8,065 matches
-
picăturilor de apă. Dar era destul de frig, ca și cum un nou îngheț era pe drum. Am coborât în centru, trecând prin cimitirul care înconjoară marea catedrală, și am văzut cum ieșiseră din pământ ghiocei și violete. Peste tot domnea liniștea din neliniște, ca și cum nimic nu se întâmplase. Deși apa lacului ajunsese până la bârnele podului vechi, cel cu picturi medievale unde moartea hoinărea deghizată în toate evenimentele vieții. Am fixat valurile liniștite, clipocitul molcom mă amețea. La un moment dat, am văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
adăugase știrbul. Toți râseseră din nou, dezgolindu-și dinții vechi alături de cei noi din porțelan lucitor. Rudi căsca tot timpul, obosit de drumurile lui în oraș ca să vândă cărți și obiecte vechi. Nu reușea să se odihnească nici măcar noaptea din pricina neliniștii din inima lui. - Unde ai întâlnit-o pe tinerica ta? întrebase din nou știrbul. - Din întâmplare, mă aflam la Solna, îmi murdărisem ghetele cu noroi și mă oprisem în fața unei arteziene să le spăl puțin. Atunci a apărut o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spre Dumnezeu și nu cuvintele care sunt limitate, aparținând lumii. Dumnezeu privește numai în interior. Rudi nu-și putea ascunde bucuria - râdea singur și ar fi vrut să țopăie de fericire, ascultând cuvintele rabinului. - Dragii mei, nu fiți îngreunați de neliniște, ceea ce așteaptă Dumnezeu de la noi sunt sentimente adevărate în inima noastră! Deodată veni un gând peste Rudi - ca un nor mic cenușiu, capabil să-i strice bucuria copilărească. Își amintise într-o străfulgerare cât de severă fusese soția lui, Zina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
recunosc propriul fiu! Merge prea repede și prea departe, nici eu, nici tatăl lui nu-l putem urma! Tua tăcea. Ea iubea cărțile și începuse să lucreze la anticariat, se simțea exact în elementul ei, ca peștele în apă. Dar neliniștea mamei lui Natanael nu era nemotivată. Natanael trăia prea repede, ca și cum ar fi primit o nouă viață și-i era frică s-o piardă, simțind că nu era viața lui. Natanael îi povestise că îl visase pe acel Rudi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sufragerie s-a destins și oamenii au izbucnit într-un hohot de râs, începând să vorbească între ei - păreau amuzați de spaima trasă de mine și mai ales de sfârșitul fericit. De la această întâmplare s-a semănat în mine sămânța neliniștii - m-am hotărât să-l țin pe Sucki închis mai bine decât să risc să-l pierd, acordându-i o mică libertate. Cât era ziua de mare nu mă gândeam decât să cumpăr o colivie mare, pentru ca Sucki să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și să mă scald toată noaptea. Avea un chip transfigurat, de alchimist, o față de fost maestru al dansului păsării, care începuse să-și piardă penele, poate pentru că se oprise să mai danseze și în loc de dans acum se interesa, plin de neliniște, de secretul fabricării aurului. Poate că el încerca să prindă din adâncul cifrelor formula alchimică a bogăției, din spațiul cifrelor care semănau cu semne de păsări și pești, apărute brusc pe hârtiile lui contabile, sub magia luminii și umbrelor. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Poate că el încerca să prindă din adâncul cifrelor formula alchimică a bogăției, din spațiul cifrelor care semănau cu semne de păsări și pești, apărute brusc pe hârtiile lui contabile, sub magia luminii și umbrelor. Eu însămi, pradă unei noi neliniști, răsfoiam un album cu gravuri de Piranesi, hoinărind printre gânduri, rătăcind în labirintele carcerelor imaginare, trecând de la o stare de prizonierat la una de proaspăt eliberat și încercând să găsesc o cale de ieșire din întuneric. Când toate foile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
zări licărind o altă lume. Ca în Divina Comedie a lui Dante, viața semăna cu o poveste despre o călătorie de la starea de rătăcire și de uitare disperată către trezire, înțelepciune și speranță. Ca niște oaspeți plini de teamă și neliniște, puteam să ne întoarcem privirea spre interior pentru a ne vedea imperfecțiunile care ne făcuseră să rătăcim pe cărări neluminate. Ceva ne spunea că numai în fața propriei imagini omul putea îndrăzni să ia o atitudine pentru sau împotriva lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
