1,621 matches
-
râs disprețuitor, mie și Tatălui meu, actele În față, trimițându-ne aiurea, deoarece eram „evreu”, adică vinovat de naștere și de origine - erau oarecum justificate. Da, justificate, dar nu În Întregime, deoarece se putea lupta contra acestui „absurd social” care năpădise peste noapte peste Întreaga societate românească. Da, numai că dacă adulții acestei epoci n-au știut s-o facă și cei mai abili au fost cei care au fugit, cum vreți s-o facă un băiețel de optsprezece ani? În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
n-a crezut, dar acum data e în contract și nemții care conduc editura nu se prea împacă cu prelungirile. - Te-aud cam sfioasă, Binky, am zis, renunțând la țigară. Ești foarte sfioasă. Îmi place. - Te-aud de parcă te-au năpădit alergiile, zise Binky sec. Am sentimentul că nu ne-am luat doza de Claritin astăzi. Și nu-mi place. - M-au năpădit alergiile ca nebunele, am protestat, apoi m-am mai gândit. Și să nu crezi tot ce-ți spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cam sfioasă, Binky, am zis, renunțând la țigară. Ești foarte sfioasă. Îmi place. - Te-aud de parcă te-au năpădit alergiile, zise Binky sec. Am sentimentul că nu ne-am luat doza de Claritin astăzi. Și nu-mi place. - M-au năpădit alergiile ca nebunele, am protestat, apoi m-am mai gândit. Și să nu crezi tot ce-ți spune Jay. - Hai să fim serioși, Bret - alergii? - Nu râde de alergiile mele. Mi-e nasul înfundat și de-abia respir. Din cauza...lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dar dragă, bunicul acela e mort, am zis cu un ton împăciuitor. - Dar bunicu’ nu e mort, tati, zise ea fericită, lovind scaunul cu piciorul. Era liniște în mașină - cu excepția celor de la Backstreet Boys - când amintirea acelei zile m-a năpădit, dar m-am forțat să nu mă mai gândesc la asta când am intrat pe autostradă. - Tati, tu de ce nu lucrezi? mă întrebă acum Sarah. Scotea plescăituri satisfăcute după fiecare Skittle înfulecat. - Dar lucrez, iubito. - De ce nu mergi la serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și până acum totul se petrecuse într-un interval de o oră. Am condus-o pe Marta la ieșire și i-am șoptit „Mersi“ în timp ce i-am deschis ușa. Rezemându-mă de ușa pe care tocmai o închisesem m-a năpădit un gând: Scrisul te va costa o soție și un fiu, de aceea Lunar Park va fi ultimul tău roman. Am deschis imediat minibarul și am băut o sticlă de vin roșu. Pe parcursul următoarelor patru ore nu-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o poză cu Atlanticul în fundal îi va impresiona cu siguranță pe cei de acasă. Eu mă aventurez pe faleza abruptă până jos, pe un limb ce pare de proveniență vulcanică: are o scoarță „încrețită”, precum un sâmbure de prună, năpădită de scoici și zdrențe de mușchi. Valuri calde și înspumate se sparg de stâncă, umplu toate defileurile și văgăunile pietrei - sunt împroșcat cu miriade de stropi sărați. „Oceanul de smarald” e numele poetic cel mai potrivit pentru această ființă vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bazei, însărcinat cu organizarea meciului. Cum așteptarea se întinde, am timp să bat împrejurimile, alături e și un bazin de înot supraaglomerat cu copii și maturi de toate vârstele, despărțit de peluzele Borussiei printr-un zid compact de vergi metalice, năpădit de o vegetație abundentă. Îmi amintesc că la Borussia a activat Marcel Răducanu, fosta vedetă de la Steaua București, fugit din România prin anii ’80, pentru că își dorise să ajungă la un club din Vest și pe cale oficială nu se putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dispărut parcelele bine cultivate, ca în Germania sau ca în Polonia, le-au luat locul câmpiile părăginite. Uneori, mai zărești câte o rusoaică melancolică, în costum de baie, plivind într-o semănătură cu ceapă - un artefact pe o placă fotografică năpădită de albeața omogenă a pustietății. La stația de frontieră Mamonovo, ne întâmpină o fanfară. Urmează o mică și radioasă cuvântare a șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răsună precum al unei fiare încolțite. Spectacolul încununează apoteotic, aș putea spune, o seară bogată în impresii, o aventură sub cerul nordului, începută pe un vas de vacanță. Să fi fost doar agrementul miza prezenței noastre în acel loc părăsit, năpădit de epavele unei lumi descompuse?... „Ba bine că nu!” - aud o voce patetică, undeva, în spatele meu. „Ați fost convocați pentru a asista la o transfigurare, la o schimbare de sens și de repere interioare. În ce direcție, veți afla mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
