2,176 matches
-
Chiar așa se și simte: ca un "soldățoi în pantaloni scurți", un "animal plăpând și fără apărare", protejat însă de "duhurile acestor străzi", băiatul mamei care îi scrie email-uri sfătuindu-l să nu-și neglijeze viitorul. Acesta va fi, neîndoielnic, la fel de solar ca și trecutul: "pe când aveam picioarele foarte mici și durdulii,/ iar lumina soarelui speria șoriceii din bucătăria de vară,/ am văzut pe o pătură plină de praf cum o viespe/ cu totul și cu totul de aur/ murea
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
abia de acum înainte. Pesemne că în nici o țară din Est nu a existat ceva asemănător cu mișcarea anticomunistă a partizanilor și cu întâmplările povestite aici de cei doi mărturisitori. Imaginea însăși a românilor în ochii celorlalte popoare va fi neîndoielnic cândva reconsiderată, dar după ce noi înșine, mai întâi, vom fi căpătat o altă conștiință a istoriei noastre recente.” (p. 12) Nu este aici locul discuției despre această recuperare a istoriei, pe care deocamdată părem, din păcate, să o fi ratat
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]
-
de a veni, pentru tot ce i-a fost dat. A treia parte și cea mai scurtă, „Moartea: un început?”, pare a fi principium movens al întregii căutări „romanești”, întrebarea fără de răspuns în vederea căreia au fost formulate toate întrebările premergătoare, neîndoielnic necesare pentru eșafodajul logic, dar nu în măsură să ducă la concluzia ultimă. Jean d’Ormesson are „agregația” în filosofie, așadar a citit tot ce se cere să citești pentru a obține acest înalt titlu universitar și s-a ținut
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
directețe nepartizană, fără vreun ornament și fără vreo ostentație. După ce-și populează lumea cu personaje (și persoane) traversând crize, autorul le dă voie să-și reconstruiască, autonom, mediul. Și de aici iese orice, numai mizerabilism nu. Dan Sociu e, neîndoielnic, la fel de traductibil în engleză pe cât e Andrei Codrescu - și nu întâmplător - în română. Ciclul intitulat chiar Cântece eXcesive (al patrulea și ultimul) se prezintă, dincolo de cele spuse până acum, ca un tur de forță bine întreținut. O dată cu el, nu departe
Cântece eXcelente by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11026_a_12351]
-
al concertelor demn de toate elogiile, stagiunea 2003-2004 a Filarmonicii Banatul a fost percepută de covârșitoarea majoritate a melomanilor timișoreni drept una de referință în istoria orchestrei simfonice bănățene, chiar greu de egalat. Apogeul acestui an muzical strălucitor a fost, neîndoielnic, Festivalul Timișoara Muzicală, care i-a adus în prim-plan pe cei mai valoroși dirijori români ai momentului, Cristian Mandeal și Horia Andreescu, muzicieni minunați precum Alexandra Guțu, Marin Cazacu, Florin Croitoru, Ion Ivan Roncea și atâția alții. Unei astfel
Agenda2004-25-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282548_a_283877]
-
ne comandă,-ndeobște escuada/ într-un război în care-s ei nemții, - iar noi, rușii." (pag. 68) Al doilea filtru, și el deductibil, vine din Proust. N-o fi știind Șerban Foarță prea bine cum sunt alții, dar el unul, neîndoielnic, se află-n căutarea unui timp pierdut. Bruioanele pe care cu noroc le descoperă sunt difuze, iar ceea ce pare mai verosimil e de fapt cât se poate de imprecis. Autorul volumului acesta nu jură pe nimic. Cel mult, din când
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
voință și încredere: profesorul Petronio nu mai aude de mult timp bine, dar, departe de a se resemna, poartă aparat acustic, păstrându-se astfel mereu conectat la discuțiile din jur și la sunetele vieții. Dacă îl prinzi moțăind, e semn neîndoielnic că discuția și-a pierdut intensitatea și că lâncezește a plictiseală. Profesorul a început să nici nu mai vadă, dar un cristalin artificial i-a redat formele și culorile vieții, iar la el acasă, (în acea minunată casă din via
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
acasă la el, să aducă rugi Preciei (!)” (p. 67), traducătorul indicând la nota 26 de la p. 107 că este vorba de Praecia, „metresa lui Cethegus” pomenită de Plutarh în biografia lui Lucullus; antroponimul apare și în Index nominum (p. 125); neîndoielnic, el copie informația din Notes complémentaires ale lui Jean Molager (vezi p. 148, nota 4). Dar în acest paradox nu e vorba de influenta femeie căreia Lucullus i-a câștigat simpatia „cu daruri și lingușeli” și, astfel, „l-a avut
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
timp// veștile care îmi vin/ se prefac și ele în umbre/ nu mă întreba cît plătesc/ prezența lor efemeră" (Stampă). Dacă ar fi să găsim o corespondență plastică acestei poezii cu contururi vagi, cețoase, cu forme plutitoare, ea ar fi neîndoielnic acuarela. Culorile se diluează, se varsă una într-alta, liniile șovăie, se frîng, se mixează, imaginile devin curgătoare în delicatețea lor melodioasă. Contează mai puțin preciziunile, "amănuntele" ce pot provoca reacția dureroasă a memoriei decît atmosfera unui peisaj blînd, evanescent
