1,896 matches
-
edificarea statului independent ucrainean. Pe 30 iunie 1941, Organizația Naționaliștilor Ucraineni (facțiunea Bandera) a proclamat la Lviv Statul Ucrainean și l-a ales în pe Iaroslav Stețko în funcția de președinte. Proclamarea statului independent ucrainean a fost o surpriză pentru naziști. Înaltul comandament german a lansat un ultimatum, cerând OUN să revoce proclamația de independență. Cum OUN a refuzat să se conformeze, germanii i-au arestat pe Stețko și pe unii dintre membrii guvernului ucrainean, după care i-au trimis în
Iaroslav Stețko () [Corola-website/Science/320400_a_321729]
-
Vest, în 15 octombrie 1959. Bandera este o figură contestată și respectată, în egală măsură, în Ucraina zilelor noastre, datorită cooperării active, bine documentate, cu Germania Nazistă în perioada 1939-1941. În septembrie 1941, Bandera a fost arestat și închis de naziști. În septembrie 1944, el a fost eliberat. Atitudinea ucrainenilor față de Bandera a variat de la una apologetică la condamnarea cea mai aspră. În 22 ianuarie 2010, președintele Ucrainei, Victor Iușcenko, l-a decorat post mortem pe Bandera cu titlul de Erou
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
de lux (bunkerul) În 1943, Bandera a fost întrebat de ofițeri naziști despre atitudinea pe care o adoptă liderul ucrainean față de sprijinirea lui Adolf Hitler. Există o mărturie neverificată care afirmă că Bandera ar fi răspuns că ”... este evident că naziștii urmau să piardă războiul și ucrainenii nu ar fi avut nimic de câștigat dacă s-ar fi alăturat lor” . În aprilie 1944, Bandera și adjunctul lui, Iaroslav Stețko, au fost chemați la discuții cu oficialii RSHA pentru stabilirea unor planuri
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
permite să îndepărtăm evreii și să protejăm populația” . Manifeste tipărite în numele lui Bandera chemau la distrugerea „moscoviților”, polonezilor, ungurilor și evreilor. Membrii OUN-B au luat parte la acțiunile antievreiești în perioada 1941 - 1943, perioadă în care Bandera a cooperat cu naziștii. Serviciile de spionaj germane ajungeau, în 1942, la concluzia că soarta evreilor le este indiferentă naționaliștilor ucraineni, ei fiind dispuși să îi ucidă sau să-i salveze, funcție de cât de folositor era acest fapt cauzei proprii . Conform acestui raport, existau
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
era angajat în mișcarea populară a tinerilor radicali "Die deutsche Jugendbewegung", în 1933 devine membru al partidului Sturmabteilung ("Cămășile Brune") iar în 1937 membru al partidului NSDAP (Partidul Național Socialist German) și va primi o bursă. Fără să fie un nazist convins, însă sub influența Partidului Național Socialist German, s-a înrolat ca voluntar în armată, iar în 1946 ajunge în prinzioner de război. În perioada următoare după ce va fi informat despre politica nazistă, se va distanța de vederile radicale. În
Fritz Fischer (istoric) () [Corola-website/Science/320464_a_321793]
-
copil. Ceremonia civilă a avut loc la 6 decembrie 1941. Au avut trei copii: În 1944, Heinrich Himmler a ordonat ca Leopold să fie deportat în Germania. Prințesa Liliane l-a urmat împreună cu familia a doua zi, sub escorta SS. Naziștii au ținut familia la Hirschstein în Saxonia din iunie 1944 până în martie 1945, apoi la Strobl, Austria. Guvernul britanic și cel american erau îngrijorate de revenirea regelui. Leopold al III-lea a fost prizonier al germanilor. Deși în martie 1945
Leopold al III-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/317899_a_319228]
-
De-a lungul anilor '30, Olga se dedică picturii. Are expoziții la Copenhaga, Londra, Paris și Berlin. O parte din banii obținuți din vânzarea picturilor îi donează organizațiilor caritabile. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Danemarca este ocupată de naziști. Olga colaborează cu forțele germane, încercând să îi sprijine pe emigranții ruși în lupta lor împotriva comunismului. La sfârșitul războiului, sovieticii ocupă estul Danemarcei, iar situația emigranților ruși din Danemarca se înrăutățește. Temându-se să nu fie asasinată de sovietici
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
devenit educatoarea principală. Korczak a condus orfelinatul timp de 30 de ani. La sfârșitul lui octombrie și începutul lui noiembrie 1940, Casa Orfanilor a fost mutată în ghetou, pe strada Chłodna. Intervenind în legătură cu mutarea, Korczak a fost arestat pe loc. Naziștii l-au încarcerat în închisoarea Pawiak, dar a fost eliberat pe cauțiune după câteva săptămâni. Începând cu anul 1919, Korczak și Maria Falska au fondat o altă instituție dedicată copiilor - orfelinatul Casa Noastră pentru copii polonezi, inițial localizat în Pruszków
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
