12,256 matches
-
toate întrebările de pe biletele primite nu-și mai aveau rostul, deoarece rămăseseră fără obiect. Primii și-au revenit copiii care și-au amintit de lecția Malenkiy negr ceea ce le-a înlesnit inițierea unor discuții firești și destul de interesante. Dumneavoastră sunteți negrul acela mic pe care l-a bătut vătaful că a dosit câteva semințe de bumbac? Nu! Eu n-am luat bătaie de la nimeni, dar nu este exclus ca alți copii albi sau negri să fi încasat ceva corecții pentru asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
niște profesori fără deosebire de culoarea pielii. Chiar există în țara Dumneavoastră profesori de culoare? Cum să nu? Chiar pe mine m-au instruit asemenea dascăli, alături de cei albi, de la clasele mici și până la universitate. Dar nu-i adevărat că negrii nu au acces la învățământul superior în State? Priviți la mine, dragi copii! Eu am absolvit două colegii, nu unul! Așa că puteți trage și singuri niște concluzii corespunzătoare. Eu nu neg faptul că aceste drepturi au fost dobândite prin luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
chiar atât de supărați că avem și noi motivele noastre de amărăciune. Mister Posol, dar Dumneavoastră ați mâncat multă mazăre în copilărie? Nu numai în copilărie, măi copii, ci și în adolescență și la maturitate. Că mâncarea de mazăre la negrii americani e ca și cașa de linte sau baranina la ruși. Adică, o garnitură preferată alături de ceva carne de pasăre sau de bovină. Voi mă puteți crede pe cuvânt sau, dacă nu, vă sugerez ideea să faceți o excursie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de zile, iar studenții muncesc pentru un automobil câteva vacanțe la rând. Cel puțin așa-i la noi, iar Domniile Voastre, dacă vă este permis, puteți trage și niște concluzii în cunoștință de cauză. Totuși, gospodin, vorbiți-ne câte ceva despre discriminarea negrilor la angajări, la salarizare, în educație, la consum! Și vă spunem deschis că avem motive întemeiate să vă considerăm doar un exemplar izolat pentru arsenalul propagandei imperialiste. Nimic mai fals! Ceea ce suspectați Domniile Voastre este deja istorie sau, mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu scuzele de rigoare, a pus capăt neobișnuitei conferințe de presă care a depășit nepermis de mult tiparele cunoscute, fapt constatat, desigur, chiar și de pereții marii încăperi. Tu să știi că cele învățate de noi la școală despre sărăcia negrilor din America sunt numai niște minciuni! Au și drepturi, mama! Da, mama! Drepturi și obligații la fel cu ale albilor, fără deosebire de culoarea pielii! Nu, Vova! Nici să nu te gândești la existența unor minciuni prin manuale, iar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
barosan! Ce-i drept, nu chiar din prima linie, dar totuși, destul de măricel. Da mama! Nimic de zis... Dar eu doresc numai să aflu pentru ce ne-au mințit? Că toate cele învățate de noi sunt luate din perioada sclaviei negrilor americani și etalate drept realități ale zilelor noastre. Am înțeles cum nu se poate mai bine, mama! Așa ne-a spus ambasadorul!.. Dar putem admite ca el să fi venit cu niște afirmații eronate, tendențioase! Nicidecum, mama! Că el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
etalate drept realități ale zilelor noastre. Am înțeles cum nu se poate mai bine, mama! Așa ne-a spus ambasadorul!.. Dar putem admite ca el să fi venit cu niște afirmații eronate, tendențioase! Nicidecum, mama! Că el însuși i-un negru veritabil! Negru-negru din cap până la picioare, mama! Și imaginează-ți că ceilalți lucrători ai ambasadei cu toții sunt albi! Dar execută comenzile lui că n-au încotro! Că el este șefu', așa negru cum este, mama! Și-atunci, unde-i adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ceilalți lucrători ai ambasadei cu toții sunt albi! Dar execută comenzile lui că n-au încotro! Că el este șefu', așa negru cum este, mama! Și-atunci, unde-i adevărul? Spune și tu, mama! Cum?? Ambasadorul Americii la Moscova este un negru?! De necrezut, Vovenka!! Da mama! Chiar așa cum ți-am zis! Am discutat cu el! Adică i-am adresat câteva întrebări la care ne-a răspuns cu amabilitate și ne-a invitat să facem o excursie în State pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de rugăciuni, la terminarea stagiului de reeducare. La cor a fost o încântare. Era vorba despre corul bisericii, bineînțeles. Mi-a plăcut mai întâi costumația. Toate doamnele, căci era