1,627 matches
-
drept după cât de ticălos se purtase cu Lily și pentru că nu eram singura care se târa la serviciu la o asemenea oră obscenă. Probabil era plătit cu o sută cincizeci de mii de dolari pe an ca să fie atât de nefericit, dar nu conta, măcar nu eram singura. Benji m-a salutat, iar țigara aprinsă lumina ireal acea semiobscuritate matinală de iarnă, și mi-a făcut semn să mă apropii. Eu eram cam neliniștită la gândul că o să Întârzii, dar Eduardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fiecare a treia sau a patra zi, ea se pregătea să ia prânzul pe undeva și suspina: „Ahn-dre-ah, dă-mi o eșarfă“. Mă consola gândul că eu aveam să fiu plecată de mult când eșarfele acelea aveau să se termine. Nefericita care va fi prin apropiere va trebui să-i spună că nu mai există nici o eșarfă albă Hermès și că nimeni nu mai putea fabrica, trimite, crea, forma, expedia, comanda sau produce vreuna. Simpla idee era cumplită. Tocmai pe când deschideam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
facă. Un munte de scrisori pe care neglijasem să le deschid amenințau să Îmi dărâme biroul, iar sub el, de jur-Împrejurul picioarelor mele, erau Îngrămădite haine murdare adunate de trei zile. Un suspin uriaș, ca să anunț lumea Întreagă cât sunt de nefericită, și am sunat la curățătorie. — Bună, Mario, eu sunt. Da, știu - n‑am vorbit de două zile. Poți să trimiți pe cineva după haine? Grozav. Mulțumesc. Am Închis telefonul și m‑am chinuit să iau câteva din haine În poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
regret și, pentru un scurt moment, mi‑a părut mai rău pentru el decât pentru mine. Era clar că nu‑i plăcea cine știe ce să‑mi dea o asemenea veste. — Grozav al dracului, am bombănit eu, după care am observat ce nefericit a părut Monseur Renaud. Mi‑am lipit pe față un zâmbet cuceritor și am Început din nou: — Vă rog să mă scuzați, a fost un zbor teribil de lung. Îmi poate arăta cineva unde o pot găsi pe Miranda? — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
n’est pas absolument parce qu’il ne la désire plus. Une femme belle est toujours désirable. Mais c’est qu’il en désire une autre et non, ce n’est pas la même chose („Faust reclama bunurile acestei lumi; nefericitul nu trebuia decât să Întindă mâna. Înseamnă să-ți vinzi deja sufletul, În loc să știi să te bucuri. Dimpotrivă, Don Juan pune ordine În Îmbuibare. Dacă părăsește o femeie, aceasta nu Înseamnă deloc că n-o mai dorește. O femeie frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
l-am ales e minunat. Fiindcă fiecare pas e un salt spre stele. Și nici nu realizezi măcar clipa când te desprinzi cu adevărat de pământ... Ce ciudat... nu mai pot iubi, ca Înainte, din tot sufletul... Eram o romantică nefericită pe atunci. Acum sunt un bulgăre de lumină care nu mai știe să reflecte planetele vecine. 13 decembrie 1964 (duminică) Hai, un salt În infinit și gata! 14 decembrie 1964 (luni) Un fel de ceață grea Îmi acoperise gândurile. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu e o variațiune pe tema suferinței lui Penelope, care-ți aduce ție bucurie și Împlinire, nu? —Ce? —Schadenfreude. Nefericirea ei nu-ți aduce nici un beneficiu emoțional sau de altă natură, corect? Nu e nefericită. E euforică. Eu sunt cea nefericită. —Păi, asta e! Vezi, nu ești așa de groaznică. Și nu tu, draga mea, te vei mărita cu puștiul ăla răzgâiat, ale cărui unice talente dăruite de Dumnezeu par să fie cheltuitul banilor de la părinți și inhalarea unor cantități mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
președintele guvernului, om din cei mai distinși, inimă nobilă și generoasă, au fost astfel, încât n-am avut să uzez decât de clemență și să aduc o amnistie generală, chiar pentru cel ce și-au scăldat mîinile lor în sângele nefericiților maghiari”. Evident, situația este prezentată cel puțin unilateral, în parte chiar fals. Să nu fi știut Bem de ce se ridicaseră la luptă românii, să nu fi cunoscut cum s-a ajuns la acele masacre ? Ce-i drept, autoritățile austriece aveau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
speranță nestăvilită, Christine încearcă să-i regăsească pe toți cavalerii aceia eleganți care își înscriseseră într-o seară, cu atâta ardoare, numele pe carnetul ei de bal. Vai, de trei ori vai! Asta nu face decât să-i sporească deziluzia. Nefericita văduvă descoperă că toți foștii ei iubiți își "trădaseră tinerețea", la fel ca ea. Nu știuseră să-și țină "promisiunile de viitor". Cel dintâi dintre curtezanii săi, Georges, se sinucisese la 24 de ani, din dragoste pentru ea. Cel de-