De-al Doilea Război Mondial, Korczak s-a oferit voluntar pentru serviciile militare, dar nu a fost acceptat din cauza vârstei înaintate. În timpul ocupației germane a purtat uniforma Armatei Poloneze. A suferit de pe urma însemnării prin Steaua lui David, impusă evreilor de către naziști, și pe care o considera o discreditare a simbolului însuși. Și-a petrecut ultimele zile din viață în ghetoul din Varșovia. Newerly, care mai târziu avea să ajungă biograful lui Korczak, a încercat să îi facă rost de documente false
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
(n. 18 ian. 1899 la Heiden, azi face parte din Lage lângă Detmold - d. 9 mai 1945 la Bad Kudowa, azi în Polonia, prin sinucidere) a fost din 1941 gauleiter-ul nazist din Silezia Superioară. Tatăl lui Bracht era muncitor. După școala generală între 1905 și 1914 a învățat meseria grădinarului. În feb. 1917 s-a hotărât să participe la Primul Război Mondial ca voluntar. Până-n noiembrie 1918 a primit și Crucea
Fritz Bracht () [Corola-website/Science/322957_a_324286]
-
consiliul orășenesc din Plettenberg. De la 1 martie 1931 până la 30 aprilie 1935 a făcut parte din conducerea partidului din circumscripția Altena iar din 24 aprilie 1932 până la 14 octombrie 1933 era membru al Landtag-ului prusac. După preluarea puterii de către naziști Bracht pe 12 noiembrie 1933 a intrat și în Reichstag-ul german (de atunci deja lipsit de putere politică). Și în cadrul SA-ului a capătat repede mai multe funcții importante: Sturmbannführer (15 octombrie 1933), Brigadeführer (30 aprilie 1938) apoi Gruppenführer
Fritz Bracht () [Corola-website/Science/322957_a_324286]
-
după bătălia de la Stalingrad, el a devenit frustrat de limitările rolul său în acest conflict și a devenit tot mai critic față de conducerea germană. Regimul nazist s-a întors împotriva familiei sale iar el își făcuse planul să părăsească partidul nazist câmd, în 1943, a murit într-un accident de avion. De asemenea, Prințesa Margareta și-a mai pierdut și o noră în timpul războiului. Soția fiului ei cel mic Wolfgang, Prințesa Maria Alexandra, când ea și alte șapte femei au fost
Prințesa Margareta a Prusiei () [Corola-website/Science/315925_a_317254]
-
-i să nu mai sprijine material și ideologic Garda de Fier, precum și pretențiile revizioniste maghiare. În anii '80, istoricul german Armin Heinen, a demontat definitiv mitul Gărzii de Fier, sprijinită "masiv" de germani, demonstrând că până în 6 septembrie 1940, legăturile naziștilor cu Mișcarea Legionară au fost practic inexistente. Alfred Rosenberg i-a transmis că Germania nu agreează pretențiile revizioniste maghiare, și că legătura germană cu legionarii se rezumă doar la preluarea de articole din presa legionară. Întors în țară, dă curs
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
și Siria. Singura condiție era plata transportului (200.000 lei) Killinger a remarcat schimbarea de atitudine a lui Antonescu, care prefera emigrarea, deportării, în consecință, a cerut instrucțiuni de la Berlin. Într-o notă din 9 ianuarie 1943, Ministerul de Externe nazist aprecia că planul lui Lecca, reprezintă o soluție "parțială" inacceptabilă față de cadrul general stabilit la Berlin pentru rezolvarea "problemei evreiești" la nivel european. Un astfel de plan va "livra" inamicului, alți 80.000 de potențiali inamici. Planul nu a reușit
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
general stabilit la Berlin pentru rezolvarea "problemei evreiești" la nivel european. Un astfel de plan va "livra" inamicului, alți 80.000 de potențiali inamici. Planul nu a reușit, deoarece Pandelis nu a procurat navele necesare, din cauza escaladării războiului, datorită opoziției naziștilor și a consulatului britanic din Palestina, și nu în ultimul rând, de escrocheriile celor care trebuiau să organizeze emigrarea. Într-o notă a lui Radu Lecca din 30 mai 1944 către Mareșalul Ion Antonescu, acesta menționa: iar despre dr. Filderman
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
Brătianu, Istrate Micescu, Constantin Argetoianu, etc.. Dintre toți, cel mai mult îl scârbește Octavian Goga, care, "prin acțiunea sa reprobabilă și josnică", se situase la același nivel cu "restul". Este vorba de cele 300.000 mărci primite de acesta de la naziști. Ulterior, Radu Lecca a fost acuzat că ar fi transmis acești bani lui Goga. În realitate, banii au fost transferați printr-o "inginerie financiară". Nici regele Carol al II-lea și nici Ion Antonescu nu sunt cruțați, primul pentru corupție
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
Mai există o referire într-o notă de subsol care precizează că Lecca "a pasat fondurile" trimise de Alfred Rosenberg Partidului Național Creștin, condus de Octavian Goga, fără susținere documentară. (p.38) Istoricul spaniol Francisco Veiga a arătat însă, că naziștii au dirijat fonduri prin diverse firme spre Partidul National Creștin al lui Octavian Goga și A.C. Cuza. O parte din sprijinul acordat de germani a fost "în natură", mare parte din materialele propagandistice fiind tipărite în Germania. De asemenea, mai
