5,372 matches
-
din partea unei părți din clasa politică românească. Este adevărat, pe de altă parte, că această idee de strategie politică este zădărnicită de chiar modul în care se constituie și se manifestă politica naționalistă, și anume prin retorici excesive. Eficiența doctrinei naționaliste este dată de escaladarea ei în exces: aceasta îi este rațiunea de a fi, ori abordările de acest fel sunt extrem de dăunătoare ca imagine externă, mai ales după experiența de un deceniu a unor politici de acest fel în fosta
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
urmare identităților naționale li se alătură, complementar, acelea ale identităților regionale și al solidarității care decurge de aici. Noi socotim că, pe această cale, am putea găsi drumul spre construcția unei noi abordări politice prin care să diminuăm exclusivismul intolerant naționalist și să căutăm o cale modernă de realizare a solidarității, în măsură să depășească vechile exclusivisme. De altfel, vom încerca să luăm legătura cu profesorul Marcou și să-l invităm să se pronunțe asupra acestei abordări a noastre. Câteva cuvinte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
desenaseră siluetele escadrilei de avioane republicane. Iată-i pe oamenii lui Malraux, strigau toți, cu acel entuziasm pe care doar speranța disperată îl poate hrăni. Pe Malraux, Corto îl descoperise în China, acolo unde amândoi scăpaseră cu viață din masacrele naționaliste și iată că sus, pe cer, Malraux își împlinea visul pe care i-l mărturisise lui Corto într una din serile pe care le petrecuseră pe jonca ancorată în rada unui port. Simt în mine o energie pe care scrisul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
profesorul. El și Guttman vorbeau des. A spune că unul era sursa și celălalt ziaristul ar fi o descriere superficială a relației dintre ei. Rolurile lor nu erau chiar atât de clare. Erau conspiratori în colaborare, spirite înfrățite ale frontului naționalist, cea mai mare grijă a lor fiind cum să servească cel mai bine cauza. Dacă lui Kishon îi ieșea un articol bun din asta și lui Guttman niște publicitate în plus, ei, atunci acesta era un bonus bine-venit. Mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Guttman părea aproape isteric în acele clipe, spunând că trebuiau să plănuiască cum să dea la iveală toate astea, că ei, cei din aripa dreaptă, trebuiau să dezvăluie lumii acest lucru. Că va fi cel mai glorios moment al frontului naționalist! Kishon se întreba dacă acest vechi prieten nu delira. Dar mai întâi trebuie să-i spunem lui Kobi, spunea Guttman. —Kobi? —Prim-ministrul. —Ai fumat din hașișul lașului de fiu-tău? Nu, nu, insista Guttman, era perfect lucid. Când Kishon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de trei luni, dar era prea târziu. Nu va avea niciodată parte de cunoștințele militare care reprezentau un procent atât de mare din cultura acestei societăți. Nu ar fi recunoscut niciodată asta în mod public, dar cu tot militantismul lui naționalist și influența politică pe care o avea în Israel, Akiva Shapira nu putea scăpa de sentimentul că rămânea un străin. Oamenii care se aflau alături de el nu aveau astfel de sentimente, putea să-și dea seama de asta. Aveau cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de Leu, ce prezenta un erou național robust și voinic, În stare să facă piure batalioane Întregi de dușmani. Când i se puneau Întrebări despre emisiunea lui TV și despre filmele lui de prost gust, se apăra susținând că era naționalist de profesie și nihilist de bunăvoie. Astăzi Își făcuse apariția Împreună cu o altă prietenă - o femeie frumoasă, care atrăgea toate privirile, dar care nu părea prea profundă. Nu-i mărturisise asta ei, Însă În cercurile masculine exista o denumire specifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cum voi fi primită de niște turci obișnuiți. O familie de turci adevărați, nu una de intelectuali americanizați. Ce-ai să vorbești cu turcii obișnuiți? a Întrebat Doamna Peacock/Siramark. Uite ce e, chiar și cei bine educați sunt fie naționaliști, fie ignoranți. Crezi că oamenii obișnuiți vor vrea să accepte adevărurile istorice? Crezi că or să spună: O, da, ne pare rău că v-am masacrat și deportat și că apoi am negat cu satisfacție chestia asta. De ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scria În secret o carte care nu avea nici o legătură cu domeniul lui de activitate. Putea fi respins, ridiculizat sau criticat la sfârșit. Într-un moment În care Întregul Imperiu Otoman era sătul de Întreprinderi glorioase, mișcări revoluționare și diviziuni naționaliste, Într-un moment În care comunitatea armeană era extrem de fertilă În ideologii inovatoare și dezbateri aprinse, În intimitatea casei sale el scria o carte pentru copii. Să scrii o carte pentru copii În armeană era ceva cu nu mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Hovhannes Stamboulian nu-l văzuse niciodată atât de deprimat și de pornit. Totuși nu s-a potrivit vorbelor lui. — Nu cred că fanatismul ne va ajuta cu ceva, a spus cu o voce aproape șoptită. Credea cu tărie că fanatismul naționalist va folosi doar la Înlocuirea unei mizerii cu alta, lucrând inevitabil În defavoarea celor lipsiți și deposedați de mijloace. În cele din urmă minoritățile se rupeau de entitatea mai mare plătind un preț enorm, doar pentru a-și crea propriii asupritori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o turcoaică obișnuită, astăzi, În epoca asta ca să vă alin durerea? Ei, asta era o Întrebare pe care nici un turc nu le-o pusese vreodată armenilor de la Café Constantinopolis. În trecut, mai avuseseră vizitatori turci În două rânduri, amândoi tineri naționaliști pasionați, care răsăriseră de nicăieri, aparent cu intenția de a dovedi că turcii nu le făcuseră nimic rău armenilor, și chiar că armenii erau cei care se răsculaseră Împotriva regimului otoman și Îi omorâseră pe turci. Unul din ei merese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nici una dintre ele, căci tatăl ei, care fusese un mare mahăr În partid, era ateu. Dar la puțin timp după Începerea războiului, tatăl a devenit brusc religios, a Început să meargă la biserica sîrbească și s-a alăturat unui grup naționalist. Wakefield mai știe că nu este măritată și că a avut niște iubiți care i-au oripilat pe părinții ei. Wakefield și-o imaginează mignonă, cu păr lung și negru, cu ochi căprui și cu haine oarecum lălîi. Și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
1989, după revoluție, s-a băgat În politica din România. A scris articole pentru un ziar al emigranților, descriind lupta pentru putere de acolo; În opinia lui, niște chestii tare ciudate au ieșit la iveală după căderea comunismului, În legătură cu mitologia naționalistă și rasistă. Probabil că a atins un punct sensibil, pentru că anumite persoane de acolo, din România, au devenit pur și simplu paranoice. Primea tot felul de mesaje de amenințare, care Îl acuzau că și-a trădat țara, că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trebui să treacă Înaintea imperativelor din lumea vechea legate de sînge și răzbunare. Avem nevoie de sisteme de Înregistrare a electoratului și de taxe pentru canalizare, nu de Nobili Ucigași a mii de suflete.“ Editorialistul pare foarte familiarizat cu retorica naționalistă. Susan ajunge exact În momentul În care Wakefield Își Înfige furculița În ouăle Benedict. Și ea pare să nu fi Închis un ochi toată noaptea. Îi face loc pe banchetă și Îi comandă o cafea. Acoperă ouăle cu șervețelul; vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bruscă, după moartea sa. — Da, dar biserica este o chestie asemănătoare partidului comunist. Tatăl tău a Încercat să se apere Împotriva misticismului lui Telescu, căutînd refugiu Într-o altă structură dogmatică, ideologică, dar unde s-a raliat din nou cauzei naționaliste, rasiste. — Și ce-i de făcut, Jackie? Tu Îl cunoști pe judecător, pe primar, Îi știi pe toți. Putem să-l scoatem și să-l facem să Înțeleagă că trebuie să se oprească? — Întrebarea de șaizeci și patru de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a spus Războiul Rece? Era un soi de congelare intelectuală. Ceea ce este mai interesant este că acești comuniști s-au răsturnat singuri, au căzut chiar ca faimoasele piese de domino, dar fix aceiași oameni sînt acum la putere, reîncarnați ca naționaliști. Ei sînt cei care Încurajează luptele. — Dar de ce? Întreabă Wakefield, sincer nedumerit. Puterea, spune Jackie. Ce altceva? Dar și inefabila calitate numită Prostie, evident stocată În mari cantități de Poporul atît de drag comuniștilor. Credința că duhoarea tribului tău este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
modernizării și revendicările lor emancipatoare vor redimensiona cultural, religios și politic antisemitismul preponderent economic din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar francofonia unei părți însemnate a clasei boierești conducătoare va stimula xenofobia francofobă și antipașoptistă a studenților naționaliști. „Lupta pentru limba românească” și manifestația din fața Teatrului Național bucureștean, din 13 martie 1906, cînd tinerii adepți ai lui N. Iorga au protestat (provocînd cîteva victime) față de reprezentațiile unor piese de binefacere în limba franceză, scandalul similar creat de succesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Manasse de Ronetti-Roman (una dintre cele mai valoroase creații dramatice românești ale epocii), ideologizarea reacționară a Sămănătorului de după sciziunile din 1906 și cea a Convorbirilor literare (sub direcția lui Simion Mehedinți), apariția - pe bazele societății „Frăția bunilor români” - a Partidului