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
i-a mărturisit Lovinescu lui Monda conținutul și modalitatea formală de structurare a Agendelor (apreciate de ultimul ca alcătuind un Jurnal), destinate de critic unei apariții postume? Și: când și-a notat autorul lui Trubendal cele declarate de Lovinescu? Este neîndoielnic că Monda nu inventă pur și simplu spusele lui Lovinescu și că acestea au măcar în parte o bază reală, în ciuda anumitor inadvertențe comise de cel care le relatează: Agendele nu se întind pe o perioadă de "peste treizeci de
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
conținutul documentului care atare, jurnalul părintelui Dogaru ridică o problemă de interes strict speculativ. E vorba de felul cum autorul îl definește pe Noica: "deocamdată este singurul sau primul filozof al întrupării de la noi". (p. 6) Afirmația o poți pune neîndoielnic pe seama "deformației profesionale", adică pe seama înclinației firești pe care un preot o are în fața unui gînditor: să-l aducă cît mai aproape de partea teologiei creștine, atribuindu-i virtuți pe care nu le-a avut. Pe de altă parte, deși afirmația
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
sub forma unei fiole cu apă ce-și caută limanul prin vărsarea într-un fluviu ține de o altă simbolistică, cea a unui ideal al coeziunii, ce ar trebui să mântuiască personajele, iar prin extensie, Grecia, debusolată. V. Ivanovici dedică neîndoielnicului substrat eschatologic al acestei bijuterii ficționale două strălucite exegeze, una cuprinsă în însuși romanul de față, indispensabilă cititorului, în sensul că dezvăluie conotațiile mitologice ascunse în configurarea acțiunii și a personajelor, iar alta în recenta carte de eseuri, Un caftan
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
mai supraviețuit - prima s-a spulberat” (p. 19). Așadar, obsedat de legătura dintre vii și morți (p. 40), Stratis luptă cu decadența, dedicându-se unui ideal sublim: doar atingând absolutul, omul va ști ce are de făcut în lume, operă neîndoielnic supraomenească, dar cu finalitate grecească. Spiritul trebuie să se afle pe sine însuși, nemișcat (p. 42), pentru ca, mai apoi, „lucrurile exterioare” să se miște (armonios și în spiritul adevărului, se-nțelege).
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
lucrat, cum se zice, la sânge, romanul își pierde ritmul numai în acele pagini (din capitolul 17) în care Jul e pus în umbră de autorul lui. Reflecțiile celui de-al doilea pe marginea episoadelor trăite de cel dintâi sunt neîndoielnic interesante, însă ele ne creează senzația că prozatorul își ține prea strâns, de mână, personajul preferat. Chiar și așa, Dincolo de frontiere e unul dintre cele mai bune romane ale tinerei generații: ca problematică propriu-zisă și ca scriitură.
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
nu la noi) dacă, în regimurile totalitare, crimele politice erau comandate "de sus" de tot ori numai sugerate sau dacă erau, pur și simplu, opera subalternilor din al doilea eșalon. În literatură ori în filme, complicitatea dictatorilor apărea mereu ca neîndoielnică. În realitate, ea avea un ușor aer de ficțiune artistică. Documente conținute în dosarele de securitate ale foștilor directori ai postului de radio Europa liberă, comunicate de către dl Nestor Rateș într-un interviu acordat revistei 22 (21-27 ianuarie), îmi risipesc
Crimele Arhitectului Șef by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14298_a_15623]
-
multe informații decât i-au furnizat scriitorii pe care i-a recrutat. Din punctul de vedere însă al calității informațiilor, și nu mă refer neapărat la acelea ale lui Păunescu, al cărui dosar de rețea nu-l cunosc, „avantajul” este neîndoielnic de partea scriitorilor. Ofițerii însărcinați să raporteze ierarhiei ceea ce descopereau, când îi urmăreau operativ pe scriitori, aveau rareori cultura și capacitatea intelectuală de a-i „citi” corect. Exemplele de interpretare semidoctă, erorile de tot felul abundă în rapoartele lor, ca să
„Păunescu a făcut (rău) cât jumătate din Securitate“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4090_a_5415]
-
al aventurii. Contrar așteptărilor, bărbatul este cel care construiește cuibul și cosmosul său circular, protector, însă incapabil să protejeze femeia care a preluat inițiativa, femeia care aduce pe sandale praful călătoriei. Ne aflăm la celălalt capăt al poveștii, un bărbat neîndoielnic bun, afectuos, Aurel este incapabil să-și păstreze iubita, incapabil să se impună. Irina pleacă pentru a doua oară, care promite să fie și ultima oară și ea se ține de cuvânt, pentru că Irina se întoarce, dar într-un sicriu
