3,927 matches
-
de pe chipiul de sublocotenent, Milton Stephanides i-a lăsat În urmă pe Tinerii Cercetași. Din marină s-a ales cu pasiunea pentru navigație și cu aversiunea față de statul la coadă. Încă de pe atunci i se contura poziția politică: anticomunismul și neîncrederea față de ruși. Porturile de escală din Africa și sud-estul Asiei Îi formau deja părerea despre nivelurile de inteligență ale raselor. De la Îngâmfarea socială a comandanților săi s-a ales cu ura față de liberalii din Est și față de marile universități americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tuși. ― Ascultă, șefu’, dacă tot ești aici, poate mă ajuți și pe mine. Îi Întinse niște mărunțiș. ― Am venit după niște țigări. Bărbia lui Milton se lăsă, scoțându-i În evidență gușa, iar sprâncenele i se ridicară În semn de neîncredere. Cu o voce seacă, spuse: ― Acum ar fi o ocazie bună să te lași. Se auzi o altă Împușcătură, de data asta mai aproape. Morrison sări, apoi trase un zâmbet. ― În mod sigur Îmi face rău. Și e din ce În ce mai periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sugera că anumiți clienți ai bibliotecii ar fi vrut să facă dicționarul să circule. Dicționarul conținea fiecare cuvânt din limba engleză, dar lanțul știa doar câteva. Știa hoț și a fura și, poate, a sustrage. Lanțul vorbea de sărăcie și neîncredere și inegalitate și decadență. Callie Însăși se ținea acum de acest lanț. Trăgea de el; În timp ce se uita la acel cuvânt, și-l Înfășurase atât de strâns În jurul mâinii, Încât degetele i se albiseră. Monstru. Tot acolo era. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar bătrânul principe tace, imobil. Numai buzele i se mișcă în gol, fără să emită vreun sunet. Un pic derutat, repetă accetuând pe fiecare silabă: — No-bili. Mizează cu bună știință pe ostilitatea instinctivă a împăra tului față de nobili. Ostilitate și neîncredere reciprocă, de alt min teri, cu rădăcini în originile militare și revoluționare ale noului regim. Principele tace în continuare, învăluit într-un mutism de neînțeles. — Nu pot să-i îndepărtez de tot pe senatori de la treburile administrative, clatină în cele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
moment dus pe gânduri. Ianuarius nu-l deranjează. Este pe deplin conștient că una dintre cele mai mari realizări ale principelui a fost să ajungă la putere fără să-și alieneze în totalitate ordinul senatorilor, cum a făcut Iulius Caesar. Neîncredere există, alienare nu. Așa că îi înțelege reticențele. Numai că mi se pare de nedorit și aproape imposibil, reia principele, să pun întreaga greutate a administrației imperiului pe umerii unei clase relativ restrânse. Inima libertului tresaltă. Acesta a fost norocul vieții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
le mai fugă mintea la prostii. Atâția eroi s-au născut dintr-o virgină impregnată cu un penis apărut din ceruri... — Sau cu o scânteie ce a țâșnit din foc, completează Claudia. Aude țipede înfundate. De spaimă poate. Sau de neîncredere. Insistă: — Trebuie să fiți foarte precaute, căci se poate întâmpla ca o bărbătească rușine să se arate din cenușă... — E adevăr? Sau numai chip? — Mai degrabă adevăr, recunoaște Occia. O ia din nou pe Domitia de mână și se urnește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i favoriza pe nobili. De ce? Se scobește tacticos în nas, reflectând. Se simte cumva mai sigur pe el? Și-a consolidat îndeajuns poziția și nu mai are motive să se teamă? Decât accidental, bine-nțeles. Cum de i a dispărut neîncrederea în aristocrați? Îi măsoară din priviri pe cei doi bătrâni care se țin de braț lângă altar, sprijinindu-se parcă unul pe altul. De ce? Întrebarea revine cu insistență. Și, dintr-o dată, îl năpădește tristețea, o tristețe epuizantă. Augustus i-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adaug eu cu voce tare, nu cred că vorbesc vreodată de „muncă“. ― Pun pariu că sunt genul de tipe care ies în oraș cu bărbați foarte bogați, care au mașini foarte rapide și relații de foarte scurtă durată. Zâmbesc cu neîncredere, uitându-mă la Ben. ― Bravo, cum ți-ai dat seama? Ben zâmbește. ― Așa, pur și simplu. Ben poate să-și dea seama pentru că Ben a trecut prin asta. Nu ca un bogătan cu mașină rapidă, ci fiind el însuși; datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să folosesc poza vreunui model dintr-o revistă, ți-am mai spus asta. ― Nu e nici un model, fraiero, rânjește Geraldine. Tu ești. ― Ce vrei să spui? E... și când mă uit la fotografie, îmi pot simți ochii mărindu-se a neîncredere, în timp ce gura îmi rămâne deschisă. O, Doamne, șoptesc. O, Doamne. ― Știu, spune Geraldine. Nu-i așa că ești frumoasă? Dau din cap în semn că da, prea șocată ca să mai vorbesc, în timp ce-mi urmăresc cu arătătorul pomeții și bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
