2,311 matches
-
EL." DREPT CARE SPUSE: \ INNELDA, MĂ GÎNDEAM LA STRĂ-STRĂ-STRĂBUNICA TA DE ACUM ȘAPTE GENERAȚII, SPLENDIDA GANELA, ÎMPĂRĂTEASA CU PĂRUL DE AUR. AFARĂ DOAR DE FAPTUL CĂ EȘTI BRUNETĂ, SEMENI GROZAV CU EA AȘA CUM ERA ÎN TINEREȚE. OCHII VERZI AI ÎMPĂRĂTESEI PĂRURĂ NEDUMERIȚI. BUZELE I SE STRÎNSERĂ DUPĂ CARE SE DESFĂCURĂ DE PARCĂ AR FI VRUT SĂ SPUNĂ CEVA. ÎNAINTE DE A APUCA EA SĂ VORBEASCĂ, HEDROCK CONTINUĂ: \ ARSENALELE AU UN ÎNTREG ALBUM CU IMAGINI DE-ALE EI. LA CE MĂ GÎNDEAM EU ERA IDEEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să răspunzi la întrebarea asta, lătră un consilier. ― Încercam să ghicesc ce se ascunde îndărătul acestei întrebări, zise cu răceală Hedrock. Cadron spuse: ― Pe mama cum o chema? Hedrock studie fața cu trăsături regulate a omului, începînd să se întrebe nedumerit ce vrea. Era greu de crezut că speră să-l încurce cu o întrebare atît de simplă. Răspunse: ― Delmyra Marlter. ― A mai avut încă trei copii? Hedrock încuvință din cap: ― Cei doi frați ai mei si cu sora mea au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
te rog să mai faci un lucru. Ai în biroul central de aici un contabil șef numit Royan. Cheamă-l sus. După ce-i vorbesc, o să înțelegi mai bine dacă după ziua de azi mai poate rămîne în cadrul firmei. Triner păru nedumerit, șovăi, iar apoi dădu o indicație scurtă prin teleecran. O voce clară și răsunătoare promise să vină imediat sus. Triner închise aparatul și: se lăsă pe speteaza scaunului. ― Va să zică dumneata ești individul din spatele acelui misterios teleecran din perete, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
putea el să fie ― și spuse: \ S-AR PĂREA CĂ ASCUNDETI ÎNTRE DUMNEAVOASTRĂ UN MIC MISTER LEGAT DE CĂPITANUL HEDROCK. ÎMI PERMITEȚI SĂ VĂ ÎNTREB ÎN CE CONSTĂ? LUCRU DESTUL DE SURPRINZĂTOR, ÎNTREBAREA ÎL FĂCU PE PRINȚUL DEL CURTIN SĂ PARĂ NEDUMERIT. ÎN CELE DIN URMĂ SPUSE CU POLITEȚE: \ EU UNUL, SOCOTEAM CĂ AȚI PUS DE MULT LUCRURILE CAP LA CAP CONFORM OBICEIULUI DUMNEAVOASTRĂ. SAU E OARE CU PUTINȚĂ CA, DINTRE TOȚI OAMENII DIN SISTEMUL SOLAR, SĂ NU ȘTIȚI CE S-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ceruri. Se mai calmă și-i hrăni din nou pe cei patru, de data aceasta cu un amestec de concentrate de fructe dizolvate în apă, ușor digerabil. Unul dintre bărbați, un tînăr frumos și înalt, învie suficient ca să-i zîmbească nedumerit, dar nu-i puse nici un fel de întrebări, iar Hedrock nu se apucă să-i dea informații. Cînd pacienții dormeau din nou, Hedrock se cațără în copacul cel mai înalt pe care-l putu găsi și studie împrejurimile. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Până atunci puteam să-mi iau camera în primire și să îndeplinesc formalitățile de rigoare, prevăzute de protocolul azilului, împreună cu Arhivarul. După care Moașa m-a mai măturat o dată cu privirea, s-a întors și a ieșit pe ușă, lăsîndu-mă ușor nedumerit. Aveam sentimentul unui intrus, dar al unui intrus pe care Moașa nu-și îngăduia totuși să-l repeadă. Arhivarul s-a așezat la locul lui, la masă, m-a poftit să stau și eu și, zâmbind tot timpul, m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de absurd ar fi destinul, el are nevoie de unelte pentru a acționa, dar de ce-l ajutăm să se manifeste? Cu aceste întrebări înfipte în creier, m-am întors în cameră și am adormit foarte greu. M-am trezit speriat, nedumerit, în plină noapte. Pe coridoare era o mare agitație. Se auzeau pași grăbiți, voci alarmate, țipete. Cineva striga: "Dați-vă la o parte, nu vedeți că se întinde focul?" Am aruncat pătura de pe mine și am ieșit în pijama pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
supăr. Și v-am răpit și așa destul timp. Rieux i-a cerut să-l țină ia curent cu demersurile sale și să nu-i păstreze pică. Există, desigur, un teren pe care ei se puteau întâlni. Rambert părea deodată nedumerit: ― Și eu cred asta, spune el, după o tăcere, da, o cred împotriva mea și împotriva a tot ce mi-ați spus. Șovăia: ― Dar nu pot să vă aprob. Își trase pălăria pe frunte și plecă cu un pas rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
