5,047 matches
-
cerești" ale gnosticilor, de călătoriile lor astral-spirituale către acasă (akasha), către sălașul Luminii celei adevărate și promisiunea de izbăvire pe care aceste incursiuni o aduc călătorului. Spre deosebire de alte religii sau sisteme religioase, unde credința s-a transmis indirect, fără cunoașterea nemijlocită a "obiectului" credinței, gnosticismul prețuiește deci această cunoaștere directă. Acest aspect important este subliniat și astăzi de către cercetători prestigioși, precum William James sau Harold Bloom. În Povestirile mileniului, acesta din urmă arată că și primii creștini utilizau termenul de gnosis
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pacientului; (5) nu a recunoscut autoritatea medicului coordonator al clinicii de urgență, nepermițând accesul acestuia la documentele medicale ale pacientului; (6) și-a depășit limitele competenței profesionale încercând să trateze de unul singur un caz care ar fi necesitat conlucrarea nemijlocită a unei echipe multidisciplinare; (7) a comunicat într-o manieră nesatisfăcătoare cu familia pacientului, ceea ce a determinat continuarea unui tratament cu efecte secundare majore, pe o perioadă mare de timp, fără o monitorizare corespunzătoare a acestor efecte; (8) nu a
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
categorii sociale, deoarece este dificil să le specificăm regulile definitorii 112". Așadar, forma sonoră (sau grafică, sau gestuală) a unui cuvânt nu este doar convențională 113, ci și stereotipală. Noi ne formăm această atitudine în funcție de cunoștințele noastre, de experiența noastră nemijlocită, de gradul de inteligență, de stimulii care ne trimit spre anumite asocieri de moment. (Nici măcar retorica nu face excepție: "Metafora, metonimia, sinecdoca, paranomaza, hiperbola, ironia sunt mijloace retorice menite să amplifice forța persuasivă a verosimilului, nu a erorii"114, care
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
percepția unor noțiuni abstracte; ▫ perceperea spațiului și a timpului. După cum se vede, o seamă dintre aceste momente respectă întocmai drumul formării comunicării, al funcțiilor ontogenetice ale limbajului 188. Preluând metodica folosită de Sokoleanski, Dorin Damaschin indică aproximativ aceleași etape: • cunoașterea nemijlocită a obiectelor și fenomenelor lumii obiective; • însușirea gestului (gesticulației); • elaborarea și folosirea semnului dactil; • scrierea și citirea; • vorbirea 189. Nici în îndrumările metodice mai noi, deosebirile nu sunt foarte multe, țelurile de atins fiind cam aceleași. "Programele de intervenție individualizate
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
unii autori diferențiază mai multe tipuri, cum ar fi: 1. Agresivitatea nediferențiată, ocazională, care nu are răsunet antisocial obligatoriu; 2. Comportamentul agresiv propriu zis, polimorf și cronic, În care se include și comportamentul criminal; 3. Comportamentul agresiv ca expresie integrantă, nemijlocită a unei stări patologice, fie consecutivă unei afecțiuni neoropsihice preexistente, fie dobaâdită. Comportamentul agresiv este orientat nu numai În afara subiectului, ci și asupra sinelui. Și aici trebuie să diferențiem Între actele comportamentale autoagresive, forma cea mai gravă fiind suicidul și
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
experimentale; întocmirea unor colecții; confecționarea materialului didactic. Preocuparea pentru latura practică a cunoștințelor nu ne dă dreptul de a minimaliza sau neglija latura teoretică. La orice activitate practică nu trebuie să lipsească motivarea științifică. Mijloacele directe se referă la munca nemijlocită ce o desfășoară elevii în sectoare productive, agricol și industrial, mai ales în mediul rural. Aici, elevii pot aplica în practică cunoștințele legate de combaterea dăunătorilor, diagnosticarea unor boli ale plantelor și luarea unor măsuri de tratament: identificarea ciupercilor otrăvitoare
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
comunicare orală: - metode expozitive (afirmative); - metode interogrative (conversație, dialogate); - metoda discuțiilor și dezbaterilor; - metoda problematizării (instruirea prin problematizare). - Metode de comunicare bazate pe limbajul intern: - reflecția personală - Metode de comunicare scrisă: - lectura - Metode de explorare a realității: - metode de explorare nemijlocită (indirectă) a realității: - observarea sistematică și independentă; - experimentul; - metode de explorare mijlocită (indirectă) a realității: - metode demonstrative; - metode de modelare 5. Metode bazate pe acțiune (operaționale sau practice): - metode bazate pe acțiune reală (autentică): - exercițiul; - studiul de caz; - proiectul sau
Metodica predării - învăţării specialităţilor agronomice by Carmen Olguţa Brezuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1643_a_3160]
-
ne spune singură totul. Altfel spus, nu ambiția intelectuală, dorința de a lăsa în urma lui o operă l-au determinat pe Wittgenstein să scrie, ci, în primul rând, nevoia de a obține clarificări care aveau pentru el o semnificație existențială nemijlocită. După ce a crezut că a răspuns întrebărilor pe care și le-a pus în procesul elaborării Tractatus-ului, Wittgenstein a încetat mulți ani de zile să facă însemnări filozofice. El și-a notat însă gândurile doar cu câteva zile înaintea unui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