vorba despre un cor de doamne de țară, erau costumate în negru, motiv pentru care eu vorbeam mereu despre corul negru. Dirijorul era domn. Un domn costumat tot în negru, dar cu părul alb. La început, după ce se asigura că doamnele s-au așezat în formație, domnul îngâna misterios, ceva în genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bineînțeles. Mi-a plăcut mai întâi costumația. Toate doamnele, căci era vorba despre un cor de doamne de țară, erau costumate în negru, motiv pentru care eu vorbeam mereu despre corul negru. Dirijorul era domn. Un domn costumat tot în negru, dar cu părul alb. La început, după ce se asigura că doamnele s-au așezat în formație, domnul îngâna misterios, ceva în genul îîîîîîîîîî, ăăăăăăăăăă, îîîîîîîîîîîî, eeeeeeeeeeeee, dar cu un fel de suferință, ca și cum l-ar fi apucat durerea de măsele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înceta, relua mormăitul, după care întreba scurt: "Înțeles?" Nu răspundea nimeni. Când, într-un târziu, începeau să cânte ceva despre o înălțare la cer, unele negrese erau asediate de tuse, pe altele le apuca strănutul, moment în care domnul în negru zicea ceva urât, urmat imediat de o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel, iar eu, în marea mea nedumerire, îmi schimonoseam fața, a mirare, în fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că urechile îmi vor fi delectate ca în povești, negresele au masacrat din nou atât de mult linia melodică, încât, spontan, sensibilitatea mea muzicală de spectator a izbucnit într-un NUUUUUUUUUUUUUUUUUU prelung și profund, motiv pentru care domnul costumat în negru a rămas încremenit, ca o statuie de piatră cu gura căscată, vreme în care coristele, cu ultima vocală nerostită rămasă în gâtlej, semănau cu niște ființe ciudate pe care aveam să le descopăr mult mai târziu, altfel costumate, prin pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu gura căscată, vreme în care coristele, cu ultima vocală nerostită rămasă în gâtlej, semănau cu niște ființe ciudate pe care aveam să le descopăr mult mai târziu, altfel costumate, prin pânzele lui Pieter Bruegel cel Bătrân. Atunci când domnul în negru s-a apropiat de mine, cu intenția vădită de a-mi căuta urechea, sub privirile mustrătoare ale soborului de sfinți de pe pereții bisericii, am găsit, din instinct sau poate că ajutat de apărătorii mei, sfinții care mă urmăreau -, cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de pe pereții bisericii, am găsit, din instinct sau poate că ajutat de apărătorii mei, sfinții care mă urmăreau -, cea mai sigură cale de apărare: am început să cânt, fără niciun fel de greșeală, melodia pe care domnul și doamnele în negru o masacrau în fel și chip. Reacția finală a fost de poveste: negresele au început să înșire cruci cu nemiluita, iar domnul în negru privea nedumerit către cupola bisericii, parcă făcând inventarul sfinților și drăcușorilor puși la colț de către aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am început să cânt, fără niciun fel de greșeală, melodia pe care domnul și doamnele în negru o masacrau în fel și chip. Reacția finală a fost de poveste: negresele au început să înșire cruci cu nemiluita, iar domnul în negru privea nedumerit către cupola bisericii, parcă făcând inventarul sfinților și drăcușorilor puși la colț de către aceștia, încercând să afle dacă nu cumva unul dintre ei a coborât, cu chip de Z, pentru a-i juca o farsă. Sincer, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îngerilor ofuscați, cu priviri veninoase și mă gândeam mereu dacă nu cumva Dumnezeu a făcut risipă de frumusețe pentru un chip care nu știa să zâmbească. Oricum, din acest sejur m-am întors cu două achiziții: pricepusem, grație doamnelor în negru și corului brotăcesc, faptul că se zvârcolește în mine talentul muzical și deprinsesem arta scosului limbii, ca formulă de salut, artă care, într-un timp scurt, avea să molipsească, prin virtuțile sale estetice și morale, tot cartierul, dar și școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru elaborarea unui nou alfabet. Din fericire, existau însă pentru Nineta și subiecte mai atractive pe lume, mai apropiate de aspirațiile mele de individ care dorea să rămână cocoțat în topul micilor depravați. Când a murit Dej, ninetistele, îmbrăcate în negru, s-au adunat din nou la voroavă, purtau cu ele niște fotografii cu un semichelios bătrâior, lăudau nu știu ce fapte de vitejie ale acestuia, picurau lacrimi și-i blestemau pe ruși din cauza nu știu cărui complot pus la cale împotriva eroului mort. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Morfeu. Le-am simțit și pe ninetiste căscând instinctiv, de teama discursului prolix al Monei... Pătrund mereu într-o casă care are etajele aproape ruinate. La primul etaj dau de un șobolan, la al doilea de patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum, ci in negru... Dacă nu te superi, n-ai vrea să urci la următorul etaj?... Dona Mona simte ironia colegei din cercul științific al decriptării viselor și continuă imperturbabil... La etajul următor dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
teama discursului prolix al Monei... Pătrund mereu într-o casă care are etajele aproape ruinate. La primul etaj dau de un șobolan, la al doilea de patru lilieci îmbrăcați în negru. Auzi, tu, lilieci costumați. Și nu oricum, ci in negru... Dacă nu te superi, n-ai vrea să urci la următorul etaj?... Dona Mona simte ironia colegei din cercul științific al decriptării viselor și continuă imperturbabil... La etajul următor dau peste niște monștri. La fel și la ultimul etaj. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înțelegeam: "Fii pe fază, pentru că altfel vei fi păcălită, înșelată. Un pic de viclenie feminină nu strică aici, pentru că, știut este, cui pe cui se scoate... Un fel de vuiet discret, abia șoptit: "Uuuuuuuuuu!"... "Cartea nr. XIII: Moartea!" Doamnă în negru, mască albă de speriat și vitejii, coasă de coasă, trandafir alb rătăcit în decor și ceva care aduce a iad... Sec: "Transformare, schimbare, sfârșituri..." Oftat discret, ușoară tuse teatrală, tăcere... O ninetistă trage perdelele, semn că și eu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu treburi de barză, unde piciorongioaica albă îi adusese un copilaș minunat. Noi, care auzisem de isprava de barză a doamnei, chiar n-am înțeles de ce grobianul soț a făcut mare tam-tam, pentru o nimica toată: pruncul era negru, un negru superb, cu grozavi cârlionți de Africa. Atunci am înțeles, pentru prima oară, ce înseamnă ura față de culoare, de rasă, cum zicea diriginta noastră. Conta pentru un om care făcea parte din rasa albă că fiul său era puțin diferit? Diferiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Martie să nu-i mai oferim, ca toată puștimea, ghiocei, batistuțe cu monogramă sau sticluțe cu parfum, ci un cadou surpriză: o carte intitulată, patriotic, "Prietenia româno-congoleză". Era foarte frumoasă. Pozele cu tovarășul nostru, dar și cu tovarășul lor, un negru foarte reușit, erau superbe. Noi nu fusesem atrași numai de apropierea frățească dintre cele două popoare, ci și de faptul că, vorbitori de limba franceză, congolezii se bucurau și de atenția manualului nostru de franceză, care-i denumea "prietenii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Să te ia mama dracului! Ai cântat la fel până și doimea aceea imperială..." Iau o gură de apă, apoi încă una. Aud: "Gata însetatule! Vino să aplaudăm. Vine coloana oficială!"... Ridic ochii. Lângă mine se află o namilă de negru. Împotrivirea ar fi fost sinucidere curată. Prind însă curaj: în preajma negrului se afla doamna de franceză, care ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie coloana oficială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
doimea aceea imperială..." Iau o gură de apă, apoi încă una. Aud: "Gata însetatule! Vino să aplaudăm. Vine coloana oficială!"... Ridic ochii. Lângă mine se află o namilă de negru. Împotrivirea ar fi fost sinucidere curată. Prind însă curaj: în preajma negrului se afla doamna de franceză, care ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie coloana oficială. Ceaușescu și Mobutu sunt în prima mașină. Strig, la unison cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se afla doamna de franceză, care ținea de mână un copilaș foarte, foarte drăgălaș, negru și el. Aha. Sunt printre prieteni. Mă ridic greu. Văd. Se apropie coloana oficială. Ceaușescu și Mobutu sunt în prima mașină. Strig, la unison cu negrul cel mare, blonda prietenă și cârlionțatul mic: "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!" "Cea-u-șes-cu Mo-bu-tu!"... Zice blonda: "Perfect! Acum strigă, de unul singur, dar în franceză..." Nu știu ce să fac. Îmi împleticesc, totuși, limba, fac repetiție, sâsâind ca un șarpe, și încep, solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]