garda militară de la Mausoleu, nici coloanele imense de oameni curioși să vadă „momâia” lui Lenin. Există însă un anunț care spune că se poate intra în Mausoleu de câteva ori pe săptămână, la anumite ore... VITALIE CIOBANU: La Moscova, mă năpădește un munte de reminiscențe din epoca sovietică, de care aș prefera să mă țin departe, dar pe care (jenant să recunosc), în același timp, mă bucur să le reîntâlnesc, ca pe niște vechi cunoștințe din copilărie... Mi-am zis odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
entuziasmată. Tipul e înalt, îmbrăcat în costum negru, larg, care i se potrivește perfect, dându-i un aer de etern și sprinten călător, având și o năframă înfășurată în jurul capului. Are o față tăioasă, arămie, nas ascuțit, ochi negri, obraz năpădit de o barbă scurtă. Cântă cu voce tare, iar cuvintele parcă șfichiuiesc caldarâmul. Publicul e conectat și... avizat, pentru că fredonează la multe dintre cântecele interpretate de poet... La recitalul scriitorilor din Literatur Express au succes, mai ales, ucrainenii, Yurij Andruchowysch
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
gentilețe, atâta timp cât n-a bătut clopotul. Un penitent care întârzie în fața vitrinelor sau care privește prostește în gol este pândit de răspopire: lui Dumnezeu nu-i plac intermitenții. A fost și prima mea surpriză de turist în arhipelagul mănăstirilor: contemplativul năpădit de ceasloave căruia nu-i rămâne nici măcar duminica pentru a respira. Despre faptul că Hristos va fi "în agonie până la sfârșitul lumii", carmelitul lui Bernanos nu conchide (cum aș face-o eu, bunăoară, în locul lui) că nu servește la nimic
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ele ne parvin odată cu decorul și cu persoanele. Fiecare orășel, fiecare proeminență a solului galileean înaintează înspre pelerin cu aspectul intimidant, maiestuos și rustic al personajelor din catehism: căsuțe de cărămidă arsă cu șarpanta din lemn, acoperiș plat de argilă năpădit de verdeață, băncuța înzidită în perete, apostoli în ținuta tradițională (barbă scurtă, tunică de lână până la genunchi, sandale cu curele). Fără a mă fi așteptat să întâlnesc vreo sosie a lui Simon Petru, curățindu-și năvoadele în josul drumului, și nici
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ochii lui, și i-am salutat, prin el, pe toți disperații care nu se dau învinși. Am vizionat un film-portret al lui Edward Said turnat la New York cu câteva luni înainte de moartea sa. Leucemia îi marca trăsăturile, obrajii îi erau năpădiți de barbă. Pianist, critic literar, istoric, cosmpolit și patriot, el era fiul unui egiptean naturalizat american și profesor la Columbia. Rupsese cu Arafat, demisionase din OLP, dar îi mirosea mereu a pucioasă dinspre Babilon. De fiecare dată când deschidea gura
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Acoperirea cu ierburi a vitalului, aici a unui semn al dinamicului, se întâlnește și în colinde, unde tânăra nubilă este covârșită de un somn greu, și el cu semnificație rituală: „Că de când ai adormit;/ Iarba toată te-o-ngrădit,/ Florile te-o năpădit./ Șî pi gurî șî pi nas/ Șî pe dalbu-ți de obraz,/ Șî prin sân țî s-o băgat,/ Scoală, fată de-mpărat” (Leagăn de mătase IV, 80A). Strâns legată de somnolența ființelor apropiate (în colinda Leul III, 55B, animalul vânat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în căutarea prințesei pe care o visa, feciorul împăratului eliberează pe Viliș și îl ia ca tovarăș de drum. Acesta este un inițiat pentru că știe traseul ritual și îl ajută pe protagonist: „Ajungem acum în Câmpia Dorului, unde o să te năpădească un dor nemaipomenit de casă. (...) Apoi, zise Viliș mai departe, ajungem la Câmpia Plîngerii și ai să simți în sufletul tău toate durerile și chinurile de pe lume.(...) După Câmpia Plângerii, începu din nou Viliș, trebuie să trecem peste Câmpul Florilor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aurite./ Dar în coarne ce mi-și poartă?/ Poartă-un leagăn de mătasă./ Da-n leagăn cine-i culcat?/ Ana fata de-mpărat./ - Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai adurmit,/ Florile te-au năpădit:/ Și pe gură, și pe nas,/ Și pe dalbu-ți de obraz,/ Și prin sân ți s-au băgat./ Scoală, fată de-mpărat!” (Broșteni - Brașov). Regresul în formele originare are aici forma somnului greu, motiv întâlnit mai ales în basme și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în același fenomen benefic al cuminecării din esența vitală în timpul inițierii. Colinda asociază somnul din leagănul magic cu o creștere exagerată a vegetației: „- Scoală, Ano, nu durmi,/ Că doar de-asară ți-a fi!/ Că de când ai adurmit/ Florile te-au năpădit:/ Și pe gură și pe nas,/ Și pe dalbu-ți de obraz,/ Și prin sân ți s-au băgat./ Scoală, fată de-mpărat!” (BroșteniBrașov). S-a semnalat că „somnul malefic”, simptom al sacrului activ, este proporțional cu o vegetație ce se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