despre lume.“72 Ca și în însemnările sale filozofice, și în discuțiile cu Schlick și Waismann Wittgenstein formulează în lecțiile sale din această perioadă întrebări ca „Ce este propoziția?“, „Ce este limbajul?“, „Care este deosebirea dintre propoziții care descriu experiențe nemijlocite și ipoteze?“, „În ce constă semnificația unei propoziții?“. Iar în cele mai multe cazuri răspunsurile sunt foarte apropiate de cele pe care le întâlnim în Observațiile filozofice sau în notele lui Waismann.73 Acestea sunt genul de răspunsuri pe care Wittgenstein le
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
diferite căi pe care iau naștere nonsensurile de care este plină filozofia. El își notează: „Cele mai rele greșeli filozofice iau naștere întotdeauna atunci când vrem să aplicăm limbajul nostru obișnuit - limbajul fizicalist - în domeniul a ceea ce este dat în mod nemijlocit.“76 Este o abordare care contrastează cu abordarea Tractatus-ului, potrivit căruia nonsensurile pot fi recunoscute și înlăturate considerând, pur și simplu, forma logică a propoziției. Ceea ce este mai bine pus în evidență dacă acest pasaj va fi corelat cu unul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru propria sa folosință? - Ei bine, nu putem noi oare să facem asta în limbajul nostru obișnuit? - Dar nu asta am eu în vedere. Cuvintele acestui limbaj trebuie să se refere la ceea ce poate ști doar vorbitorul; la senzațiile sale nemijlocite, private. Un altul nu poate, prin urmare, să înțeleagă acest limbaj.“ Pasajul merită toată atenția deoarece el indică ceea ce urmărește Wittgenstein atunci când examinează expresiile prin care spunem ceva despre ceea ce simțim. El admite că folosim în mod frecvent asemenea expresii
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a icoanei Maicii Domnului. Despre unele izvoare sau fântâni se spune că pot vindeca orice fel de maladii necontagioase, indiferent de natura lor: dureri de cap, dureri ale membrelor inferioare sau superioare, amețeli, boli nervoase. Tratamentul se face prin contactul nemijlocit al bolnavului cu sursa miraculoasă de apă, prin stropire, spălare sau prin consum intern de apă, luată din izvorul sau fântâna tămăduitoare. Se consideră, după vechile tradiții, că apa absoarbe răul, distrugându-l prin puterea ei dezintegratoare. La noi în
Automasajul, Hidroterapia Si Zooterapia. Terapii Alternative by VIOLETA BIRO [Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
simplu. Scopul întregii mișcări a masei, la oricare popor și în oricare perioadă a existenței sale, constituie numai și numai căutarea lui Dumnezeu“1. În materialele pregătitoare ale romanului, aceeași idee este exprimată mult mai laconic : „Sfîntul Duh este înțelegerea nemijlocită a frumuseții, conștiința profetică a armoniei și, prin urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i‑a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
care deține puterea. Numai absolutismul monarhic a reușit să refacă, oarecum, plenitudinea puterilor suveranului. Thomas Hobbes 70, adept al monarhiei absolute, considera că suveranul poate atribui sarcina de a îndeplini acte de guvernare unor dregători, dar numai sub controlul său nemijlocit. Hobbes a devenit unul din criticii separației puterilor. Prin ideile promovate în opera sa îndeosebi Leviathan recomandă concentrarea puterilor în mâinile monarhului. El considera că oamenii au transferat de bunăvoie toate drepturile lor unei singure persoane (monarhia) sau unei Adunări
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
a impasului lăuntric, poetul preferă peste tot dicțiunea nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori, după lungi hăituieli,/ sunt prins, deconspirat, umilit/ nimic nu mă salvează/ nimic nu mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
preluat în alte forme și mituri (mitul vedetei, mitul modei). Pariziana rămâne un spectacol mereu reinventat, nicicând repetabil. Importantă personalității și personajului Parizienei rezidă în valoarea de model, cultural în primul rând, dar și social, adoptat dincolo de hotarele ariei sale nemijlocite în exemplaritatea contagioasă a manifestării sale sub specie po(ï)esos. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ I. Opere literare BALZAC, Honoré de, Avant-propos, în La Comédie humaine, Gallimard, Paris, coll. "Bibliothèque de la Pléiade" BALZAC, Honoré de, Correspondance, 5 vol., Paris, 1960-1969 BALZAC, Honoré