perioada asta a vieții mele? Sunt mult prea ocupat să fiu celebru. Apropo, știi sine sunt eu? ― Da, râd eu. Ești Ben Williams, tipul cu capul uimitor de mare, care îi crește pe fiecare secundă. Dau din cap cu falsă neîncredere. ― Dumnezeu știe cum o să fii când o să ajungi în televiziune. ― O să fiu minunat, exclamă Ben, aruncându-și brațele în sus, cu o mișcare dramatică. O să fiu un nemaipomenit prezentator de prostii. O să fiu Ben Williams, proxenetul vedetelor, cel care linge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Adică, îmi pare extrem de rău că m-am băgat în povestea asta... ― Am observat, spune Lauren zâmbind. ― Da, bine. Dar mă gândesc la cât de oribil trebuie să fie pentru ea. ― Chiar că ți-ai ieșit din minți, Lauren cu neîncredere. ― Poate, dar eu știu cum e să fii ca ea. Singurul lucru pe care nu-l pot crede este că se poartă așa cu ea. ― Hei, JJ? Dar cum s-a purtat cu tine? ― Și asta. ― Ei, bine că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era de neînchipuit, era ca și cum s-ar fi dus la Edo și ar fi fost primiți de Măria Sa naifu și de Măria Sa shōgunul. Bucuria țâșnea ca un val din adâncul sufletelor lor, inundându-le trupurile. Din această cauză, îndoiala și neîncrederea în Velasco aproape că se risipeau. Însă oboseala unei zile întregi de drum îi cufundă într-un somn adânc. Din pricina aceleiași bucurii, când plecară din Córdoba a doua zi dimineață sub un cer fără nori, înconjurați de măgari și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
potrivnice, dar era numai o formalitate. Nu se obișnuia să se împotrivească cineva la o hotărâre sau la o judecată a tribunalului bisericesc. Velasco clătină din cap, dar părintele Valente... Părintele Valente se ridică încet de pe scaun. Episcopii priveau cu neîncredere cum părintele scotea din straiele sale călugărești ponosite o hârtie împăturită. Își duse mâna la gură tușind de câteva ori, apoi începu să vorbească tărăgănat: — Înainte de a primi respectuos hotărârea Adunării Episcopilor, v-aș ruga să citiți o scrisoare scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scrierile ei conțineau detalii care nu fuseseră făcute publice, după cum mi-au confirmat persoane pe care le-am intervievat ulterior. Indiferent dacă cred sau nu În comunicarea cu morții, cititorii sunt dispuși, atunci când se cufundă În lectură, să-și anuleze neîncrederea. Vrem să credem că lumea În care am pătruns prin poarta imaginației altcuiva există cu adevărat, că naratorul se află sau s-a aflat printre noi. Și În acest spirit am scris și povestea de față, ficțiune inspirată de scrierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
multe au refuzat să fie intervievate din mai multe motive. „Nu vreau să-mi aduc aminte de atac!“ „Nu vreau să am de-a face cu cei din secta Aum.“ „Nu am încredere în presă.“ Pentru că oamenii manifestă ostilitate și neîncredere față de presă, mi s-a întâmplat deseori să mi se trântească telefonul în nas numai când pronunțam numele editurii. În cele din urmă, doar 40% din cei peste 140 au acceptat să fie intervievați. Odată cu arestarea tuturor adepților mai cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fără asta era și este destul de mizerabil), a fost cea care pregătea pas cu pas distrugerea încrederii noastre în limpezimile sufletului nostru, de a dezbina acest popor stârnind patimi uneori ridicole, dădea semnalul trecerii în derizoriu a autorității statului, stârnea neîncrederea în cei care voiau să păstreze pentru popor ceea ce construise cu sânge și sudoare în jumătate de secol, anunța disoluția societății noastre până la o atomizare convenabilă pentru a putea fi condusă în direcția dorită, precum o turmă. Și boschetarul Pațurcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
