2,809 matches
-
de pricepere. Străbătu cu pași mari crengile încâlcite și nu se opri decât lângă motor. Îi străluceau ochii pe când se apropia. Dintr-odată era alt om. Mai erau doi bărbați acolo, însă depăși lucrul lor într-o clipă, în timp ce pe nări fornăia ca un cal. Ghemuit lângă roți, asculta ca un doctor, mai strângea cu o cheie, apoi ciocănea și strângea din nou. Devenise elastic ca un acrobat și nici n-ai fi zis că venea de pe drum și că avea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zornăi soneria deșteptătorului pe care el îl pusese exact ca acasă, la capul patului, și Omar se trezi în alt timp, în cea dintâi zi din viața lui nouă, care mirosea ca o rufă proaspătă. Deschise fereastra și trase pe nări răcoarea de iarnă care nu se compara cu niciunul dintre agregatele lui de imitat frigul. El, care adora soarele și lumina incendiată din miezul verii, se lăsă prima oară cuprins de îmbrățișarea ninsorii și de îngheț. Dacă n-ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
raspi-ul scurma cenușa. Nu era nici țipenie pe pavi-urile îngrijit măturate ale templului, așa că ceremonia getig-kharid avea să se piardă în singurătate. Toată fața mobed-ului, aplecată spre flacără, se făcu pentru o clipă portocalie. Avea padan-ul pe gură și peste nări și spunea cu ochii închiși cele nouă yasne. Omar strânse din pleoape, la fel ca el. Dar sub pleoapele lui Omar era zi, cu amiaza fierbinte, târâtă pe piatră, pe sub cerul ca un tavan răcoros și atât de limpede. Auzi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
era acolo, cu șorțul ei și cu rădăcinile părului mirosind a fiertură. — Câți ani ai? Ești de-aici, de prin satele ce se văd pe linia câmpului? Nu știa să-i răspundă. Rămase tăcută și se duse cu pieptul sub nările lui și sub ochii ce îi deslușiră linia dintre sâni. Se aflau într-o casă necunoscută și era vară, iar vântul umfla draperiile de mătase de la ferestre. Omar se uită la cireșele de pe masă și apoi iar în jos, la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mereu ca pe Farah ori ca pe o pisică de jad răsfățându-se pe o consolă de aur. O crezuse nemuritoare. Când venea de la școală, alerga să i se furișeze în pat, să-i miroasă pernele și să tragă pe nări parfumul dulceag, care îi stăruia între haine. Nu îl mângâia decât rar sau atunci cel puțin nu-și mai amintea. Avea degete lungi și osoase, îmbăiate în mosc. Uneori, îi respira de aproape, exact peste față, vorbindu-i până când adormea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mijlocul încăperii. Doar că nu pregăteau o împărăteasă, ci un trup țeapăn, cu sâni căzuți, cărora li se albăstriseră sfârcurile. La mama lui moartă văzuse primul lotus de carne, întredeschis între pulpe, pe care femeile îl îndesară cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să rămână nepecetluită. Frumoasa lui Farah plecase din trupul ca de pasăre doborâtă. Îi legaseră fălcile, ca să stea încleștate. Îi înnodaseră părul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
clipă se găsi între ei, cu Eleonor, lângă împărat și soldați. Tată-său, ajuns bazari, îi spusese că raiul e un covor: sufletele saltă cu el, ușoare ca scrumul ori ca scamele moi de lână. Simțea iz de mătase în nări și iuțeală de cânepă. Când se întorcea în Tabriz, carpetele vorbeau singure, despre lucruri nenăscute în natură: trandafiri îmbăiați în cașmir și ghirlande de mure, scuturate pe lotuși albi. Faguri cu nectar închegat și struguri de gheață, printre care tremurau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se încură în politețuri și nu-și spun niciodată cu adevărat ce gândesc. Omar rămăsese cu două bancnote în palma întinsă, pentru că femeia o luase pe scări, prefăcându-se că n- aude. Veterinara apucă pâinea și și-o duse sub nări. Era o pâine rotundă, ca un cap de copil, și simți că mai e călduță. — Dumnezeule, asta nu e hrană să înfigi un cuțit în ea! Uite aici! Îi lipise de față pâinea rumenă, aurită în țest și Omar o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