haine. În gândurile mele, signor Fumo mai sărea pe spatele Carlei, cântând cucurigu și primind răspuns de la adevărații cocoși, târziu în noapte. Pe drum de la Castellana la Milano, soțul meu și-a pierdut deodată un dinte. E ceva care provoacă neliniște chiar dacă numai visezi despre asta. A deveni știrb înseamnă începutul decăderii. Observasem mai demult la soțul meu o schimbare pe fața lui de dansator al păsării. Acum schimbarea se accelerase. Încă din copilărie bănuisem că moartea se ascunde în oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
încărcat negativ din pricina stării de nervozitate a Sultanei, am încercat să schimb subiectul. Dar el a insistat. Dumnezeule. L-am luat de mână. Ne știam de mult și de aceea vroiam să-i curm orice suferință, să-i alung orice neliniște. Astfel că am intrat în camera de alături, camera mea de vizionări și de adus gagici ușoare. Am acolo toate filmele mari care s-au făcut vreodată. Ce pula mea. Ținîndu-l încă de mână, l-am așezat pe scaun, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fi făcut bine să nici nu se fi născut. Cine să fi fost acela?... Ce făptură fremătând ca și mine de durerea existenței, bolborosind blesteme împotriva celor de deasupra lui, asemenea cărora nu putea să fie? Ce spirit străbătut de neliniști și de ură împotriva celor ce l-au creat?... Degeaba, degeaba îmi mai pun astfel de întrebări atât de târziu, poate dacă mi-ar fi permis mintea aceasta săracă a mea, aș fi aflat mai multe din răspunsurile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a sărutare ițindu-se de sub mustăți, era butonul care ne oprise inimile zece ani la rând. Tăcui rușinat. — Țe e cu tumnavastră? - repetă Kleiman, renunțând la tonul său baritonul disprețuitor și ridicând glasul ca un tenor plin de emoție și de neliniște. Mâinile și picioarele îmi tremurau. Stomacul mi se făcuse ghem. Tăceam. Frau să țiu țe e cu tumnavastră! strigă Kleiman, cu un șuierat strident, transformând toate vocalele în „a“. Silabele scheunătoare ricoșau de tavanul de piatră și apoi o luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mi s-a făcut brusc milă de aceste Nelly și Kitty, milă pentru că cineva, poate chiar eu, le-am jignit amarnic și nemeritat. 3 A doua zi dimineața m-am trezit, mai exact am fost trezit de un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap, pentru uscăciunea ca de tablă a gurii și pentru înțepăturile în inimă pe care votca mi le producea de obicei. Era încă devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
parte. Când am auzit-o, m-am întors pe partea cealaltă și am oftat - chipurile, ce greu îmi este. De fapt, mă simțeam excelent și eram fericit. Intenționam să adorm din nou, dar știam prea bine că, în starea de neliniște radioasă în care eram, mi-ar fi fost imposibil nu numai să dorm, dar și să stau culcat. Din bucătărie, ajungea până la mine zgomotul apei care curgea din robinetul deschis și care, căzând pe o farfurie din chiuvetă, răpăia strident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de ruble de la Iag, ieșii în stradă, era ora unsprezece și, deși nu era soare, iar cerul atârna prăfos și apos, nu puteam privi în sus pentru că îmi lăcrimau ochii. Zăpușeala și umezeala creșteau cu fiece clipă. La fel și neliniștea mea. Se făcuse stăpână pe toate simțurile mele, dar o simțeam mai dureros în partea de sus a stomacului, care, brusc, părea că se îmbolnăvise. În drum spre florărie, am hotărât, nu știu de ce, să intru în holul unui hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a eșuat în senzualitate pură și că trebuie să rămână mut omul a cărui inimă e plină de adorație. 5 Au trecut două săptămâni în care senzația de fericire îmi aducea, cu fiecare zi, un spor de înfrigurare și de neliniște. Eram într-o stare de alarmă sfâșietoare, stare specifică oricărei fericiri care se concentrează pe un spațiu de timp limitat, în loc să curgă liniștit și să se drămuiască în șuvițe subțiri, ani la rând. În mine, totul a început să capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe care îl producem, etalându-ne perspicacitatea, e mai de preț decât folosul pe care l-am fi putut obține dacă am trece-o sub tăcere. Între timp, întunericul se lăsa rapid, și vântul care se întețea mă umplea de neliniște. Dar acolo, deasupra acoperișului negru al casei, acolo unde cădea soarele, se mai zărea o