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în epocă, atunci fiind ei, de fapt, descoperiți ca naționalitate. Imediat după revoluție, Michelet face un gest democratic european, prezentînd o frescă epică a nenorocirii ruse, a dezastrului polonez și a celui românesc, nenorocirea acestei țări pe care o numește "nefericita Românie". El se inspiră din dovezile furnizate de discipolii săi Rosetti, și utilizează izvoarele folclorice transmise prin rețelele care conduc la poetul Alecsandri. Legendele democratice ale Nordului merg pe registrul actualității, cu prezența dramatică a eroului cuplul Rosetti și pe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
îl zdrobesc și, odată jocul terminat, se reîntorc acasă lăsîndu-1 plîngînd, răsturnat cu picioarele în sus. Atunci vin la el bunele bătrîne ale diplomației pentru a-1 îngriji și a-1 acoperi de bandaje care se schimbă în adevărate lanțuri. Nefericitul geme mai tare ca oricînd, în vreme ce Europa își spune: "Ce-o mai fi vrînd țîncul ăsta gălăgios? Niciodată nu-i mulțumit. Ai face bine să taci, țestoaso!"". Punctul de vedere al lui Alecsandri este tragic. Scriitorul pleacă de la o constatare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de după abdicarea lui Carol: "Români, împreună cu copiii și cu părinții noștri, să mergem la ora 1100 în bisericile noastre și, îngenunchiați în fața altarelor, cu fața la pămînt, să ne rugăm pentru greșelile de care nu sîntem vinovați. Să cerem iertare fraților noștri nefericiți care, din cauza durității timpurilor și din cauza propriei noastre greșeli, au fost smulși de la pieptul României îndurerate, și să ne luăm angajamentul solemn că ne vom uni prin muncă și prin fraternitate, prin gîndire și prin sentimente, în iubire și întru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Îndepărtarea oricărei demnități umane, a spiritului liber și contestatar, se manifestă cu aceeași forță la ruși și la americani. Întunericul cuprinde planeta din două părți, din Est ca și din Vest, iar domnia lui va ține cel puțin un secol. Nefericita tactică stalinistă (a prelua "flamurile" abandonate de burghezie, a determina proletariatul să le ridice) este profund greșită și profund reacționară. Acesta este socialismul care se regăsește azi la remorca evoluției capitalismului și nu contrariul". Uniunea Sovietică aduce un ritual de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
neinspiratul său Partid Conservator; că Italia a fost guvernată de creștin-democrați și social-democrați care s-au dovedit a fi corupți, fiind urmați la putere de un magnat al mass-mediei ajuns acolo profitînd de dezgustul electoratului față de sistemul politic anterior; că nefericiții conservatori Brian Mulrooney și Kim Campbell au guvernat Canada; că banalul Boris Elțîn a condus Rusia după prăbușirea Uniunii Sovietice și că alți asemenea indivizi mediocri, lacomi, corupți și plini de vicii guvernau o mare parte din restul mapamondului. Epocile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
peste puterea noastră de a înțelege cînd îi vedem pe acei bărbați, pe acele femei purtîndu-se de parcă s-ar judeca vinovați și de asasinarea tatălui, lepădîndu-se de trecutul lor și cerînd iertare celui care-i ține locul: "Însă toți acei nefericiți aduși sub lumina proiectoarelor, scrie istoricul Deutscher, apar în postura de penitenți mărturisindu-și în gura mare păcatele, tratîndu-se drept fii ai lui Belial și, scufundați în mizerie, lăudîndu-l pe supraomul (Stalin) sub ale cărui picioare erau făcuți pulbere"563
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
stătea în rîndul întîi și a realizat ce se întîmplase: Titorel făcuse hemiplegie! De la emoții, din disperarea de-a juca magistral, să-i placă Directorului Naționalului care, mai știi... Spectacolul s-a suspendat. Un medic din sală i-a acordat nefericitului un prim-ajutor. A apărut Salvarea și l-a dus la spital, la Iași. Cariera sa actoricească s-a încheiat, prematur. Peste trei luni, Titorel era pensionar, în București. M-a sunat. M-a invitat la el, undeva, în Balta
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
se așeze cel torturat ce trebuia să stea în echilibru ore-n șir, uneori zile-ntregi, în timp ce era anchetat necontenit de judecători. De-o parte și de alta se aflau doi jandarmi chitiți gata să-l pună la loc pe nefericit imediat ce acesta ar fi cedat, și să-l brutalizeze dacă refuza să răspundă. Supliciul a durat cam patruzeci de ore în șir; ancheta s-a desfășurat fără întreruperi. În plus, pentru a-l face să recunoască că nu este nebun