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sugerează o înfățișare arhetipală, dată, nu făcută. Umbra cugetă și Dan are acces la istorisirile ei, ceea ce reprezintă o etapă de trecere de la "părea că o întreabă cugetând...părea că ea-i răspunde în cugetări deșirate" la "Bună seară!" dialog nemijlocit.Chiar și atunci când o va vedea și asculta fără echivoc, Dan va auzi gândirile umbrei ca și când ar fi propriile lui cugetări. Să urmărim al treilea episod și ultimul al schimbului de identitate/materialitate dintre Dan și umbră. (H2c) Dan văzu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cunoașterii poetului. Lumea cărților a obliterat [în sensul etimologic al verbului, însoțit de nuanțările de aspect și durată: a estompat de-a lungul vremii sau a acoperit asemenea unei ștampile care face neinteligibilă iconicitatea timbrului de pe o carte poștală] realitatea nemijlocită. Și noi nu mai ieșim din "Biblioteca lui Babel" (Compagnon: 1998, 112). Semnul devine suveran, indiferent de sistemul semiotic abordat, fie că suntem între hipotext și hipertext literar sau în afara spațiului livresc. Intertextul ipostaziază de o manieră aparte succesiunea semnificărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
însuși catastrofa, avînd, într-o bună zi, reacția cea mai imprevizibilă pe care un funcționar obedient de pe Wall Street ar putea-o manifesta. Replica lui Bartleby contrazice subit chiar principiul motrice al ideologiei socio-economice capitaliste, care stipulează necondiționat acțiunea, implicarea nemijlocită, neezitantă în tumultul sistemului. Rugat de avocat să ajute la examinarea unui scurt document juridic, copistul răspunde impasibil, cu solemnitatea alienaților victorieni: "I would prefer not to"/"Aș prefera să nu!" (tradus de Petre Solomon drept " Prefer să mă abțin
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întinsă lasă în suspensie enigme textuale neelucidate (și chiar neelucidabile), pentru a scoate în relief închiderile reflectorului (care trebuie precizat poate fi și un narator "indirect", adică folosit în postură de "conștiință reflectoare", nu neaparat și în cea de "vorbitor nemijlocit"), incapacitatea sa funciară de "a vedea" tabloul complet al realității. Totuși, probabil că nicăieri teza naratorului pierdut în rețeaua infinită de semne ale lumii pe care încearcă să o înțeleagă nu este pusă cu mai mare claritate ca în The
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
numai romanul în discuție!) de pînă acum a scriitoarei. Conexiunea se realizează la nivelul deja amintitei presiuni psihologice și morale a crimei perfecte. Dacă la istoricul lui Belisarius "crima per fectă" deriva din domnia despotică (imposibil de demascat în mod nemijlocit) a unui împărat corupt și pervertit, la Donna Tartt, "crima perfectă" reprezintă un mister cu valențe aproape ontologice, păstrat cu formule inițiatice și ritualice. În amîndouă cazurile însă "crima" rămîne vulnerabilă, deși "perfectă" în intenționalitatea sa, tocmai prin presiunile etice
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca o entitate în sine, suficientă sieși nu poate trece nimeni: nici Autorul (mort), nici Cititorul (mesme rizat). Cei doi devin componente auxiliare (dar, oricînd, dispensabile!) ale unei fenomenalități absolute, rupte de orice determinare. Literatura (din "1Q84") trăiește în mod nemijlocit, asemenea echivalentei ei ontologice istoria (din "1984"). Dacă, în primele două volume, Aomame și Tengo abia recuperau, mnemotehnic, puținul timp petrecut împreună în anii copilăriei, prin exersarea acestei bi-dimensionalități "texistențiale", în volumul al treilea, ei interacționează mai întîi subliminal, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
investigație prealabilă a vieții reale, În toată bogăția și complexitatea ei. Domeniul vieții morale reale este analizat de etică, care surprinde determinările teoretice cele mai generale, cu valoare universală. Deși demersul etic este de natură filosofică, el poate avea o nemijlocită valoare științifică, În măsura În care definește esența, cauzele fenomenelor pe care le investighează. Într-adevăr, etica analizează „faptul moral”, dar Întrucât nu există un fapt pur moral izolat, absolut autonom, etica, III. Etică și educație Personalitatea, binele suprem În mod necesar, se
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cel care beneficiază de ea (s.n.Ă” Autorul citat evidențiază și două importante căi prin care iubirea aproapelui - valoare esențială, fundamentală a moralei - participă decisiv la actul educativ: În primul rând, umanizează afectivitatea primară a indivizilor, conturând manifestările actelor comportamentale nemijlocite (de tipul S-RĂ Între care mila, compasiunea sau bunătatea; În al doilea rând, formează sentimentele morale superioare, precum iubirea altruistă - ca obligație dezinteresată, non-reciprocă față de semeni - solidaritatea colectivă, omenia, generozitatea, care sunt manifestări afective mijlocite (de exigențele comunitare, de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ce este legată de o concepție preventivă a sancțiunii și care neagă ideea independenței responsabilității În raport cu sancțiunea. Ești responsabil de un act condamnabil pentru că poți fi sancționabil. A doua interpretare este legată de ideea existenței autonome a responsabilității, fără legătură nemijlocită cu sancțiunea. Altfel spus, devii subiectul unei sancțiuni morale pentru că ești responsabil de actul condamnabil - concepție retributivă, care răsplătește, nu previne. În fond, această dihotomie Între cele două orientări se bazează pe considerarea responsabilității și sancțiunii indisolubil legate. Astăzi, aceste
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]