2,380 matches
-
ostilă - atât înainte de ’89, cât și după (întreagă-mi putere a luat țeapă / ba de la ceaușescu ba de la șefii literaturii române / ba de la prieteni ba de la cei ce-mi erau împotrivă) -, își manifestă revolta împotriva a tot ce simte ca nefiresc, dar, în același timp, pare a-și dori o asemenea lume imperfectă care-i stimulează și-i satisface propensiunea revoluționară, creându-i circumstanțele pentru a arde sau a incendia, focul având și aici funcție punitivă și purificatoare. De aceea, între
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
exacerbate de interacțiunea cu un univers pe care poetul îl percepe ca fiind dominat de trei forțe: Dumnezeu, Femeia și Dobermanul politic, polarizând antinomiile care bântuie lăuntrul lui sufletesc (surâsul cosit de neliniști), pe de o parte, mereu revoltat împotriva nefirescului, simțit cu disperare în jur, într-o democrație purulentă, dar, pe de altă parte, hipersensibil la frumusețea feminină ale cărei date sunt omniprezente, elemente ale morfologiei acesteia fiind identificabile la nivelul tuturor regnurilor. În poemul-manifest, cu care se deschide Cartea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cum voi pleca. Mă pregăteam parcă să aștept și vroiam să văd cum va arăta așteptarea. Acest calm nu putea să anunțe decât o criză. Ca înaintea trăsnetului când ploaia se oprește o clipă și în aer plutește o liniște nefirească. M-a mirat doar cantitatea destul de mare a proviziilor de alimente din magazie. În spatele gării am descoperit, ascunsă printre urzici, o fântână cu ghizdurile putrezite, unde apa se înverzise și prinsese parcă o pâclă. Probabil, nimeni nu mai băuse din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-și facă apariția. Atunci, după ce-am dat de câteva ori ocol gării, m-am pomenit deodată că nu mai vroiam nimic. Trecuse liniștea. Energiile mele vitale păreau sleite. Așa a început criza pe care o prevestise calmul meu nefiresc; cu o stare de letargie care m-a cuprins și apoi m-a doborât. Nu știu dacă ați trăit vreodată o asemenea stare. Nu ești nici mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia mai pâlpâie, gata să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu resturi vegetale. Dacă lunecam în el, cu siguranță n-aș fi reușit să mai ies. Nemișcarea calmă și puturoasă a smârcurilor era o capcană perfidă. Mi s-a părut că mătasea broaștei care acoperea o baltă avea o culoare nefirească, albicioasă și, aplecîndu-mă, am descoperit un strat de fluturi morți. Prin urmare, roiurile de fluturi pe care le vedeam din gară căzând secerate nu erau o iluzie optică. Bănuiam că trebuia să existe o taină în mlaștină, dar m-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la fel de inexplicabil, vraja se desfăcu. Am simțit năvălindu-mi în nări mirosul de pământ putred, iar idolul nu mai era decât o bucată de piatră cioplită cu stângăcie și violență. Am plecat mai departe. În jurul meu era acum o liniște nefirească. Nu se legănau nici vârfurile trestiilor decât când țipau păsările. Și pe măsură ce mlaștina devenea mai tăcută, păsările țipau din ce în ce mai des, iar țipătul lor crescu în intensitate până ce se sfărâma ca un geam lovit cu piatra. Atunci se așternu iarăși liniștea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu se legănau nici vârfurile trestiilor decât când țipau păsările. Și pe măsură ce mlaștina devenea mai tăcută, păsările țipau din ce în ce mai des, iar țipătul lor crescu în intensitate până ce se sfărâma ca un geam lovit cu piatra. Atunci se așternu iarăși liniștea nefirească dinainte. Mă simțeam obosit, cu toate că nu mersesem mult. Pe deasupra, mă dureau și ochii, ca atunci când privești mult o lumină prea dură. M-am așezat pe o movilă și cred că am ațipit imediat. Dar și în vis continuam să aud
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
AUDIEREA Tocmai când îmi ocupam locul de lângă fereastră, lam văzut pe locotenentul major Silveșteanu intrând în birou cu dosarul de anchetă sub braț. Chestiunea mă uimi. Ieșea din tipic. Introducea în el ceva nefiresc. Prezenta o notă bizară. De obicei, ne călcau pragul subofițerii. Așa-numiții « tablagii ». Veneau cu adresa pentru repartizarea avocatului din oficiu, o înmânau secretarului, el îl chema pe director să desemneze avocatul, după care întocmea delegația de asistență juridică și
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
