se întoarce aici ,in Domnești. Citește mai mult Toată lumea îi zicea Moș Toader . Și asta de când era mai tinerel și nici pomeneala de mustață albă și păr alb , ca acum. Moș Toader în sus, moș Toader în jos. Da’ el nu se supără...La ce bun! Mereu zicea că nu un nume contează ci mai degrabă cum slujești acest nume. Eu sunt mereu „ mosul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
acum. Moș Toader în sus, moș Toader în jos. Da’ el nu se supără...La ce bun! Mereu zicea că nu un nume contează ci mai degrabă cum slujești acest nume. Eu sunt mereu „ mosul cel tânăr”, si râdea pe sub mustață.La pălăria lui verde de pădurar nu a renunțat nici acum, când de mult este la pensie. Îi este ciuda doar că nu mai poate merge așa de ușor și că- de voie ,de nevoie a trecut și la baston
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
dispărând practic cu totul din peisaj. Deși defunctul Grosetto comunicase înainte de atac poziția noastră, e greu de crezut că ne va mai găsi cineva în fundătura aceasta. Cineva, foarte priceput, de altfel, manevrează nava după un traseu cunoscut, ocolind „la mustață” colții de stâncă, presărați peste tot, în care există riscul să ne înțepenim pentru todeauna. Nu mult după aceea aud motoarele amuțind, iar vasul oprindu-se. Scârțâitul clanței mă face să tresar. Fiind foarte târziu, ceasul arată ora trei noaptea
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]