1,985 matches
-
și, mai târziu, Patrocles, însoțit de tatăl său. Doar că aici Homer, poate în chip deliberat, sugerează o inversiune patetică: ucigașul este tocmai gazda, cel care vine să-l implore este tocmai victima. Celelalte comparații țin de luptă. Ahile se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, 104 ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ales gloria (și răzbunarea) cu prețul de a muri tânăr și departe de casă, el, care seamănă cu focul, impetuos și violent și mistuindu-se curând o dată cu ce-a ars, tocmai el este singurul, dintre toți cei care s-au năpustit asupra acelei vechi cetăți, opulente și pașnice, singurul care afirmă existența și valoarea unui alt ideal: al acelei vieți care, în poem, se vede numai în amintire sau prin ferestrele către altă durată ale comparațiilor. Acela al vieții acasă, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înainte însă de a dobândi altă armură în locul celei de care Hector îl despuiase pe Patrocles, o armură făcută de Hefaistos însuși la rugămintea Tetidei. Apoi Ahile se împacă cu Agamemnon și, în a patra zi de la redeschiderea ostilităților, se năpustește pe câmpul de luptă, aducând nimicire în oastea troiană și omorându-l pe Hector. Apoi se întoarce în tabără și, în ziua următoare, îl înmormântează pe Patrocles și ține, în cinstea lui, jocuri funerare, pentru ca apoi, timp de douăsprezece zile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de foc, le mână și le nvolburează, iar copacii, izbiți de iureșul fierbinte și mistuitor, se prăbușesc din rădăcină, frânți; când ard așezări omenești, suflă, gemând, prin văpaie, în jocul crud al luminii; când rugul șovăielnic tânjește și pâlpâie, se năpustește în flăcări urlând, le bate să le întețească și să le ațâțe, pentru ca în zori, când, părăsite, se vor veșteji, trupul unui erou, jelit viforos de un altul, să rămână cenușă; toamna, zbicește țarinile cu o suflare uscată, poartă pe
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ales o însușire a lui Ahile). Vin însă apoi, ca o revărsare a forței, neînfricarea, curajul și avântul, apoi agresivitatea ca ardoare năvalnică, pofta de luptă și înverșunarea în luptă, care pot deveni furie ucigașă, nebunie și turbare: războinicii se năpustesc în luptă crânceni și nemiloși, cruzi, lacomi de sânge și de nimicire, lei pustiitori, vulturi prădalnici. Forța nu mai apare astfel ca putere de viață, ci ca stihie a morții. Conturul forței homerice se deslușește și mai bine prin faptul
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii grele, care umflă puhoaiele și râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care se năpustesc peste o pădure, vuiesc în coroanele arborilor și le rup cu trosnete mari crengile zbuciumate, sau care, când ard păduri și orașe, le ațâță și le întețesc flăcările, arborii și casele se prăbușesc tunând, iar vântul trece și răscolește marea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și, mai târziu, Patrocles, însoțit de tatăl său. Doar că aici Homer, poate în chip deliberat, sugerează o inversiune patetică: ucigașul este tocmai gazda, cel care vine să-l implore este tocmai victima. Celelalte comparații țin de luptă. Ahile se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ales gloria (și răzbunarea) cu prețul de a muri tânăr și departe de casă, el, care seamănă cu focul, impetuos și violent și mistuindu-se curând o dată cu ce-a ars, tocmai el este singurul, dintre toți cei care s-au năpustit asupra acelei vechi cetăți, opulente și pașnice, singurul care afirmă existența și valoarea unui alt ideal: al acelei vieți care, în poem, se vede numai în amintire sau prin ferestrele către altă durată ale comparațiilor. Acela al vieții acasă, în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
spinarea unui elefant. La un moment dat, un tigru a sărit în spatele pachidermului. Animalul, speriat, s-a scuturat atît de tare încît curelele care susțineau palanchinul au cedat și prețioasa încărcătură s-a rostogolit la pămînt. Atunci tigrul s-a năpustit asupra prințului de Wales. Din fericire, nizamul nu s-a pierdut cu firea și, scoțîndu-și fulgerător pumnalul de la brîu, a spintecat burta tigrului. Felina rănită a dispărut în tufișuri, iar vînătoarea a continuat ca și cum nimic nu se întîmplase. Nu se
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
În casă Pisa o căuta și se gândea că fetița ei este speriată, stresată pe undeva. Afară erau numai pericole: cineva să o ia, mașinile să o calce, haita de câini răi și periculoși din jurul blocului, alt motan să se năpustească asupra ei etc. Prințesa nu era de găsit. Spre seară când s-a întors de la servici a căutat-o din nou. Dar degeaba. Când aproape să se întunece stăpâna a ieșit din nou la balcon și a strigat-o iarăși
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
preludiu un scurt comentariu la adresa "murdăriei" și "mârșăviei" femeii. Crezându-se insultată, Polixeni comite eroarea de a cere îndurare, deconspirându-se. Scena este de un comic enorm și de acum, "bulgărele de zăpadă"107 se rostogolește năvalnic: soțul furios se năpustește în odaia pretinsului "doctorand în drept", pe care un sfânt Andrei neinvocat îl îndemnase să plece să-și caute țigări chiar în timp ce, dezmeticită din șocul mărturisirii, Polixeni verifică dacă există urme ale infidelității și se pregătește să strige în cazul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai grijă de fată, să ai grijă de fată, pentru că eu..., și alunecă într-un somn adânc, fără capăt. Pădurarul, înspăimântat, se tot întrebă: „Ce‟nseamnă vorbele aestea?“, simțind cum i se clatină mintea. Un val de furie, devastatoare, se năpusti și împotriva lui, a neputinței lui... „ O, Doamne, cât de nevolnic sânt!“ Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar palma aspră i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tare curiozitatea. Ia ascultați, dragii tatii. Când m-am vârât adânc, adânc, în inima pădurii, pe unde n-o mai călcat picior de om...ci credeț‟ voi c‟am văzut într-un luminiș?! - Ci.. ci.. ce‟i văzut, tatai? se năpustiră ei cu întrebări, asupra lui, sorbindu-i din gură vorbele încă nerostite. - Am vă-zut... am vă-zut, trei zâne, neînchipuit de frumoase, care‟și pieptănau pletele cu piepteni de aur... de aur, înțelegeti voi...cu piepteni de aur! - Tț..tț..tț