față. Când armăsarul rămânea singur, să pască, Omar îl cerceta stând sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări ca ars, dar calul abia schiță un freamăt al nărilor. Lăsă zburătoarea să îi alunece pe luciul pupilei, ca pe o pieliță de măslină, ca și cum era mort. Aștepta încordat și insecta prinse curaj, îi trecu spre buza de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse pleoapele, să nu vadă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui nu erau lipsite de o anumită noblețe, fiindcă avea pielea albă și o barbă de culoarea argilei, iar în centrul feței nu îi trona un nas gros, în formă de goarnă, ca al semiților, ci un nas acvilin, cu nări suple, pentru care femeile se supuneau unor costisitoare rinoplastii. Când îl văzu pe Omid lopătând spre el, așezat pe un skateboard din cel cu care adolescenții zburau prin parcuri, avu un rânjet de fiară: — Ce faci, jumătate de om, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
locomotiva și trenul, și pe urmă cortina căzu la loc. Locuia într-o ceață irizată și albă, care câteodată devenea gri ori se albăstrea ca hârtia de turnesol. Respira sub un voal de cașmir, care i se lipea, uneori, de nări. Căci erau și zile când se temea și i se părea că trăiește sub apă, fiindcă lumea îi rămânea camuflată, nu îi mai simțea mișcarea și sunetele. Învățase s-audă câmpul, iar vocile se făcuseră tot atâtea cărări. Îl simțea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
flăcăi, Hăi, hăi! Da țiganul de la moară Hătu-l-o'n c... mamă cioară, Cu ochii boldiți Cu luleaua-n dinți, Mucii îi curgea Luleaua-i stingea, O adus o iapă șargă, 296 {EminescuOpVI 297} Din picioare bătea, Din nas sforăia, Cu nările sacii căra, Cu urechea-i punea, Nici căuș nu-i trebuia. Trageți, flăcăi, Hăi, hăi! V-am mai ura, v-am mai ura, Dar nu suntem de pe ici, de pe colea, Ci suntem de la Mitoc Unde-nghiață apa-n tioc, Și ciolanele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vânători, Cari-s mai cunoscători, Au ghicit că-i căprioară, Să și-o aibe soțioară. Nunul mare, că-i mai mare Și-i cu grija în spinare, Pe un cal frumos călare, Se ridică-n scări 75Și se umflă-n nări, 303 {EminescuOpVI 304} Face ochii roată Pe oștirea toată. Când încoace el privi Mândră floare mai zări, Dar vede că nu-nflorește Nici rodește, Că nici locul nu-i priește Și mai mult se ofilește, Pe noi șase ne-a
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sama bine Să venim pe drumuri line, Ci ne-am îndreptat pe stele ... De venirăm după ele, Pe fața pământului Pe aburii vântului, Mai bând și mai chiuind Și din bice lungi pocnind, Caii noștri în curând, Pe-a lor nări flacări lăsând Din copite scăpărând. Am sosit și v-am găsit, Cerem floarea să ne-o dați, De unde nu, nu scăpați, Căci cu sape de argint Scoatem floarea din pământ S-o sădim cu rădăcină La - mpăratul în grădină, Acolo
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu gura cascată o îmbucătură de la masă să-i cază. 273Ca cel ce-l iubește soacra sa, îl așteaptă cu masa. 274Ca un idol, ce gură are, dar nu grăiește, ochi are dar nu vede, urechi are dar n-aude, nări are dar nu mirosă, mâni are dar nu pipăe, picere are, dar nu îmblă. 275Ca oaea ce și te îmbracă, și te hrănește. 276Ca oul gogoneț. 277Ca oul roș la paști. 278Ca oul, până nu se clocește pui nu scoate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