Naționalist Democrat, cu program explicit antisemit, condus de N. Iorga și A.C. Cuza (1910) sînt cîteva dintre cele mai vizibile manifestări ale naționalismului antimodern, paseist și xenofob. Estetismul este contestat și de la stînga ideologică, prin „arta cu tendință” (de un naturalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu o reală comprehensiune estetică (G. Ibrăileanu îndeosebi, dar și Ion Trivale, Mihail Dragomirescu sau Ilarie Chendi). Recuperarea lui Arghezi și de către linia ruralismului demofil al Vieții românești, situarea ambiguă a lui D. Anghel pe linia unui „moldovenism” nostalgic, articolele naționaliste ale lui Ștefan Petică (între acestea, cel despre „Naționalitatea în artă”), redimensionarea modernistă a eminescianismului, infiltrațiile intimist-decorative au creat un spațiu de negociere între extreme, între populism și estetism. Nu trebuie uitat, apoi, faptul că primul studiu amplu, avizat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
moderniste. O a treia ruptură literară, după cea macedonskiană de la 1890 și cea din 1908, are loc chiar în interiorul „simbolismului”, ca refuz al academizării acestuia prin intermediul lui Ovid Densusianu și al Vieții noi, dar și ca reacție la propaganda poetică naționalistă din perioada celui de-al doilea război balcanic (1912-1913), pe fondul primelor ecouri românești ale futurismului și cubismului. În jurul lui 1910, estetismul decadent se radicalizează și se purifică - separîndu-se și insularizîndu-se polemic. Estetismul academizant al Vieții noi începe să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
război în primul volum de Aspecte și direcții literare. În avangardă trece acum „a treia cale” militantă promovată de Arghezi, Cocea și Vinea. Primul modernism autohton și identitatea evreiască „periferică” O „chestiune” exploatată uneori în sens xenofob de adepții orientărilor naționaliste are în vedere rolul jucat de scriitorii evrei în cadrul modernității artistice românești. Ea a fost discutată, printre alții, de criticul Ov.S. Crohmălniceanu în volumul postum Evreii în mișcarea românească de avangardă, Ed. Hasefer, București, 2002. Critica și publicistica epocii oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noastre. Colaborarea dintre români și evrei în perimetrul modernismului și al avangardei merită, desigur, o abordare specială; nici o istorie culturală a modernității noastre artistice nu mai poate face abstracție de ea. Pentru abordări sintetice ale fenomenului, v. Leon Volovici, Ideologia naționalistă și „problema evreiască”. Eseu despre formele antisemitismului intelectual în românia anilor ’30, Ed. Humanitas, 1995, și Andrei Oișteanu, Imaginea evreului în cultura română, Humanitas, 2001, ed. revăzută în 2004. În preajma lui 1900, „Unele evoluții intervenite în viața comunității evreiești - apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
socialistă - se vor reflecta și în multiplicarea și «modernizarea» formelor de antisemitism și apariția unor noi capete de acuzare în campaniile împotriva acordării de drepturi civile evreilor” (Volovici, op. cit., p. 38). Apariția de organizații studențești sau profesionale antisemite, înființarea Partidului Naționalist Democratic, cu caracter explicit antisemit, al lui N. Iorga și A.C. Cuza (1910), aduc în prim-plan un antisemitism cultural-religios - în care evreul e văzut ca un „pericol” dizolvant, antinațional și anticreștin - și un antisemitism politic, în care figura evreului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe semnificant de tip „urmuzian”. Simbolistul ardelean (o excepție dincolo de Carpați), care scandalizase, cu un an înainte, publicul tradiționalist al Teatrului Național din București cu dramoleta erotică Maica cea tînără, acuzată de blasfemie, răspunde aici unor insinuări antisemite ale publicațiilor naționaliste, intrigate de rezonanța numelui său. Pe o linie estetică și mai radicală se înscriu prozopoemele lui Adrian Maniu, incluse ulterior în volumul Figurile de ceară: „Cîntec pentru cînd e întuneric“, dedicat „lui Maeterlinck” - în nr. 1, concentrata caricatură iconoclastă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al Doilea Război Mondial - pe locul trei, după cel al culturii franceze și germane, ecourile futurismului rus sînt aproape absente, spre deosebire de cele marinettiste. Impuritatea eclectică, o anume moderație în negarea tradiției și, nu în ultimul rînd, inaderența la politica expansionistă, naționalistă și militaristă a lui Marinetti & Co caracterizează - pe de altă parte - pseudomorfozele sud-est europene ale futurismului. Influența futuristă a rămas practic nulă în Bulgaria, unde, cu excepția unui vag expresionism social de sorginte maiakovskiană introdus mai tîrziu de poetul Gheo Milev
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]