după-amiaza. —Și ești sigur că ăsta e apartamentul? Sunt sigur. Maggie începu să se plimbe încolo și-ncoace. —Cum de nu e nimeni înăuntru? Nu se poate să fi plecat cu toții. Nu există ei. E doar el. Maggie se opri, nedumerită. —E divorțat. Locuiește singur. — La naiba. Ce dracu’ putem să facem acum? Am putea să spargem ușa. Maggie conștientiză deodată cât de frig era. Ce Dumnezeu făcea aici, tremurând la un colț de stradă din Tel Aviv, când ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tare și se întoarse la calculator. Apoi se îndreptă din nou spre televizor, rotindu-l în așa fel încât ecranul să stea cu fața la un perete. — Camere ascunse, îi șopti Uri lui Maggie. Cea mai obișnuită ascunzătoare, televizorul. Rosen părea mai nedumerit ca niciodată. Când traducea, Uri o făcea acum în șoaptă, direct în urechea lui Maggie. Involuntar, închise ochii. Își spuse că era ca să se poată concentra la cuvintele lui. Acum două zile am făcut cea mai mare descoperire arheologică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dăduse drumul. Căută în buzunar și scoase bucata de hârtie de la hotel, cu mesajul lui Uri pe ea. Scrise o întrebare pe partea cealaltă. Când ți-au dat drumul? La ce oră au primit telefonul? Pentru o clipă, Uri păru nedumerit, după care mâzgăli un răspuns estimativ. Maggie se uită la ceasul de pe peretele din cafenea. Era greu să-și dea seama precis, dar dacă Uri avea dreptate, îl eliberaseră la câteva minute după ea. Telefonul trebuie să fi venit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zâmbi. — Frumos. O cameră frumoasă. — Mda. Vrei să bei ceva? Ea refuză, clătinând din cap. — Nu prea am timp. Duse mâna la spate și își trase fermoarul rochiei, lăsând-o să atârne pe umeri. Se întoarse pe loc, prefăcându-se nedumerită și permițându-i să-i vadă spatele gol, până la fese. — Unde este dormitorul? — Pe aici, scumpo. Când intrară în dormitor, Vasco răsuci din nou butonul de acord. Prinse imaginea dormitorului chiar când ea spunea: — Nu știu nimic despre afacerea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
un individ solid, care arăta ca un gangster, cu piele măslinie și sprâncene groase. Iar gangsterul se uita la rusoaică și se lingea efectiv pe buze. Tolman merse direct la masă și se adresă bărbatului cu piele măslinie. Tipul părea nedumerit. Nu îi invită să se așeze. Ceva nu e în regulă, își spuse Vasco. Rusoaica se retrăsese un pas. În clipa aceea, se declanșă un blitz. Dolly făcuse o poză. Tânărul Tolman se uită spre ea, o văzu și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Testare genetică într-un caz de custodie ... Doamna Diehl era deja în culmea isteriei. — Nu! Nu! Nu voi face asta! E ideea lui, nu-i așa? Nemernicul! Cum îndrăznește! Ticălos parșiv! Whitey o privea pe clienta sa cu o expresie nedumerită. — Doamnă Diehl, zise el, cred că ar fi mai bine să discutăm asta în particular ... Nu! Nici o discuție! Nici un test! Să fie clar! Nu! — În cazul acesta, spuse Sindler, ridicând ușor din umeri, nu avem altă alegere decât să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spuse: — Cum îi spuneți? Gena convențională. — Iisuse, e oribil! — Sinucidere. — Uit-o. — Sau gena civilizatoare, spuse repede profesorul. Gemete în sală. — Gena civilizatoare? Asta e și mai rău! Mai rău! — Groaznic. — Mrr! — Aruncă-te de pe un pod! Profesorul părea total nedumerit. — Ce e rău la numele acesta? Civilizația este un lucru bun, nu? — Sigur, spuse șeful echipei, venind în partea din față a sălii. Paul Gode se îndreptă spre pupitru. — Singura problemă este că nici un om din țara asta nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
privea cu niște ochi răbdători. Era mama ta? — Nu. Altcineva. — E furioasă? Nu, nu. Ți-e foame, Dave? — Curând. — OK, vom găsi un bufet cu servire în mașină. Dar, până atunci, trebuie să-ți pui centura de siguranță. Dave păru nedumerit. Henry trase pe marginea drumului și îi prinse centura de siguranță. Nu prea i se potrivea. Dave era doar puțin mai mare decât un copil. — Nu-mi place, spuse el și începu să tragă de centură. — Trebuie să o porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rost de cartușe mai târziu. Se întoarse în mașină. — Pentru ce e arma? întrebă Jamie. — Pentru orice eventualitate, zise ea. Porni mașina, cotind pe Camino Real. Îl văzu prin oglinda retrovizoare pe puști întorcându-se în lobby, cu o față nedumerită. — Vreau să mă uit la televizor, spuse Jamie. — Nu astă seară, zise ea. În seara asta vom avea o aventură. — Ce fel de aventură? — O să vezi. Porni