izbucni în râs. Un râs ca un behăit, puțin imbecil. ― N-am văzut-o. Stătea ascunsă în cutie. După glas, părea tânără, plină de draci. ― Mi-e teamă să nu fie o cursă... ― Ce cursă! Își încreți nasul cârn cu nări răsfrînte: Știe că stau la tine." Te ascunzi la domnul Alexandru Dincă, fiul nașei dumitale." Pe cuvântul meu de onoare că așa mi-a spus! N-avea decât să dea un telefon la Miliție: "Hei băieți, tipul evadat din penitenciar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
puse zahăr în cești, pregăti la îndemînă lingurițele și strecurătoarea. Părea foarte calmă, poate puțin morocănoasă și obosită. Feliuțele subțiri de lămâie pluteau ca niște rozete gălbui în cănile mari, umplute până aproape de buză. O aromă dulce-acrișoară le ajunse la nări. Melania Lupu nu-și desprindea privirea de pe chipul șoferului. Ochii tânărului aprindeau vâlvătăi. Se simți dintr-o dată neliniștită ca și cum ar fi recepționat de undeva, din necunoscut, un semnal de alarmă. Degetele i se frânseră în blana motanului. " Fii atentă, draga
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul bătrânei plimbîndu-i în jurul nărilor flaconul, apoi îi fricționă tâmplele. Odaia se umpluse de o aromă pătrunzătoare și iute. Într-un târziu, pleoapele Melaniei Lupu fluturară ușor. Deschise ochii privind încețoșat. Florence izbucni din nou în plâns. ― Draga mea... Credeam... Cum te simți? Pe buzele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Totdeauna a fost sensibilă... Când ordonanța le tăia o găină, se închidea în dormitor toată ziua. Ronțăia șocolată și plângea. Dacă nu insistam la telefon, n-ar fi venit. E vina mea... Melania Lupu prăbușită în fotoliu privea printre gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă de porțelan, tutunul auriu prizat dintr-o tabacheră albastră, mirosul călimării cu cerneală
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Insecte sau patrupede! Îl privi lung. Ai și tupeu! După ce i-ai cârtit două ceasuri despre Margot și topor... ― Îl auzi? Recunoaște că a ascultat la ușă. ― Totdeauna am fost sfătuit să urmez exemplul bătrânilor... Melania Lupu îl scrută atent. Nările fine erau palide. ― Și-apoi, reluă adresîndu-se lui Grigore Popa, țineam mult să cunosc părerea dumitale despre doamna Melania. ― Despre mine? ― Foarte originală, tanti. Te asigur! ― Luați loc, domnule Matei, șopti bătrâna. Situația s-a agravat. Trebuie să discutăm... ― N-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
totdeauna singuri, indiferent unde s-ar afla. Într-o clasă, într-o sală de spectacol, între o mie sau un milion de indivizi. Unchiul Alecu nu... El nu era așa. Ani de zile, când mă gândeam la el, simțeam în nări aromă de cozonac. Surâse aducerii aminte. Venea totdeauna de sărbători, încărcat de pachete... Mirosea a tren, a piele, a tutun fin, a hotel. Bazarurile din Madrid, Calcutta, Istanbul erau universul lui. Nu-l interesau muzee, nici edificii de renume, nici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
acum să-i dovedesc că eu eram clădit dintr-o altă fibră. M-am întors spre mlaștină. Cerbii ridicau disperați boturile în sus ca să respire și se zbăteau ca să iasă la suprafață. Noroiul nu ierta, urca mereu, le prindea treptat nările, asfixiindu-i. Am dus pușca la ochi și am tras. Apoi am țintit și celălalt cerb, grăbit; agonia lui îmi făcea rău. Între timp, pescarii ieșiseră în marginea cătunului și, nemișcați, înghesuiți unul în altul, urmăriseră toată scena. După ce-au
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apoi revenea la prea omeneasca lui operație. Nici zeii nu pot fi fără întrerupere zei. Din când în când, pentru câteva clipe, se umanizează. Și cât de plăcut e să ai un zeu alături de tine, fie și în fața unui pisoar. Nările te ustură din pricina dezinfectantului prea puternic, dar, ce să-i faci, bucuriile nu se obțin gratuit. Trebuie să plătești măcar olfactiv cinstea de a vedea un zeu degradat și descheiat la pantaloni, arătând o grijă divină rușinoasei sale podoabe. Încerci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]