6,914 matches
-
care o dezvoltă interpreta. Sunt pagini prezentate, de această dată, în compania pianistului Mihai Ungureanu, un muzician dăruit trup și suflet domeniului cameral. De altfel, în compania domniei sale a fost susținută o întreagă seară de muzică destinată creației enesciene. Este muzicianul unei introspecții ce vizează substanța expresivă, nu neapărat spectaculoasă a muzicii. Realizarea, spre exemplu, a Sonatei "în caracter popular românesc" pentru vioară și pian, are o istorie îndelungată pe care o trasează colaborarea cu violonista Luminitza Petre; o imprimare discografică
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
Tescani, la Festivalul "Enescu - Orfeul moldav", au fost momente evocate inclusiv pe parcursul unei emisiuni de mai bine de o oră, o discuție colocvială pe care am avut bucuria de a o fi moderat pentru Radio Stuttgart în compania acestor minunați muzicieni sosiți în mod special, aici, în capitala landului Baden-Wurtenberg, pentru a povesti experiența lor personală în drumul către George Enescu. Nu se poate uita, cu mulți ani în urmă, prin strădania violonistei Luminitza Petre, în marea sală a Operei, a
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
primei rapsodii enesciene au încheiat această seară de muzică; pe parcursul acesteia, marele spectacol al sunetului a adus culoare, a adus savoare și farmec, un numeros public. Nu se poate uita, cu doi ani în urmă, în colaborare cu mai mulți muzicieni de la Mannheim, a avut loc primul Festival Enescu, aici, în partera de Sud a Germaniei. Evenimentul a fost susținut atunci de Institutul Cultural Român. De această dată nici o instituție cu profil cultural din țară nu a întins mâna muzicienilor sosiți
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
mulți muzicieni de la Mannheim, a avut loc primul Festival Enescu, aici, în partera de Sud a Germaniei. Evenimentul a fost susținut atunci de Institutul Cultural Român. De această dată nici o instituție cu profil cultural din țară nu a întins mâna muzicienilor sosiți la Stuttgart pentru a-l cânta pe Enescu. O notabilă excepțtie. O cu totul modestă susținere venită din partea Ministerului de Externe. Un lăudabil sprijin în plan moral venit din partea celor două consulate românești - cel onorific, cel ministerial - de la Stuttgart
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
-l oferi, spre exemplu, membrii familiei Vasiliu, stabiliți de aproape două decenii la Stuttgart, o familie de dascăli, de filologi originari din Reșița. Au înțeles că o cauză nobilă necesită o implicare temeinică. Este implicarea pe care au demonstrat-o muzicienii sosiți la Stuttgart. Sunt hotărâți a înfrunta riscurile. Pentru Enescu. Pentru noi înșine.
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Contestat, dar în același timp și adulat, Cezar Ouatu a fost puțin mediatizat în țară până la câștigarea locului pentru a reprezenta România la Eurovision. Născut la Ploiești, într-o familie de muzicieni, Cezar Ouatu a frecventat cursurile Liceului de Muzică și Arte din municipiu. După studii de pian și cor a început, în 1998, să studieze canto și muzica baroca, descoperindu-și vocea de contratenor. În 2001 a fost admis la Conservatoriul
Cine este Cezar Ouatu, finalistul României de la Eurovision by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72290_a_73615]
-
pozitivă, cu toate că amândoi apreciem foarte mult compozițiile sale anterioare. Cezar nu a vrut să piardă oportunitatea și mai ales provocarea, ceea ce și eu i-am propus să facă, dar cu oarecare scepticism. A transformat piesa în favoarea sa, așa cum numai un muzician profesionist poate. Pentru un artist liric, o competiție de acest fel este cu mult mai ușoară decât un spectacol sau concurs clasic. Iar cu talentul său a convins publicul din România", afirmă Angela Gheorghiu, menționând, ulterior, și apelul pe care
Angela Gheorghiu critică spectacolul prezentat de Cezar la Eurovision by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72279_a_73604]
-
seamă de texte ar fi devenit, în mod cert, nepublicabile. Iată, bunăoară, chiar prima piesă a volumului (Recital extraordinar): "Dictatorului nu-i plăcea muzica. Dar o tolera - numai marșurile - pentru că era înscrisă-n partea culturală a programului de guvernare." Toți muzicienii țării sînt încadrați în fanfara. Singurul rămas pe din afară e un pianist, căruia însă i se interzice să mai cînte. După o vreme, dornic să-l atragă în fanfara lui personală, dictatorul îi programează un recital extraordinar. Pianistul va
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
din generațiile apropiate celei a lui Mircea Mihăieș, de un anumit nivel intelectual, care să nu țină la îndemână casete audio sau CD-uri cu muzica lui Leonard Cohen, ori să nu aibă în memoria calculatorului câteva piese din creația muzicianului canadian. Cu toate acestea, nimănui de la noi, până la Mircea Mihăieș, nu i-a trecut prin minte să scrie o carte despre viața și cântecele celebrului compozitor și interpret. Pentru că, deși are milioane de fani, muzica sa a ajuns să facă