dungă îngustă de culoarea mandarinei. Deasupra ei, cerul stătea întunecat, și pe el norii se mișcau purtați de vânt repede, ca niște șuvițe de cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mișcându-și limba și buzele în silă, spuse: - Astăzi, gramul costă șapte ruble și cincizeci de copeici, deci atâta aveți de dat fiecare. Ultimele cuvinte îmi erau adresate mie și, văzând că Zander îmi face semn din ochi, plin de neliniște, de parcă ne-am fi înțeles mai devreme ce trebuie să fac, am spus, de parcă mi-aș fi amintit și eu abia atunci, că am cincisprezece ruble fără câteva copeici. - Mie, dă-mi un gram, spuse Nelly pe neașteptate, mușcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mi respirația. Deschid gura de mai multe ori, deși ca să spun „mama“ nu e nevoie s-o deschid tare. În sfârșit, mă decid și încep s-o chem: mama?! mama?! De data aceasta, chemarea mea sună gâfâit și plină de neliniște. Nu-mi răspunde nimeni. Dar, ca și cum sunetele pronunțate mi-ar fi dat dezlegarea, mă apropii de pat, hotărât să mă așez ușor la picioarele mamei. În timp ce mă așez, mă sprijin cu palmele de pat, ca să nu trosnească arcurile. Simt imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mai excită ca înainte, ci îi provoacă doar o stare de dezordine psihică. Mai exact spus, dacă la început cocaina îi sporea claritatea conștiinței și-o ascuțea, în ultimul timp, ea îi provoacă confuzie în gândire, umplându-l de o neliniște care, deseori, trece în halucinație. Dacă acum apelează la cocaină, o face în nădejdea că poate trezi acele senzații pe care drogul i le procura la început, dar de fiecare dată constată cu disperare că efectele acelea nu mai apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu era dispus să își asume nici un risc. Conștient că drumul cunoscut este cel mai scurt, porni spre stânga urmărind marginea pădurii. Se mai liniștise puțin pentru că în sfârșit descoperise un reper cunoscut. Deși mult mai puțin pregnant, sentimentul de neliniște încă îl mai încerca. Probabil din cauza adrenalinei, mergea foarte repede și, în curând ajunse la capătul răriturii. Porni imediat la vale, bucuros că acum se afla în locuri pe unde trecuse la venire. Apoi, gata. Dintr-o dată teama îl părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să reacționeze imediat ce amenințarea ce plutea în aer s-ar fi manifestat într-o formă ori alta. În față, drumul făcea o curbă, dispărând în dreapta printre copaci. Privirea nu putea să străbată dincolo de viraj iar acest lucru îl umplea de neliniște. Își încetini puțin pașii înainte de a ajunge acolo, apropiindu-se cu grijă. O senzație de căldură îl cuprinse brusc și, respiră apoi dintr-o dată ușurat. La mai puțin de o sută de metri în față, tras pe marginea drumului, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu motivații din astea, mistice. Mai adineauri ai recunoscut că nici tu nu ai găsit o explicație. Că panica te-a cuprins acolo fără nici un motiv. În primul rând, nu a fost vorba de panică. Bine, viteazule. Vorbesc foarte serios. Neliniște, teamă, da. Însă panică în nici un caz. Nu mi-am pierdut cumpătul nici o clipă. Îhî! Și care a fost cauza? Nu știu, ridică Cristi din umeri. Poate că un al șaselea simț. N-ar fi prima dată când mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl pusese în gardă. Însă, nereușind să-l surprindă pe urmăritor și ținând cont și de presupunerea lui că atentatorul se ascundea în zonă, stresul generat de situația în care se afla s-a transformat pe măsură ce trecea timpul în acea neliniște teribilă. Mulțumit de analiza pe care o făcuse, pe fața inspectorului se așternu un zâmbet vag. Nu numai că în sfârșit găsise o explicație rațională la ceea ce se petrecuse sus pe munte dar mai aflase ceva. Bătrânul comandant nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
venea greu să creadă că se aventurase până acolo. Ori trecuse pe lângă el fără să-și dea seama, ori se înșelase și acesta dormea dus în cortul său. Bine, dar atunci cine făcuse zgomotele acelea? Se simți deodată cuprins de neliniște dar se calmă la fel de repede. În definitiv, ce zgomote auzise? Niște foșnete de frunze uscate, nimic altceva. Poate vreun animal sălbatic își făcuse de lucru pe acolo, un arici ori vreo căprioară speriată. Dar dacă o fi vorba de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]