Necunoscuta Irina by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6602_a_7927]
-
și sfîrșind cu luarea în posesie a privitorului, Kazar se manifestă încă asemenea Creatorului, asemenea unei instanțe care își asumă deplin responsabilitatea propriilor acte și gesturi. În etapa următoare, însă, totul se modifică radical în esență, chiar dacă aparent continuitatea este neîndoielnică. Centrul imaginii dispare sau, mai bine zis, el poate fi identificat oriunde și un elexandrinism sui generis se instalează tacit, nu atît ca o formă de organizare a imaginii, cît ca o problemă de conștiință și de filosofie a existenței
Desenul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13696_a_15021]
-
editorialul de acum două săptămâni că nici eu, nici colegii mei din Consiliu nu dorim să-l judecăm pe Nicolae Breban. Adevărata problemă nici nu este aceea a vinovăției trecute, ci a felului în care este recunoscută și asumată. E neîndoielnic că Nicolae Breban se consideră nevinovat, victimă a unei vânători de vrăjitoare, prin care Consiliul și eu „atacăm” sistematic memoria unor scriitori „de vârf”, pe care îi „terfelim” cu nerușinare. Faptul că am publicat pagini din dosare sau că am
Cum ne asumăm prezentul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5569_a_6894]
-
discuție secvența portretului străbunicului și povestea legăturii dintre regina Marii Britanii și Bartolomeo Pergami, în contextul în care discută viața lui Mateiu Caragiale și "rîvna de a aparține aristocrației într-un moment istoric tîrziu". Dar dacă Bergami sugerează un nume nobiliar, neîndoielnic faptul se datorește uneia dintre cele mai comune prejudecăți, profund balcanică. Tot ce vine dinspre Occident, și cu precădere dinspre anumite zone ale sale, e pentru balcanic de o superioritate evidentă, de netăgăduit, și prin urmare orice nume de acolo
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
numele străbunicului, să-l vadă: "De o sobră eleganță, plin de demnitate în port și vorbire, el rămăsese apusean și om de lume pînă în vărful unghiilor." Imaginea e a lui Pașadia și ne întîmpină la primele pagini ale romanului. Neîndoielnic, cititorul reușește să-l vadă pe Pașadia în același fel, odată cu Povestitorul, atunci cînd acesta pătrunde în fostele case ale Zincăi Mamonoaia (ce nume balcanic!) pe care Pașadia le transformase într-un tărîm al civilizației apusene, al "veacului galant" și
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
prieteșugul de neiertat pentru Povestitor cu Pirgu. Există în craiul Pașadia o latură mereu ascunsă în roman pe care doar acest prieteșug o aduce cumva în față, lăsînd să se bănuiască o înclinație către mizerie și decădere, altminteri de exclus. Neîndoielnic, nepotrivitul și urîtul prieteșug cu Gorică îl neagă clar Povestitorul atunci cînd spune "nimic țigănesc". Cuvîntul revine, de altfel, tocmai cu referire la Pirgu. Balcanic - cuvîntul ca atare - nu apare decît o singură dată în roman, în această exclusivă negație
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
ca un prost? Al doilea exemplu e luat din lumea bătăliilor istorice. În timpul războiului Crimeei, brigada de cavalerie engleză condusă de lordul Raglan a efectuat o șarjă eroică la Balaklava împotriva artileriei ruse. Ordinul dat de lordul Raglan a pornit neîndoielnic dintr-un impuls pe cît de eroic pe atît de prostesc. Dovadă că, din cei 700 de călăreți, 500 au fost secerați de pușcașii ruși, șarja cavaleriei dovedindu-se sinucigașă și inutilă. Iată un exemplu de cum poate un comportament excepțional
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
țară decît în 1990. Bazată cu precădere pe informații scoase din arhiva CNSAS, cartea Ioanei Raluca Voicu-Arnăuțoiu surprinde mai puțin omul Celibidache și mai mult diligențele Securității spre a-l aduce în țară. Că au reușit să-l aducă e neîndoielnic, dar intenția de a reveni aici mocnea de mult în mintea dirijorului, artistul dînd curs unui imbold propriu și nu unei influențe exterioare. De aceea ar fi exagerat să-l bănuim de a fi fost victima manipulării Securității. De repatriat
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
a inculca și a consolida în cititor absoluta certitudine a culpabilității lui Anghelache. Toate neconcludente, deloc „în chestie”, dacă le judecăm la rece, însă puse repetitiv în pagină într-o așa manieră emoțională convingătoare încât sfârșesc prin a părea la fel de neîndoielnice, de imbatabile ca și apriorica teză pe care sunt chemate s-o valideze: nenea Anghelache a delapidat! Care este rostul (literar, se-nțelege) insistenței cu care Caragiale vrea să convingă lectorul că Anghelache a vârât mâna în gestiune până la cot
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]