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
în scenă de opt artiști - doi dansatori (Vava Ștefănescu și Istvan Teglaș) și șase muzicieni-țărani din Maramureș (Ioan Pop, Anuța Pop, Voichița Tepei, Ioachim Făt, Grigore Chira, Gheorghe Pîrja), în spatele cărora stau regizorul (același Mihai Măniuțiu), coregraful (Vava Ștefănescu), un muzician (Ioan Pop) și doi scenografi (M.C. Ranin și Valentin Codoiu). O vară fierbinte este o operă de artă paradoxală: deși apartenentă culturii academice, ea este predominant orală. Faptul că există un script care prezintă sumar cele 12 secvențe alcătuitoare nu
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
cu un râs sardonic. Frământările - în căutarea unui rost, în alegerea partenerului, în înfruntarea suferinței și nenorocului, în acceptarea neființei - sunt însoțite de trăiri "fierbinți": neliniștea, anxietatea, agitația frenetică, extazul, transa și moartea. Trăirile sunt figurate prin mișcările dansatorilor și muzicienilor (care participă la jocul de scenă în straiele lor sumbre, de păsări funerare), prin sunete, costume, lumini și câteva obiecte cu încărcătură simbolică (scaunele, pomul vieții, ouăle renașterii, câteva vase și șterguri rituale). Ele contrastează sau se topesc una într-
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
una într-alta transgresându-și granițele fluide. Omul și Moartea - odihnă către care omul se îndreaptă prin zbucium și durere - iată care sunt, cred eu, personajele spectacolului: unul vizibil, încarnat de cei doi dansatori; celălalt nevăzut (sau poate travestit în muzician?) dar omniprezent, sugerat doar prin imagini și sunete. Cele două culminații ale spectacolului - moartea subită a Omului ca deznodământ al unei transe paroxistice (în cea de-a doua scenă) și moartea prin epuizarea naturală a vieții (în ultima secvență a
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
și primordial totodată, în descompunerea morții, ca în scenele 5 și 11. Pluri-muzicile sunt rezervate momentelor tari ale spectacolului, care figurează grosso modo instabilitatea sau eșecul. Construcția planului sonor al Verii fierbinți se bazează pe o selecție antologică operată de muzicieni, cu participarea activă a lui Mihai Măniuțiu, în cultura regională a Maramureșului. Am presupus inițial că s-au luat în calcul și vechile colecții de versuri și melodii populare; am aflat însă cu surprindere că toate piesele incluse în spectacol
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
am ticneală. Spectacolul are o schemă imitabilă, care pare lesne de Ťumplutť cu materii diferite. Totuși, după părerea mea, el e sortit să fie unic; fie doar și pentru că șansele ca cineva să găsească în România un alt grup de muzicieni populari la fel de bine instalați în tradițiile lor, la fel de virtuozi, inteligenți, flexibili și "subțiri" cu care să poată coopera sunt minime, dacă nu chiar nule. (O spun cunoscând destul de bine Ťpiațať muzicilor tradiționale și folclorice din România de azi.) Ioan Pop
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
să i se pară convingătoare. }intind mereu mai sus, a căutat de-a lungul vieții compania îmbogățitoare a câtorva intelectuali-artiști pentru care a nutrit o admirație specială: Horia Bernea, Șerban Lupu, Horia-Roman Patapievici. (El este de altfel conducătorul grupului de muzicieni populari cu care cooperează frecvent și cu un succes internațional notabil violonistul Șerban Lupu.) În Vara fierbinte, Ioan Pop preia eșantioane de cultură muzicală rurală ca atare, fără să le reformuleze în termenii culturii savante, așa cum fac de pildă compozitorii
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
Căutând indicii în acest sens, am descoperit o seamă de fapte pline de înțeles. Se pare că autorul și regizorul Mihai Măniuțiu îi descria lui Ioan Pop scena pe care o imagina și coloana sonoră pe care o socotea potrivită; muzicianul o "căuta" sau o inventa, o înregistra împreună cu echipa sa, apoi îi prezenta regizorului rezultatul; acesta asculta, reținea unele fragmente, respingea altele, propunea modificări; Pop scotocea din nou (ajutat fiind de cele două femei-horitoare din echipa sa), înregistra, propunea... Se
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
de la bun început, de ce fel de muzică avea nevoie Măniuțiu, trimițându-i pe primul CD aproape toată "șarpanta" sonoră a spectacolului. Esențialul s-a produs în momentul începerii lucrului concret la spectacol, pe scena teatrului, cînd toți protagoniștii erau reuniți - muzicienii, dansatorii și regizorul. Vava Ștefănescu s-a lăsat pătrunsă de muzică și, ghidată firește de ideea majoră a spectacolului, și-a compus partitura "la ordinele" muzicii, lăsîndu-și corpul să vibreze - armonic sau disarmonic - în ritmul ei." A rezultat un spectacol-capodoperă