spre est, departe de lumini, în întunericul munților. Capitolul 71 Stan Milgram se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ca să dispară cu totul. Dacă mănânci bastirma, respirația și transpirația Îți miros a bastirma zile În șir. Chiar și urina Îți miroase a bastirma! Ce legătură are urina cu Întâlnirile? a auzit-o Armanoush pe mătușa Varsenig, care era destul de nedumerită, Întrebând-o În șoaptă pe mătușa Surpun de Îndată ce le-a Întors spatele. Încă obiectând, Însă nedorind să se ciondănească cu ele, Armanoush s-a Îndreptat spre baie unde a dat peste unchiul Dikran, cu capul vârât În dulapul de sub chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
momentul ăla a sunat la ușă. Șapte treizeci și doi! Se părea că punctualitatea era una din calitățile lui Matt Hassinger, la urma urmei. O clipă mai târziu, Armanoush Îi zâmbea unui Matt Hassinger Îmbrăcat elegant, vizibil emoționat și oarecum nedumerit, care rămăsese la ușă. Era cu trei ani mai mic decât ea - un fapt neînsemnat pe care nu simțise nevoia să-l dezvăluie nimănui, Însă care era evident acum după fața lui. Fie pentru că Își aranjase altfel părul ciufulit, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
după ce Rugăciunea a fost Împlinită, răspândiți-vă pe pământ și căutați harul lui Allah și pomeniți-L mult pe Allah pentru ca voi să izbândiți“. (62:9-10ă. — Ce vrei să spui? a Întrebat Petite-Ma, clipind des din ochi și mai nedumerită decât Înainte. — Vreau să spun că acum, că rugăciunea a fost Împlinită Într-un fel sau altul, poți să Încetezi să te mai gândești la ea. Asta spune aici, nu-i așa? Haide, Petite-Ma, răspândește-te pe pământ... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost Încurajată să o numesc mătușă, cel puțin pentru un timp, iar după aceea a fost destul de greu să mă facă să renunț la obiceiul ăsta. — Mi-a plăcut de ea, a spus Armanoush, Însă după aceea s-a oprit nedumerită. Despre ce păcat vorbești? Acela de-a da naștere unui copil nelegitim. Mama e - Asya a strâmbat din nas Încercând să găsească cuvântul potrivit - e... oaia neagră a familiei, Înțelegi. Rebela luptătoare care a dat naștere unui copil din flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
negru de tot... și sâni mari... — Mulțumesc, mătușă, am priceput mesajul, i-a trântit Asya replica. Însă nu e nevoie să-ți vezi rudele În fiecare ceașcă pe care o citești, ăsta se numește nepotism. Mătușa Banu a clipit, complet nedumerită. — Și o funie, o funie groasă și rezistentă cu un laț la unul din capete, ceva ca un lasou. Voi două veți fi strâns legate una de cealaltă... Văd o legătură spirituală... Spre marea dezamăgire a fetelor, mătușa Banu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
timpului, iar trecutul continuă să trăiască În prezent. Ne tragem dintr-o anumită familie, cultură, națiune. Ai de gând să ne spui că morții trebuie să rămână cu morții și vii cu vii? Pe când ochii Îi cercetau ecranul, Asya părea nedumerită, de parcă ar fi uitat replicile În mijlocul unei prezentări. L-a mângâiat absentă de câteva ori pe cap pe Sultan al Cincilea, Înainte ca degetele ei să se Întoarcă la tastatură. Sunt responsabilă pentru crimele tatălui meu? a Întrebat O Fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cuvântul tată În turcă și mamă În armeană. Nu numai că trebuise ea Însăși să uite limba armeană, odinioară atât de dragă ei, Însă acum era obligată să-și Învețe fiul să facă același lucru. Și-a privit lung copilul, nedumerită și gânditoare. Nu voia să corecteze cuvântul „Ma-ma“ Înlocuindu-l cu echivalentul său turcesc. Chipurile Îndepărtate, dar Încă vii ale strămoșilor ei au ieșit la suprafață. Numele acesta nou, religia, naționalitatea, familia și eul pe care le căpătase nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
jachetă, m-a atenționat careva din încăpere, la un moment dat, cînd mă pregăteam să plec. Da, am mormăit eu într-o doară fără să mă mir, cu o seninătate inocentă, așa fac mereu... De ce? s-a amuzat persoana, oarecum nedumerită. Nu știu, am ridicat eu din umeri. Așa se nimerește. Acesta e adevărul și în privința lucrurilor mai importante ca nasturii de la jachetă, pentru că totul se reflectă la scară mică sau mare, în acest univers, totul are o corespondență și o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]