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numai într-o singură pădure... Iarna trec Prutul înghețat, la noi, pe aici prin partea Fălciului ...își continuă gândul, pădurarul. - Oare, or fi trecut?!... Murmură moșierul cu un fel de teamă... Vântul se ascuți, și se înăspri. O rafală se năpusti.. ca o pală subțire și tăioasă, orbindu-i pentru o clipă. - Va fi o iarnă grea, murmură moșierul. - Hm ?! fu de aceeași părere și Anton. Din direcția vântului, părea să se audă mai limpede un urlet. Într-adevăr, urletul prelung
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
scăldată de lumina lunii. Suru se înfruntă, în poiană, pentru prima dată cu o haită. Se hotăra soarta, ori e acceptat de haita, ori e sfâșiat. Doi lupi, unul cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu-l... Unul se năpusti și-l mursecă... al doilea atac fu parat de Suru cu pieptul, care-l făcu să cada la pământ... Asta așteptau cei doi și se năpustiră, asupra lui, rânjindu-și colții și mârâind. Un salt fulgerător al Surului, urmat de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Doi lupi, unul cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu-l... Unul se năpusti și-l mursecă... al doilea atac fu parat de Suru cu pieptul, care-l făcu să cada la pământ... Asta așteptau cei doi și se năpustiră, asupra lui, rânjindu-și colții și mârâind. Un salt fulgerător al Surului, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul unuia din lupi fu sfașiat de la ochi până la falca de jos. Totul s-a petrecut atât de repede, atât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fulgerător al Surului, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul unuia din lupi fu sfașiat de la ochi până la falca de jos. Totul s-a petrecut atât de repede, atât de neașteptat... Fiara din el se simți răscolită. Se năpusti asupra lupului dungat cu o furie feroce... el era conducătorul haitei. Se năpusti atât de năpraznic, înfingându-și colții fulgerător, smuncindu-l scurt, rupându-i junghietura. Pe-al doilea îl înșfăcă de beregată, fu împroșcat cu sânge cald, când îi reteză și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din lupi fu sfașiat de la ochi până la falca de jos. Totul s-a petrecut atât de repede, atât de neașteptat... Fiara din el se simți răscolită. Se năpusti asupra lupului dungat cu o furie feroce... el era conducătorul haitei. Se năpusti atât de năpraznic, înfingându-și colții fulgerător, smuncindu-l scurt, rupându-i junghietura. Pe-al doilea îl înșfăcă de beregată, fu împroșcat cu sânge cald, când îi reteză și lui jugulara. Gustul cald al sângelui îi ațâța cruzimea. Suru, după ce îl mursecă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din valea lui Suru. Lupii năvăleau acum ca un torent argintiu, în poiana scăldată de lumina lunii, iar în mijlocul poienii stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să-l atace, dar fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
strecura împotriva vântului, pe lângă desișuri și opreliști de uscături; pe coastă cercetă vizuinile printre rădăcini, dar fără speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia vântoasa începuse să se năpustească, nu era chip să se gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
le adulmeca. Deodată, tresări. În spatele său se auzi gâfâit și fugă ...Trei lupi veneau în goană spre el. Începu o goană, de urmărire... Jderul mai sprinten la cățărat, se distanță până găsi un adăpost sigur. Șuierând, vuind tăios, vijelia se năpusti cu urlet în coamele pădurii care se ridica neagră în noapte. Lupii l-au hăituit... dar, i-au pierdut urma. De sus de pe cracă jderul îi privea urmărindu-le fiecare mișcare. Dar acum era vremea greutăților, când orice ființă devenea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și lovea cu copitele podelele, tropotind zgomotos. Câinele parcă turbase. A schimbat lătratul lui gros într-o schelălăială ca o implorare... parcă ar fi cerut ajutor. Fata înspăimântată se repezi afară. Doi lupi mari îl împresurară pe Pârvu; unul se năpusti și-l mursecă, apoi se repezi și-l mușcă din nou... și iar sări la o parte... ăsta-i felul de a luptă al lupului, mursecă și sare înapoi. Câinele n-avea destulă putere să facă față la doi lupi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la doi lupi mari și puternici. Al doilea atac al lupilor fu parat de Pârvu cu pieptul, care îl făcu să cadă la pământ; nu s-a mai putut ridica în picioare, căci asta așteptau cei doi lupi și se năpustiră asupra lui rânjindu-și colții mârâind, și Pârvu fu îngropat sub greutatea celor doi lupi. Totul s-a petrecut atât de repede, sub ochii Anucăi, și de neașteptat, încât fata n-avu vreme sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ieșind din Pueblo Bravo. Revolta ei (nu că ar fi fost neapărat nevoită să se revolte, dar îi plăcea să creadă că își păstrase identitatea distinctă în sânul Americii) era că nu ieșea valvârtej din casă dimineața și nu se năpustea în birou cu un pahar de cafea în mână. De obicei, ieșea din casă devreme, dar nu prea devreme, și când intra pe ușa de sticlă de la Ennco, firma de brokeraj la care lucra, o făcea în mod energic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]