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
numele lui Bach, Beethoven sau Mozart? Cîte ore avea o zi pentru Iosif Sava? De multe ori mi s-a părut că are harul ubicuității, că poate să fie, în același timp, la radio, în săli de concerte ascultînd marii muzicieni, mari orchestre sau preocupîndu-se de talentele tinere, de cei care aveau nevoie de glasul autorității la început de drum, la birou, scriindu-și opera, împreună cu familia lui minunată, la televiziune - pregătindu-și Serata sau polemizînd la nesfîrșit cu ideile comerciale
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
și colocvii, la Universitate oferind, poate, unele dintre cele mai rare momente în care mari personalități străluceau, sfidînd, datorită protecției lui Iosif Sava, securitatea de la ușă, în bibliotecă, citind, citind, citind, la pian, în Sala Radio, ținînd prelegeri despre muzică, muzicieni, instrumente, voci. Și, în plus de toate, ascultînd și bucurîndu-se de ceea ce muzica mare, clasică poate să dea. I-am cerut iertare pentru faptul că am fost pătimașă la începutul anilor nouăzeci și l-am judecat pentru anumiți invitați pe
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
eroică, diafană și dramatică, testimoniu al sintezei dintre serialism și tonalism, capabilă să digere muzici dintre cele mai diverse, precum melodia populară din Carinthia, cu ritm de vals lent (ländler) care se insinuează ca un cântec de lebădă al unui muzician prematur dispărut. De altfel, atmosfera concertului este una de requiem, justificându-se astfel atât elementele de gematrie conexă (program secret, cifre simbolice, melograme), cât și premonițiile compozitorului care rememorează, cu presentimentul morții, momente semnificative ale unei vieți. Un concert solistic
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
îndeamnă la letargie și status-quo ? Se ajunge, firește, ca publicul activ al concertelor în care se restituie Mozart, Beethoven și Ceaikovski să devină pasiv (dacă nu indolent) la muzica lui Berg, Bartok și, din păcate, chiar Enescu. Degeaba se chinuie muzicieni de mare altitudine, precum Sherban Lupu, să împrospăteze atmosfera concertelor noastre hebdomadare. Inerția tronează, iar lupta doar mocnește. Aș fi vrut să reascult lucrarea lui Berg și sâmbătă 15 decembrie. Nu s-a putut. Între timp, Sherban Lupu a suferit
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
mai armonioasă. Asta înseamnă că este o greșeală să ni-l închipuim pe filozof ca pe mînuitor de abstracțiuni din a cărui minte știința prozodică și arta muzicală au fost șterse pînă la desființare. Orice filozof este poet și deopotrivă muzician. "Ceea ce-i unește pe poet și pe filozof este, pe de o parte, frumosul și adevărul divin care le sînt deopotrivă revelate, iar pe de altă parte (ca ființe privilegiate!) cei doi au puterea de a le transmite oamenilor ceea ce
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
în celebra parabolă cu talanții, unii îngropați și prezervați, alții răspândiți și înmulțiți. Așa și cu talentul. Dumnezeu ți-l dă, dar depinde numai de tine cât din el bagi în desaga cu care pleci la drum. Am întâlnit destui muzicieni putrezi de cât talent le fusese hărăzit, dar care și-au amanetat harul pentru un pumn de satisfacții de-o clipă. Compozitori, dirijori, pianiști, violoniști, cântăreți, cu toții dăruiți din belșug întru slava artei sunetelor, dar și hărțuiți ori amăgiți întru
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
poetul. Până atunci, jazz-ul românesc dăduse naștere unei literaturi mai mult entuziaste decât constructive. Reprezentațiile live, înregistrările (realizate de Casa Electrecord), improvizațiile individuale sau colective din jam-ssesion-urile trupelor la modă urmau o linie de mijloc, între Biblia scrisă de muzicienii de culoare și discursul electoral al prozeliților euro-americani. Aproape niciodată problema nu era abordată din punct de vedere strict conceptual. Superlativele înlocuiau prospecția autentică, rutina deborda inovația reavănă. A trebuit să se inventeze un Richard Oschanitzky pentru ca jazz-ul românesc
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
reavănă. A trebuit să se inventeze un Richard Oschanitzky pentru ca jazz-ul românesc să-și asume sincronizarea cu lumea subțire a genului, dezvăluind chiar și unele accente protocroniste. Și nu-i de mirare, căci Oschanitzky a fost unul dintre puținii muzicieni europeni care să poată concepe o simfonie (ori un concert instrumental) și un aranjament de jazz cu șansa de a le izbuti deplin pe amândouă. Nu sunt un adept necondiționat al jazz-ului. Mărturisesc însă că, ascultându-l pe Oschanitzky
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]