Tăcea posac. Arăta lipsit de orice chef, de parcă i s-ar fi înecat toate corăbiile. Iar de starea lui se molipsiseră și ceilalți. Mai mult sau mai puțin. Reprezentau alte aspecte care contraziceau obișnuitul protocolului și îi împrumutau noutate și nefiresc. Limpede că ceva se întâmplase. Prea se înfățișa totul nelalocul lui. Dar ce anume ? În privința aceasta persista misterul. Am ajuns la sediul județean al organelor de ordine. Însă nu am poposit în vreun birou de la nivelele superioare. Am coborât niște
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
înconjuri cu piciorul.” Aceste vorbe m-au convins - pentru a câta oară - că bătrânul citea odată cu mine sau știa conținutul actelor dinainte...Doar eu nu i-am citit și locurile pe unde trecea hotarul daniei domnești... A urmat o pauză nefirească. Nu știu de ce, dar am simțit o strângere de inimă la gândul că am rămas singur. Încep să simt răceala locului... „Unde o fi bătrânul? Cum a dispărut așa, dintrodată, fără să-mi spună nimic?” „Nu te necăji, conașule. Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
surprinsă în mici scene de familie, de o normalitate înduioșătoare. E o lume a copiilor și a părinților care învață împreună să trăiască frumos. E o lume de o normalitate dezarmantă, cu reminiscențe din viața de familie de altădată, parcă nefirească pentru realitatea cotidiană. Copiii sunt toți surprinși, la începutul povestirilor, într-o ipostază tristă, din motive diferite, însă pe parcursul derulării epice, tristețile lor inocente își regăsesc rezolvarea prin credință și prin practicarea iubirii. Fragmentele de portret potențează parcă ideea de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
asemenea preludiu. Bujia, însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
semn că o ființă omenească ar fi trecut, înaintea lor, pe-acolo. Într-o noapte, pe la începutul lui octombrie, "vîntul din sud" devine, brusc, șovăielnic, abia tîrîndu-se printre platanii de pe strada Cămătarilor, după care se oprește. Se așterne o liniște nefirească, atmosfera se limpezește și, curând, apar pe cer stelele, curate, strălucitoare, ca desenate cu mâna. De peste tot se aud, atunci, pocnete de obloane ridicate. Asybariții deschid larg ferestrele, ca să intre în case aer proaspăt. Acea minunată pace, când nici o adiere
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Costash? - Te rog nu pune întrebări. Ai înțeles? - Bine. Asta a fost tot. Apoi s-a lăsat liniștea, o liniște absolută. El stătea nemișcat, respirând adânc. Aparent nu-l interesa persoana mea, totuși voia ceva de la mine. Era o tăcere nefirească, fără a fi stânjenitoare. Deodată se mișcă brusc. Îl priveam din profil. Ce voia omul acesta? Își bătea joc de mine sau... Am încercat să reiau discuția. Costash mi-a căutat privirea apoi mi-a zâmbit cu prudență. Amândoi jucam
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
să nu i se fi întâmplat ceva. Karin Schluter îi imită suspinul. Își ridică palmele și făcu doi pași spre ușă, apoi se opri și se așeză. Reportofonul mergea. O parte a minții lui Weber își nota deja acest moment nefiresc. Mark se juca cu galvanometrul. Ochii lui aruncau priviri înfricoșate prin cameră. Ținea firele electrice în mână. Apoi, își încleștă pumnul, de parcă ar fi fost scuturat de un curent electric, și se ridică în picioare. —Ascultă. Chiar acum mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cel mai mare păcat posibil. Poate că faptul că-l târâse pe prietenul fratelui ei în spatele leagănului de pe verandă, într-o noapte uscată și aspră de septembrie, să facă actul animalic, îi asigura un ascendent. Tom Rupp exercita o influență nefirească asupra lui Mark. Chiar și la optsprezece ani: era prea sigur pe el ca să manifeste vreo urmă de dorință. El nu făcea decât să stea pe margine. Ei bine, îi arătase ea. Karin realizase abia după aceea ce ascendent îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aceea contrafăcută. Karin îl ura pe domnul Thurman din toată inima și amenința adesea că o să-l gazeze, când Mark o să adoarmă. Capgrasul o schimba și pe ea. Lupta să nu se obișnuiască. Un timp continuase să vadă: râsul lui, nefiresc de mecanic. Răbufnirile lui de tristețe, simple constatări. Chiar și furia lui, un ritual colorat, nimic mai mult. Izbucnise într-o declarație de dragoste pentru Barbara, demnă de un copil de șapte ani, din nimic. Se ducea la pescuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mântuire și, cu fruntea plecată, voi păși spre ultimul popas. După călătoria pe pământul făgăduinței voi încerca să mă odihnesc în liniște și pace dincolo de zări, într-o priveliște captivantă, stranie și divină. Odată cu înserarea se va așterne o nefirească tăcere și poate voi călători spre uitare călăuzit de îngeri și de o stea ciudată.