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
documentul nr. 153, conține o dare de seamă asupra conferinței din 26-28 septembrie 1942, privind evacuarea evreilor din Guvernământul General (Polonia), și expedierea evreilor din România spre Guvernământul General. Practic, acesta era pe scurt planul german de deportare, aprobat de naziști, și adus la cunoștința autorităților românești.(p. 236) Istoricul Jean Ancel, aduce în sprijinul acestei afirmații, un document, practic, o telegramă din 29 septembrie 1942, de la Subsecretariatul pentru Românizare, pe care Radu Lecca ar fi scris cu creionul : "Planul nostru
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
conține fotografii, artefacte, filme și testimoniale care ajută la înțelegerea mai ușoară a holocaustului. Divizată în trei secțiuni, expoziția prezintă în ordine cronologică evenimentele. Astfel se începe cu viața în 1930 adică înainte de Holocaust, continuă cu ridicarea la putere a naziștilor și felul în care utilizau genocidul și tirania pentru arestarea evreilor și ca si concluzie, expoziția se închieie cu secția a treia care prezintă eliberarea deținuților din lagăre în după-amiaza încheierii Holocaustului. Muzeul nu recomandă ca această expoziție să fie
Muzeul Memorial al Holocaustului din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/318974_a_320303]
-
rolurile principale. Scenariul este scris de Joseph Fields și Roland Kibbee. Este considerat unul dintre cele mai bune filme târzii ale fraților Marx. Amplasat în Casablanca la scurt timp după cel de-al doilea război mondial, criminalul de război evadat nazistul Heinrich Stubel (Sig Ruman) a ucis unul după altul trei manageri ai hotelului Casablanca. Deghizat ca Pfferman, un conte, obiectivul lui Stubel este de a fi numit el manager și astfel să recupereze comorile furate de artă pe care le-
O noapte la Casablanca () [Corola-website/Science/332990_a_334319]
-
și în dulapuri pentru a-i despacheta bagajele, iar Stubel începe să creadă că înnebunește. Arestați pe baza unor acuzații false, Kornblow, Corbaccio și Rusty prăbușesc avionul lui Stubel peste o secție de poliție unde Stubel este descoperit ca fiind nazistul evadat iar comoara este recuperată de către francezi. Un mit popular (răspândit în parte de însuși Groucho) despre acest film este că frații Marx au fost amenințați cu un proces de către Warner Bros. pentru folosirea cuvântului "Casablanca" în titlu ca o
O noapte la Casablanca () [Corola-website/Science/332990_a_334319]
-
orașului. Înființarea Primei Republici Slovace în 1939 a adus cu sine alte schimbări, cele mai notabile fiind expulzarea multor cehi și evrei. În 1945, majoritatea germanilor au fost evacuați, sau, după reinstaurarea Cehoslovaciei, mutați, împreună cu maghiarii acuzați de colaborare cu naziștii. Orașul și-a pierdut astfel caracterul multicultural. Sute de cetățeni au fost expulzați în timpul represiunii comuniste din anii 1950, cu scopul de a înlocui „reacționarii” cu proletariatul. Din anii 1950, slovacii au reprezentat majoritatea etnică a orașului, cu un procentaj
Bratislava () [Corola-website/Science/297232_a_298561]
-
combatanți pe front și în mare măsură de orientare ultraconservatoare sau naționalistă. Patru ani mai târziu, în 1923, în capitala Bavariei a avut loc o nouă tentativă de puci, așa-zisul puci al berii, prin care forțe naționaliste, între care naziștii lui Hitler, au încercat să acapareze puterea în Bavaria și chiar în toată Germania. În 1933 naziștii au ajuns la putere în Germania, iar Bavaria a devenit și a rămas provincie a celui de-al treilea Reich până la sfârșitul celui
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
1923, în capitala Bavariei a avut loc o nouă tentativă de puci, așa-zisul puci al berii, prin care forțe naționaliste, între care naziștii lui Hitler, au încercat să acapareze puterea în Bavaria și chiar în toată Germania. În 1933 naziștii au ajuns la putere în Germania, iar Bavaria a devenit și a rămas provincie a celui de-al treilea Reich până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1945). Bavaria a devenit apoi zonă de ocupație a armatei americane. În
Bavaria () [Corola-website/Science/297272_a_298601]
-
special la Ierusalim. După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei, karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin, iar de acolo în Crimeea. Karaiții sunt recunoscuți ca evrei, dar în timpul celui de al doilea război mondial, când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios, au existat rabini care au declarat, ca să-i salveze de la moarte , că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici. Totuși, unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]