2,766 matches
-
care îl leagă de sat nedându-i răgazul de a se împăca pe deplin cu orice alt loc prin care și poartă pașii sau doar gândurile, fiindcă rana desprinderii de primul este nevindecabilă. De aceea, își proclamă statutul de căutător neliniștit a ceva ce știe că nu va regăsi nicicând: Neundele îmi bântuie făptura. Iar salvarea aproximativă o poate afla doar în cuvinte: Sunt beat de-atâta dor și noaptea / pe masă-mi cade capul pe cuvinte - așa cum clamează poetul, parafrazând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite..., oprind cu numai o singură vocală sărutul milenar al Iudei. Aruncă-i un os și apoi Îndepărtează-te ca și cum ai vrea să cunoști arta perspectivei de aproape. Picioarele tale te vor purta În direcția inversă a numerelor de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și-i cere iertare, i-am spus Mihaelei. Ai făgăduit. Ea coborî la mal, își trase ciorapii și îngenunche pe nisipul ud. ― Ce faci? Ce faci? ― Vreau s-o sărut. Spunând acestea se aplecă adânc și puse buzele pe apa neliniștită. ― E sărată? am întrebat-o surâzând. ― O-ho, făcu Mihaela cu un gest plin de gingășie. Să știi că mi-ar fi displăcut dacă noua mea prietenă marea era... nesărată... Am hohotit din nou. Doamne, nici într-un an n-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am spus răspicat, o fac pentru tine. Numai pentru o singură ființă de pe pămînt! ― Pentru mine! exclamă Mihaela cu glasul alterat. Mă privi lung, mirată, ca o făptură cu însușiri supraomenești. Ochii ei aveau priviri atât de rugătoare, atât de neliniștite! Se prăbuși inertă într-un fotoliu și acolo izbucni în hohot sfâșietor de plâns. ― Aimée, ce înseamnă asta? Nu trebuie! E o prostie ce faci! ― Aimée, Aimée! repetă ea mașinal printre suspine. De când nu te-am mai auzit spunîndu-mi așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu se înseninează niciodată cu totul. Pe cerul lui, rămâne amintirea norului, dacă norul a trecut. Sau, dacă și amintirea se șterge, apare așteptarea altui nor. În schimb, clasicul poate vântura mările, ca Ulise, fără să se simtă vreo clipă neliniștit. Romanticul e un braconier care nu prea știe ce caută. Tânjește după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parțial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sete. Dan ia dintr-un teanc de ziare, puse la dispoziția clienților localului, unul care a titrat cu litere mari, de o șchioapă, pe prima pagină: "Angoasă seismică". Primul cutremur mai puternic ar putea șterge California de pe hartă, zic seismologii, neliniștiți, căci, după o acalmie de două secole, tensiunile din falia San Andreas, răspunzătoare de cutremurele de pe coasta estică a Pacificului, cresc. Ultimul cutremur, cel din ianuarie, fi fost "o supapă norocoasă". Nietzsche îi sfida pe filosofi, chemîndu-i să-și ridice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cl. P No cuv. 19 Gr. T Data 21 1881 Ore 5 M. Timpul No sosirei Data 3 Ore 5 M. 48 Timpul D-sale Eminescu str. Buzeștilor 5 la Buc. Răspunde-mi de ce nu scrii de 8 zile, sunt neliniștită, te salut Veronica 1 Pe formular vechi 7. [VERONICA MICLE] 23 martie, 6 oare seara. [1882] Eminul meu cel dulce, Cu cât iubește cineva mai mult cu atât e mai nebun și mai nedrept în judecata ce și-o face
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Nu comisese acolo nici o greșeală publică de emoție sau de violență, dar nu era dispus la nici o concesie. Trecea pe lângă toți, fără să vadă parcă pe nimeni și toți se uitau lung după domnul acela ,,bine". Vardali, simțind pe Ada neliniștită, se oferise galant să o servească! - Si la princesșe avait quelque chose ă dire au pere eprouve! Ada fu recunoscătoare. Numai moșnegii știau să mai facă curte așa de generos. - Da! Ar fi vrut să știe dacă cortegiul are cumva
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
