5,749 matches
-
-i tălmăci visurile, iluziile, închipuirile. Era o lume atât de pestriță, și totuși ... Ideea de mai bun, puțin conștientă, era vie în fiecare. Toți eram robii aceluiași jug - cel comunist. Și ardeam, și ne măcinam, uneori ne demolam sufletește pierzând nădejdea; și tot așa, seara ne rugam fiecare cum puteam și ne culcam îmbrăcați cum eram, ca a doua zi să o luăm iarăși de la început. „Și așa au trecut în zbor anii. Radule, Radule!” (Radu Gyr) Altfel spus, “Abia după ce
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
pentru sporul nostru duhovnicesc, pentru care îi mulțumim. De altfel, îl vom invita pe Patriarhul nostru să ne mai viziteze și când vom termina partea de sus a bisericii, pentru a o sfinți“, ne-a mărturisit, plină de încredere și nădejde, Maica Stareță - Stavrofora Agnia Ciuban. Ne-am închinat în paraclisul noii mănăstiri, de o frumusețe și o taină aparte. Căci aici, arhitectul și meșterul au zidit taina în piatră și lemn. Ceea ce impresionează în acest paraclis este lumina. Un fel
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352069_a_353398]
-
vedere duhovnicesc însă, ne înjumătățesc necazul și urmările acestuia, în virtutea pedagogiei divine atotștiuoare și înțelepte. Dacă vrem ca viața noastră să fie o înaintare din treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine nouă tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Iisus Hristos - Care și El a suferit atât de mult din cauza fățărniciei
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
nouă tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Iisus Hristos - Care și El a suferit atât de mult din cauza fățărniciei cărturarilor și a fariseilor (fără a avea aici pretenția vreunei comparații între personae și situații) - cu nădejdea învierii și a răsplatei, pe măsura eforturilor noastre ascetice. Este calea pe care au străbătut-o toți cei iubitori de frumusețe spirituală, dar care au suferit și ei cât se poate de mult, urmând pilda Mântuitorului, adică: - Sfinții apostoli, mucenicii
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
desigur, da, mă rog. Mai degrabă aș pune accentul pe isprăvi de caracter, de ținută (cum îmi place a zice), de etică artistică și umană. Pricini de întristare și dezamăgire sunt multe. Dar am încredere și nu încetez a trage nădejde. Sentimentele pe care tinerii ar trebui să le cultive cu precădere? Al libertății și al respectului de sine. Apoi să nu uităm, talentul nu-i o marfă bună de pus în circulație și destinată vânzării; talentul nu-i un bun
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
slava vieții prezente”, este pentru că el vrea „să aibă întotdeauna privirea ațintită spre lumea de sus, pentru a nu se preocupa fără oprire decât de acele bunuri și să nu-și dorească decât acea slavă” . Totodată se pune întrebarea: dacă nădejdea în lumea de dincolo ne permite să nu ne împotmolim în deșertăciunile lumii acesteia, cum se face că unii păgâni, în ciuda lipsei lor de credință în Înviere , de multe ori remarcată de Ioan ( „Necredincioșii rămân insensibili la gândul Învierii, nu
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
cu Dumnezeu (pentru cei desăvârșiți). După o doctrină omogenă, aproape generalizată, și atribuită Sfântului Vasile cel Mare (Dorotei, Învățătura, XIV, 7), în lupta împotriva păcatului și pentru cucerirea virtuților, creștinul trebuie să treacă succesiv prin trei etape: a fricii, a nădejdii și a iubirii. Totuși, învățătura despre cele trei etape este mult mai veche, mergând până în veacul al III-lea, fiind întâlnită la Origen (La Romani, Omilia XV). Ea a fost apoi preluată de Evagrie, de Sfinții Vasile cel Mare și
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
de a fi cineva învins, fiindcă elocința sau capacitatea dialectică nu e un privilegiu firesc sau dobândit al tuturor oamenilor. Însă ceea ce trebuie să fie evitat în orice chip este ca adevărul despre Dumnezeu să sufere vreo pagubă, care constituie nădejdea mântuitoare a întregii umanității . Cu aceste gânduri se propune să nu constituie un criteriu al deciziilor orice apreciere arbitrară a celor discutate fără orientări teocentrice. În sfârșit, Sfântul Grigore Teologul observă dacă am căuta dovezile practice și evidente ale modului
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
este valabil și pentru prezentarea dogmei Hristologice cu toate acele sensuri greu de înțeles ale lui „neconfundat, neschimbător, neîmpărțit etc.” . Deci prezența și opera lui Iisus Hristos în lume au o relație directă cu omul și viața lui. Smerenia, ascultarea, nădejdea, iubirea, și toate virtuțile creștine sunt adevăruri ce se conexează (unesc) direct cu Iisus Hristos și cu dogma Hristologică. Fiecare virtute evanghelică este după arhetipul lui Iisus Hristos, desăvârșit dumnezeiască și desăvârșit omenească, este darul Sfântului Duh și fructul participării
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
înșiși” (Tim. 3, 11). Adevărații creștini - cei care nu sunt stăpâniți de duhul secularizării lumii acesteia, afectate de relativizare și desacralizare, adică autenticii purtători de Dumnezeu știau dintotdeauna, și știu și astăzi, că singura lor îndreptățire, singura lor salvare și nădejde de mântuire, precum și viața lor veșnică, este deci, adevărata lor libertate și adevăratul Om, Care din iubire pentru oameni (Ioan 3, 16-17) „i-a luat asupra Lui și i-a enipostaziat în El”, în Trupul Său teandric care este Biserica