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
priveau bănuitor, plini de o Îndoială sfioasă și neliniștită. Căldura, afecțiunea și libertatea curajoasă pe care le găsise În gestul ei dispăruseră În clipa cînd o văzu și-i auzi glasul neprimitor. Iar acum propriul său glas răsună sec și nefiresc cînd Încercă să-i explice prezența sa aici, să-i arate cine este și de ce a venit. Dar se Împiedica În cuvinte, luptînd cu Încăpățînare Împotriva sentimentului oribil de regret, nedumerire și Îndoială, care-i cuprinsese sufletul, Înăbușind bucuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcut. Toată lumea ne-a ovaționat cînd am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie și catifelată și-mi amintesc că am privit În urmă și le-am văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un cal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a netezit hîrtia fotografiei perechii fără cîrmaci. Barca, sau măcar acea porțiune a ei care încăpuse în micul dreptunghi al reclamei la tabac, era așezată în diagonală pe apa albastră, liniștită. Vîslașii își întinseseră brațele în față într-o poză nefirească, care, totuși, le etala umerii lați, orizontal pe hîrtie, și odată cu ei, panglica lată, roșie, de peste tricoul improbabil alb, cu emblema aurie în mijloc, la înălțimea pieptului. Gurile lor, și ele, desenau o mică linie orizontală, nu chiar zîmbind, ci
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
dus tramvaiul într-un viitor nu prea îndepărtat, ca să rămînă acolo toată noaptea în întunericul care mirosea a ulei și a cîrpe ude. După aceea m-am gîndit la mine pe fundalul unui cer albastru pictat și cu un păr nefiresc de blond, ca într-o fotografie care se oferă la cumpărarea de tutun. Primăvara nu începuse încă, atunci cînd am concurat în prima noastră cursă. Scîndurile din fața clubului erau ude de ploaie și un vînt aprig purta norii negri ca
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
prudență, Gosseyn își luă ochii de la el o clipă pentru a înregistra restul tabloului. Dacă urma să aibă loc o luptă, dorea să se găsească în poziția cea mai favorabilă. Leej era țintuită locului, cu corpul rigid, cu ochii încă nefiresc de mari. În răstimpul foarte scurt când își fixase atenția asupră-i, el notă că fluxul nervos care o caracteriza dovedea o angoasă permanentă. Aceasta se putea raporta exclusiv la ea însăși, dar Gosseyn nu credea. Destinul ei era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ea stătea în pat cu un tînăr slab și grav, de cealaltă parte a peretelui cu trandafiri. Căldura ei ajungea la mine prin perete, așa că nu-mi era frig și nici nu mă simțeam singur. Nu cred că mama era nefiresc de înaltă, dar părea de două ori mai înaltă decît oricine, avea părul castaniu și era maiestuos de suplă de la șolduri în sus. Sub talie se schimba mereu, fiind deseori gravidă. îmi amintesc că-i vedeam bustul ridicîndu-se deasupra curbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unor adunări depărtate, sunetul slab al fanfarelor și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei vioaie, bine îmbrăcate veneau și treceau prin uși pe ambele părți, iar rucsacurile pe care le căra îl făceau pe Lanark să se simtă nefiresc printre cei care duceau mape și serviete. Dacă Rima s-ar fi oferit să și-l ducă pe-al ei, l-ar fi făcut să simtă că are un aliat, dar ea trecea pe coridor ca o lebedă pe ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]