stradă, incitate de interese ale unor anumite grupări politice. Seara m-am culcat ceva mai devreme, ca să mă pot odihni corespunzător. M-am gândit și la următorul fapt: dacă aș fi participat la adunarea de la Priponești, aș fi fost mai neliniștit și poate riscam ca întâlnirea cu d-na Pândaru să nu se desfășoare în condiții tocmai optime. Deci, și aici și de data aceasta faptele s-au petrecut de parcă anume Cineva le-ar fi potrivit cât mai bine... Încă de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în discuții la nivel ridicat. Tot aranjamentul și ambianța generală ne-au transformat în oameni mulțumiți de condițiile în care ne ducem existența, ne-au dat încrederea zilei de mâine, deși sunt încă multe semne de întrebare într-o lume neliniștită care se agită încă mereu. După 3 ore și jumătate de petrecere în familie a Revelionului, sunt condus acasă până la intrarea de la bucătărie de către fina Doina, ca să se asigure că am ajuns cu bine la mine acasă. În acest fel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cerșetori și că dacă nu intervenea călugărița aia s-ar fi Întors mult mai devreme acasă, dar ea nu voise să-l lase să vină singur. Și În timp ce povestea, Vilma băgă de seamă că devine tot mai tulburat, tot mai neliniștit pe măsură ce vorbea. Și vorbea necontenit, repeta mereu povestea, schimba amănuntele de fiecare dată, de parcă n-ar mai fi vrut să se oprească, niciodată nu-l mai văzuse așa. Dădu fuga s-o cheme pe Nilda, cu care Încheiase pace definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să trecem la bar! — Află, Susan, că l-am lăsat holtei și Încă holtei convins. Julius rămînea mai departe În afara scenei și ar fi putut pleca, dar privirile pe care i le arunca Al Capone Îl făceau să se simtă neliniștit, parcă mai văzuse undeva ochii ăștia. Al Capone se apropie de bar Împreună cu Susan și Juan Lucas și acum profita de un moment de neatenție al ei ca să facă o săritură și să aterizeze cu torsul lui uriaș pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ridice pe jumătate, dar din nou se prăbuși ca să intre iar În grădina unde Delfina Îl primea zicîndu-i nu I Iove you, zicîndu-i doar Îmi placi, iar el, „imbecil stupid!“, el Îi spunea I Iove you, observînd că era ciudată, neliniștită și În clipa aceea Vlăjganul apăruse dintr-un colț al grădinii, zîmbitor, Încrezător, apoi ca un laș se dădea Înapoi explîcÎndu-i În engleză, ferindu-se, bătînd În retragere, mi-a căzut medalionul În iarbă, dar de fapt se aplecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mare. Ai auzit că Antarctica se face bucăți? — Am auzit ceva de genul ăsta, spuse Weber. Ai citit asta în ziar? — No. La teveu. În zilele noastre, ziarele sunt prea pline de teoria conspirației. Peste câteva clipe, deveni din nou neliniștit. Ascultă. Ești psihiatru. Dă-mi voie să te întreb ceva. Cât de ușor i-ar fi unei actrițe foarte bune să... Karin se întoarse, supărată să-i găsească pe amândoi întinși de parc-ar fi fost într-o croazieră. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
i se părea o față. Adunase, în propriul lui laborator, date care arătau că unii pacienți cu agnozie facială identificau de fapt fețele, fără ca mintea lor conștientă să realizeze asta. Erau puține săptămânile în care nu primea scrisori de la cititori neliniștiți, care se luptau cu vreo formă atenuată de agnozie sau nu reușeau să-și recunoască vechile cunoștințe. Pe unii îi consolase descoperirea-bombă a lui Weber: o simplă găselniță neurologică ce dezvăluia că toată lumea suferă de o formă de prosopagnozie. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai multe luni de când Mark fusese internat aici și totuși Karin se aștepta oarecum să-l vadă târșâindu-se pe hol și răstindu-se la ea. Se așeză pe canapeaua plastifiată din fața celei de la recepție și începu să se aranjeze neliniștită, așteptând-o pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză. Îi spusese mereu lui Karin să vină la ea în orice situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