zice dom’ Mugur Isărescu, neimpozitate. Și se șoptește pe la colțuri, că veniturile în această ramură sunt foarte consistente, dar așa cum am spus, nu sunt luate în seamă pentru impozitare. Dar să mă explic, de unde mi-a venit mie această neîncredere, ca să nu mă suspectați gratuit, că mă supăr și eu precum văcarul pe sat, pe onorabilii „boci” guvernamentali. Citesc eu la gazetă că o tânără din Pitești, (cu numai 23 de primăveri la activ), prestatoare a meseriei despre care vreau
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
x 24% (TVA)= scoaterea țării din criză și ne alegem și cu excedent la buget! Deci iată cele două propuneri ale unui contribuabil onest așa cum mă simt eu. Și dacă văd mișcându-se ceva în această problemă, este posibil ca neîncrederea mea în actualul guvern să se atenueze. Dar până atunci... Anticomuniști cu CV Nu pot să uit un aspect din trecutul studențimii ieșene, aspect pe care l-am văzut în 1990 la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași. Un grup
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Nici una din speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu sine o stare nesigură, entuziasm, planuri, petreceri și apoi șovăială, neîncredere, disperare. Prezumțios peste măsură, fiecare insucces mă istovea. Era pe timpul când începea să mă tulbure înțelesul morții, la care nu mă gândisem până atunci decât cu ușurință, și mă deprindeam cu greu cu această idee. Irina suferea toate toanele mele
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cuvinte la fapt distanța era enormă, dar astfel de evenimente, oricât de rare, se întîmplă totuși, și uneori era așa de complectă tragedia ei întipărită pe toata ființa, că o simțeam în stare de orice. Această stare i-o producea neîncrederea pe care o avea în viitor. (Eu nu-i promiteam nimic, dimpotrivă, o consolam doar spunîn-du-i că întotdeauna voi trece pe la ea și aș fi făcut-o, căci n-aș fi avut curajul s-o părăsesc când aș fi știut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea în viitor. (Eu nu-i promiteam nimic, dimpotrivă, o consolam doar spunîn-du-i că întotdeauna voi trece pe la ea și aș fi făcut-o, căci n-aș fi avut curajul s-o părăsesc când aș fi știut-o nenorocită.) Aceasta neîncredere era o hrană veșnică și un veșnic motiv de explozie la despărțirile noastre de fiecare seară. Nu știam cum s-o conving că însăși dragostea ei pentru mine o oprea să facă așa ceva, deoarece știa ce nevoie aveam de ea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trec sub tăcere sau scuză unele slăbiciuni. Rezultatul: fantoșă. Distinsul Alceste este viabil numai pentru că în același timp e și puțin ridicol. În ceea ce mă privește, știu că era astfel, că n-aveam încredere în ea. Nu recunosc că această neîncredere îmi aparține și o arunc și asupra altora. Deci, îmi dădea ocazii. Spunea vorbe mari și se contrazicea mereu. Dar dacă ai memoria vorbelor, cine nu se contrazice? E drept, la dânsa intervalele dintre două vorbe inverse erau mici, așa că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și n-am decât frica să nu mi se spuie că-mi supraevaluez prietena, căci numai după lungă cumpănire îmi aleg vorbele ca să o recomand. Cum toată omenirea n-a făcut nici o femeie critic de seamă, este drept ca să pricinuiesc neîncredere, sau asigurarea mea n-ar putea găsi decât o explicație: lipsa de feminitate. Ceea ce unui bărbat îi repugnă. Are însă temperamentul cel mai chinuit, bucuriile și tristețile se urmează neîncetat, obosind-o și păstrîndu-i o siluetă transparentă. Câte o mică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu puteam întreține o conversație, sau, dacă mă căzneam, vorbele ieșeau nenaturale, și oricâtă bunăvoință aș fi arătat, eram un om incomod. Această panică mi-a fost familiară întotdeauna, și, mai înainte și mai târziu, un amestec de timiditate, de neîncredere asupra importanței mele, și un cuvânt spus greșit mă făcea incapabil să mai continui, năruia toate intențiile, și mulți mă puteau taxa sumar de "prost". Și nu o dată părerea asta abia mascată venea din partea unui om neînsemnat, a unui funcționar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]