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
împodobească combatanții cu onoruri, dar nu să le prelungească viața. Fapt pentru care, soldatul lui Dumnezeu nu este abandonat în primejdie și nici nu piere pentru totdeauna, odată cu moartea. De aceea, e clar că, creștinul, poate să apară ca un nefericit, însă nu poate fi așa. Contestând acuzația de infanticid adusă creștinilor și de nutrire divină cu Trupul și Sângele lui Cristos (cinările thiestice), susținea interdicția evanghelică de a ucide pentru creștini. În acest text, unde este prezentă și referința la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cu ce măsură vei măsura, cu aceea ți se va măsura”. Prin urmare: „De-ți vrei binele, fă și tu altora bine”; „Nu-i da binelui cu piciorul, că pe urmă-i duci dorul”.) „Nu da cu piciorul În cel nefericit, căci soarta e comună tuturor.” (Menandru) Ferește-te de cel căruia i-ai făcut bine. Pentru că sunt puțini cei care, făcându-le un bine, să nu abuzeze apoi de bunăvoința ta.) Privirea este mai sinceră decât vorbele. (Fiind mai strâns
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de alții? Μ Indulgența și mila sunt răsplata pentru acela care nu știe să Învingă. Μ Când un om nu-i mai suscită altuia curiozitatea (sau capacitățile) Înseamnă, de fapt, că nu-l respectă. Μ Orgoliosul este, În realitate, un nefericit, deoarece, neputând să recunoască În față meritele altuia, nu se poate Înfrâna totuși să le resimtă din plin În forul său interior. Μ Nu mă poate convinge cineva mai bine de faptul că are valoare decât prin stima pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faptelor de compromis (un compromis În primul rând În raport cu sine); pe de altă parte, opțiunea de a accepta o situație temporară de dependență, deși deliberată, nu-l absolvă pe cel În cauză de trăirea unor situații reale de umilință. Μ Nefericitul care se hotărăște, la un moment dat, să recurgă la tentativa de suicid dovedește că trecutul său este mai important pentru el decât prezentul sau viitorul. Această răsturnare a valorilor temporale este dată de predominarea În sufletul persoanei respective a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
decât trăirea În simțire, care poate dura foarte mult: logica sau gândul lucid se nasc, de fapt, treptat, dintr-o stare de suferință continuă a cunoașterii, dintr-o flacără mereu vie a curiozității. Μ Unii parcă sunt predispuși să fie nefericiți: aceștia fie că privesc lumea numai cu inima, fie că, dimpotrivă, privesc, așa cum spune poetul, doar cu un „ochi lucid și rece”. Μ Există În comportamentul psihopaților impulsivi o răsturnare a logicii firești a declanșării unui act, care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Încât Montaigne, În permanență În pragul unei crize de identitate, se teme uneori să nu Își uite propriul nume și ajunge să se Întrebe cum va reuși să facă față vieții cotidiene În acea zi inevitabilă În care o asemenea nefericită Întâmplare, care e În logica uitărilor precedente, nu va Întârzia să se producă. Această slăbiciune generală a memoriei are În mod evident urmări asupra cărților citite, iar Montaigne recunoaște fără ocolișuri dificultatea pe care o Întâmpină În a-și aminti
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
să-și atingă scopul, prințul-regizor trebuie să intervină personal, să dirijeze actorii, să „instrumenteze” spectacolul în sensul țintelor pe care și le-a propus. Ar fi interesant să vedem o montare a lui Hamlet care să ni-l arate pe nefericitul prinț scriindu-și adăugirile la piesă... căci André Green, în cartea sa celebră, a avut dreptate să remarce că pantomima nu funcționează în absența cuvintelor, că teatrul își produce efectele și datorită - sau poate tocmai datorită - versurilor inedite introduse de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
intimidare la care se dedau oamenii aflați în slujba regelui. Îmbrăcați în costume de epocă sau în uniformele agenților Stasi, purtând mantale sau haine din piele, ei răscolesc casa, întreprind o „percheziție la sânge”, în numele Puterii sub călcâiul căreia căzuse nefericitul Orgon. De la Paris la Budapesta ori la Moscova, în aceste numeroase montări moderne ale lui Tartuffe, regele - sau tot ceea ce îl reprezintă în chip simbolic - se arată mai întâi crud și neînduplecat, pentru ca de-abia mai târziu, după violenta demonstrație
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]