explic de ce mă simt de parc-aș trăi într-un joc video. Unul în care nu pot trece de un nivel ca să ajung la nivelul următor. Weber propuse să iasă afară și să se plimbe către râu. Mark încuviință, puțin neliniștit. Aerul proaspăt avu efect asupra lui Mark. Cu cât vorbeau mai mult, cu atât mai ferm devenea. Lui Weber îi trecu prin cap că era posibil să-l fi ajutat pe omul ăsta să-și creeze boala. Iatrogenic. Colaborare între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi al ei, poate recupera, încă un minut. Dar el devine iar agitat. Uite de ce mi-e mie frică. Dacă atâta timp am putut să cred că...? Atunci cum putem fi siguri, chiar și în momentul ăsta...? Își ridică ochii neliniștit și-o vede plângând. Înfricoșat, dă înapoi. Dar când ea nu se oprește, se întinde și-o scutură de braț. Încearcă apoi să-l legene, neștiind ce-ar putea face ca s-o calmeze. Îi vorbește întruna, cântat, fără noimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trăire superioară, provocată de o stare de excepție, un produs al spiritului la nivelul căreia Ela n-a știut să se ridice. Analizând o altă ipostază a iubirii sale, cea a suferinței cauzate de trădare, eroul, asemenea unui bolnav, mărturisește: Neliniștit, cu simțurile încordate mereu, eroul își analizează minuțios starea lăuntrică: În partea a doua a romanului, frământarea și nesiguranța continuă și interogațiile chinuitoare rămân fără răspuns: Eroul încearcă la un moment dat un sentiment de zadarnică frământare în fața grozăviei morții
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
clasa întâi, apoi lungi intervale zilnice de închis în casă, în funcție de turele în care lucra mama. Totul într-un sos subțire, dar îndelungat de reuniuni duminicale, mimând „cuplul normal“. Bănuiesc, deci, că ficționalizarea maternității s-a construit pe acest temei neliniștit, mișcător, de absențe, așteptări și frustrări. Sigur că, în ciudatul algoritm subconștient, „așa nu“ a fost, în realitate, motorașul determinant, celula aia de gândire critică, multiplicându-se de capul ei o lungă bucată de drum... Să fii mamă - sau, mai
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
platformă și se opriseră să privească insistent, curioși și stînjeniți, apoi dăduseră să plece și fuseseră nevoiți să se Întoarcă. Acum cîțiva stăteau pe loc și se uitau, fără să spună nimic, schimbînd Între ei, din cînd În cînd, priviri neliniștite și stînjenite. Știam cu toții că omul murise, cel puțin așa cred. Între timp sosise Încă un polițist, care vorbea Încet cu primul și se uita și el la mort, se apropiase să-l miște de umăr așa cum făcuse și celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era aceeași cu femeia care-i făcuse semn cu mîna de atîtea ori. Dar chipul ei era aspru, slab și colțuros; pielea Îi atîrna În pungi gălbejite, iar ochii ei mici Îl priveau bănuitor, plini de o Îndoială sfioasă și neliniștită. Căldura, afecțiunea și libertatea curajoasă pe care le găsise În gestul ei dispăruseră În clipa cînd o văzu și-i auzi glasul neprimitor. Iar acum propriul său glas răsună sec și nefiresc cînd Încercă să-i explice prezența sa aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fii practic paralizat. Domnul Gates și părintele Dolan rîdeau de le curgeau lacrimi pe obraji. Doamne, ce ne mai distram pe vremea aia, totul era curat și nevinovat. Apoi ne-am ridicat toți să plecăm și eram Într-adevăr tare neliniștiți: bietul băiat de-abia se mai ținea pe picioare, iar eu nu știam ce-o să se mai Întîmple. Tata era atît de fericit și de emoționat, stăpînit parcă de o forță sălbatică, ochii-i jucau În cap ca niște demoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sînteți la fel: așa era și taică-tu... veșnic pe picior de plecare. Dacă-l lăsam În apele lui nu se-alegea nimic de el, ajungea un hoinar... Dragul mamei, nu-i bine să fii toată viața hoinar... Tare sînt neliniștită cînd te știu dus În lume printre străini... Nu-i bine să stai toată viața singur printre străini... Ar trebui să te-ntorci În locul de unde-i neamul tău... Dragul mamei, tare sînt neliniștită... Întoarce-te Înapoi! Ascultă, și cum Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să fii toată viața hoinar... Tare sînt neliniștită cînd te știu dus În lume printre străini... Nu-i bine să stai toată viața singur printre străini... Ar trebui să te-ntorci În locul de unde-i neamul tău... Dragul mamei, tare sînt neliniștită... Întoarce-te Înapoi! Ascultă, și cum Îți spuneam, În noaptea aia am auzit primul glas... măi, măi, iar s-aude șuieratul ăla! Știi ce, fiule, ascultă, parcă-mi vine să mă scol și s-o pornesc cu el. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]