catalizează adâncirea în spirit, iar colindătorii care somează fata să revină în lumea profană reprezintă martorii activi ai inițierii: „Scoală, (cutare), nu dormi,/ Că de-asară doar ți-a fi,/ Că de când ai adormit,/ Iarba toată tea’ngrădit,/ Florile te-au năpădit/ Și pe gură și pe nas/ Și pe dalbul tău obraz,/ Și prin sân ți s’au băgat,/ Scoală fată de’mpărat” (LipnicRepublica Moldova). Fecioara și-a îndeplinit parcursul mitic și a adus în contingent fertilitatea (sub simbolul specific al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
aferent, aici prin colectivizarea cea deresponsabilizatoare -, în Vest... prin industrializarea și rentabilizarea capitalistă a agriculturii. Să nu ne întristăm cu gâdemul că și religiosul s-a evaporat, și sacrul s-a camuflat în profan și lumea își continuă procesul dezvrăjirii, năpădită de postmodernism și pornografie hiperieftină. "Homo valachicus"? Iar noi locului ne țânem,/ Cum am fost așa românem. Indiferent unde ne ducem, la Mamaia sau în USA, ducem cu noi și matricea stilistică, miosecuritica matriță, nu crezi? Cum îl sărbătorești tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la una ca aceasta, nici a fost de față la operațiunile acestei alegeri pregătitoare. El dormea liniștit în apartamentul său din casele răposatului meu socru, Pavel Stoianovici, când i se aduse marea veste. Pe soția lui, doamna Elena Cuza, o năpădiră lacrimele, iar el rămase uimit părându-i-se că face un vis. Într-adevăr era un vis, și cel mai frumos ce poate un om să-l facă în viața lui; să se culce simplu cetățean și să se deștepte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un câne în popușoaie?, i-am răspuns eu. Nu-i vorba de d-neata, da uite la domnul cel gulerat de colo, care a întrat calare în mijlocul lanului. Hei! Domnule, fugi cui calul de acolo!... Atunci un hohot de râs mă năpădi. Știi una, bade, hai cu mine la dânsul, să-i luăm calul. Românul se prinse bucuros, dar, când ajunse aproape de locotenent și-l văzu întrecând cu capul toate vârfurile popușoaielor, a stat uimit și și-a făcut cruce. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Maiorescu. El e filosof, om, de sfat, poate m-a învața ce să fac, suspină amicul meu. Ne-am întors la Maiorescu, însă, când să pun mâna pe clopot ca să sun, mă uit la el și ce să văd? Îl năpădiseră lacrimile așa de tare, încât plângea bietul om în hohot mare, de i se rupea pieptul. Neputând intra astfel, l-am dus acasă; iar după ce am plecat de la el, moscalul 105 mă întrebă îngrijat: Ce?... Cocanaș e bolnav?... Da, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
transformat În turbă. Revenind la vremurile primordiale, știind că mușchii, ca orice alt organism autotrof modifică mediul În sensul reducerii potențialului redox, acel mediu deja epuizat din punctul de vedere al mușchilor devenea Însă favorabil pentru organismele heterotrofe, care Îl năpădeau completând astfel un primordiu de biocenoză. După cum se poate observa, acest cap de pod s’a dovedit a avea valoare evolutivă, adică strategică, deși din punct de vedere tactic era dezavantajos obligând mușchii la a căuta mereu un mediu proaspăt
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
invazia tehnologiei, nu-i altceva decât entropizare, adică haos și urâțenie. Ca și canalul de scurgere, regularizat, Îndreptat, taluzat și atât care-i Bahluiul, cel puțin la Iași. À propos: demult, ori de câte ori ajungeam prin București, Îmi plăcea să văd Dâmbovița, năpădită de sălcii, din zona Cotrocenilor; acum, o ocolesc: e tot un canal, drept, dar betonat. Entropia a crescut și, paradoxal, asta a Însemnat multă cheltuială. De ce spun toate acestea? Pentru că, dacă o mulțime de forme de degradare a mediului nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]