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
și onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej și marea șansă de a-l întâlni și (de) a-l cunoaște pe Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa - mare personalitate a culturii și spiritualității noastre românești și nu numai, având convingerea și nădejdea că vom ști cu toții pe mai departe, să ne cinstim înaintașii, potrivit meritelor și vredniciilor fiecăruia, cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
permanentiza ființa. Ea este lumina ființei, singura prin care se explică și se țin toate căci „întru lumina Ta vom vedea lumină!”. Iar această Lumină, ce ne scoate pe noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
prin care se explică și se țin toate căci „întru lumina Ta vom vedea lumină!”. Iar această Lumină, ce ne scoate pe noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa în și
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
vedea lumină!”. Iar această Lumină, ce ne scoate pe noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa în și la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa în și la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de bună
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa în și la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de bună voie față de Dumnezeu prin mândrie”. Fiindcă mândria este închiderea absolută față de ființa Lui, smerenia, în scimb, fiind deschiderea totală față de El, în aceasta constând, până la
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
dăinui ființa. Ea este lumina ființei, singura prin care se explică și se țin toate căci „întru lumina Ta vom vedea lumină!”. Iar această Lumină, ce ne scoate pe noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
prin care se explică și se țin toate căci „întru lumina Ta vom vedea lumină!”. Iar această Lumină, ce ne scoate pe noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa la Dumnezeu
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
vedea lumină!”. Iar această Lumină, ce ne scoate pe noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
noi din umbra păcatului și din întunericul morții, este totuna cu nădejdea și cu viața. „A rămâne în nădejde înseamnă a rămâne în ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de bună voie față de
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
ființă, adică în Dumnezeu. Ființa lumii rămâne în nădejdea lui Dumnezeu în măsura în care se smerește, adică se pocăiește. Nădejdea înseamnă această minimă deschidere spre Dumnezeu, care este smerenia sau pocăința. Orice ființă păstrează deci șansa la Dumnezeu dacă păstrează minimul acestei nădejdi. Dar cine refuză smerenia sau pocăința față de Dumnezeu refuză orice deschidere, se închide de bună voie față de Dumnezeu prin mândrie” . Fiindcă mândria este închiderea absolută față de ființa Lui, smerenia, în scimb, fiind deschiderea totală față de El, în aceasta constând, până la
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356322_a_357651]
-
partea de introducere vom arăta că Eshatologia este o componentă fundamentală și determinantă a Teologiei creștine, dimensiunile ei fiind esențial hristologice, eclesiale și cosmice. Prin atribuirea titlului de Mesia - Hristos Mântuitorului, Biserica primară a identificat Persoana Domnului datorită speranței și nădejdii milenare a poporului lui Israel - cu Împărăția lui Dumnezeu. În acest fel Iisus - Cel Care a predicat venirea Împărăției lui Dumnezeu, a devenit „Hristos” - Cel ce a întrupat Împărăția în kerygma Bisericii. „De când este prezentă în Iisus și în iconomia
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
Împărăția lui Dumnezeu) a rezultat din importanța momentului împlinit deja în istoria mântuirii umanității. „Zilele de pe urmă” sunt aici inaugurate. Acestui fapt îi corespunde - afirmă Sfântul Ignatie Teoforul - „o chemare consecventă pentru o alegere morală radicală”. Adevărul Învierii Domnului și nădejdea pentru viața viitoare are implicații ontologice pentru viața moral-spirituală. Unicitatea mesajului hristic a constat în faptul surprinzător că El nu a derivat etica Împărăției lui Dumnezeu din Tora și nici nu a apelat la autoritatea lui Moise, indiferent cât de
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
fără de sânge” este perceput și tâlcuit tocmai printr-un astfel de ascetism, curățitor, purificator și sfințitor. Literatura Părinților Deșertului cuprind de fapt, un element substanțial și fundamental al „eshatologiei prezente”, în demersurile lor de a exprima și comunica valoarea și nădejdea unei vieți ascetice în toată Biserica. Prin crearea unei „comuniuni și a unei comunități” între ucenici, Sfântul Părintele nostru Antonie cel Mare relatează fraților că „Iisus Hristos a desăvârșit deja învierea minților noastre pe pământ”. Învierea lui Iisus Hristos nu
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]
-
Când va fi învierea morților, atunci vrând nevrând vei crede : dar credința ta de atunci va fi socotită necredință, dacă nu crezi acum”[39], fiindcă „ce lucru mare este, dacă crezi, după ce ai văzut săvârșită învierea”[40]. Credința întărită de nădejde este și pentru Atenagora Atenianul izbânda în fața morții: „credem că după ce vom pleca din viața aceasta, vom trăi o altă viață, mai fericită decât cea de aici, una cerească și nepământească”[41], prin urmare, „de dragul nădejdii în viața veșnică, noi
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356328_a_357657]