2,523 matches
-
preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și totuși nu se dădeau înapoi să se gudure pe lângă ei, să se închine în fața mâinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai târziu să-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
liniștit mustața îngălbenită, ridică niște ochi limpezi spre Rieux. Apoi întoarse o privire binevoitoare spre asistență și atrase atenția că el știa foarte bine că era vorba de ciumă, dar că, bineînțeles, a o recunoaște oficial ar impune și măsuri nemiloase. El știa că asta era în fond ceea ce îi făcea să dea înapoi pe confrații săi și ar fi vrut să admită, pentru liniștea lor, că n-ar fi ciumă. Prefectul sări în sus și declară că, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu atât mai mulți clienți aveau să-l caute. Pentru că atunci când era vorba de un divorț, oamenii voiau un ticălos fără scrupule. Stăteau la coadă ca să prindă unul. Iar Barry Sindler era, fără îndoială, cel mai fără scrupule și mai nemilos, mai dornic de publicitate, mai plin de el și mai ticălos avocat de divorțuri din California de Sud. Și era mândru de asta! Nu, Barry nu-și făcea probleme pentru astfel de lucruri. Nu-și făcea griji nici măcar pentru casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ei fiu. Faptul că se numea Levon sau Levent avea prea puțină importanță pentru fiul lui Shushan. Oricum ar fi fost, a devenit un bărbat aspru. Pe cât era de drăguț și de politicos În afara casei sale, pe atât era de nemilos cu propriii săi copii, patru fete și un băiat. Poveștile de familie se amestecă În așa fel, Încât ceea ce s-a Întâmplat cu multe generații În urmă poate avea un impact asupra evenimentelor aparent fără legătură din timpul prezent. Trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de aventuri pe care tata mă pusese să le citesc pe cînd eram și eu de vîrsta lor, precum și cărțile pe care le descoperisem singur, cele mai bune titluri din colecția „Semn de Pistă“ și cărți despre alpinism (K2, munte nemilos a fost un titlu des solicitat). Am fost poftit de asemenea să-i pregătesc pe cei mai mici pentru prima comuniune și astfel am adăugat activităților mele de bibliotecar pe cele de catehizator. Principiul preoților iezuiți era să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
atîta inimă și talent!“. În cursul celor zece ani care au urmat după moartea tatei, am Început romane pe care nu le isprăveam. Este ceea ce se numește o supunere Întîrziată și excesivă la ordinele părintelui! Tatăl meu mort era mai nemilos decît tatăl meu viu. Voia ca eu să fac filme. Am turnat trei lungmetraje ale căror scenarii tot eu le scrisesem. Am Încetat să mai fac filme, dar mi-ar plăcea să mai torn Încă unul Înainte să mor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
i-o flutura pe sub nas lui David, era momeala cu care voia să-l ademenească să-i asigure fondurile pentru film. Nu voia să curme visul prietenei sale, așa Încât tăcu și o lăsă să-și facă numărul. Desert Rose era nemiloasă. — Te place cu adevărat, dar e atât de rezervată pentru că e timidă. Româncele sunt la fel de rezervate ca și iraniencele. — E adevărat? Întrebă David. Da, zise Kitty, hotărându-se să-i facă jocul prietenei sale. Acasă suntem Învățați că e politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu e departe. Cipriano Algor chemă câinele, Hai, cuțu, și Găsit plecă după el, Poate c-o întâlnesc, se gândea. Așa sunt câinii, când au chef, gândesc în locul stăpânilor. Tristele motive ale lui Cipriano Algor de a se plânge de nemiloasa politică comercială a Centrului, prezentate pe larg în aceată relatare dintr-un punct de vedere de mărturisită simpatie de clasă care, totuși, credem, nu s-a îndepărtat nici o clipă de judecata cea mai riguros obiectivă, nu ne vor face totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile cu care era mai bine să nu aibă de-a face. Cei mai mulți dintre colegi mi se păreau jalnici. Știam bine cât îi urau pe pedagogii cei mai nemiloși, care se lăudau că vor scoate din noi niște mielușei, și totuși nu se dădeau înapoi să se gudure pe lângă ei, să se închine în fața mâinii care îi pleznea peste ochi. Nu bănuiam că voi ajunge mai târziu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe cale să deraieze. FILENAME: Ciudatul cabinet al doctorului Dee Mult timp uit că eu sunt Talbot. De când am hotărât să mă numesc Kelley, cel puțin. În fond, nu făcusem decât să falsific niște hârtii. Toți fac asta. Oamenii reginei sunt nemiloși. Ca să-mi acopăr bietele-mi urechi tăiate, sunt constrâns să port calota asta neagră, și toți au murmurat că aș fi un mag. Ei, și? Doctorul Dee, dintr-un renume ca ăsta, prosperă. Am fost să-l vizitez la Mortlake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
antisemitismul, atât pentru a-i ține sub control pe evreii săraci, cât și pentru a-i sensibiliza pe creștini la nenorocirile lor (costisitor, zicea Diotallevi, dar eficient). Afirmă cu candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor cărții lor) și hotărăsc să abolească studiul clasicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strâng imperceptibil degetele, ce faci, iubitule, nimic Sophia, te ucid, acum sunt Joseph Balsamo și nu mai am nevoie de tine. Țiitoarea Arhonților Își dă duhul, se prăvălește În apă, Luciano ratifică cu o lovitură de lamă verdictul mâinii mele nemiloase, iar eu Îi zic: — Acum poți să urci din nou, credincios al meu, umbra mea blestemată și, În timp ce urcă și i se vede spinarea Îi Înfig Între omoplați un stilet subțire cu lama triunghiulară, care aproape nu lasă nici o cicatrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
poate n-aveam să mai ies niciodată de acolo, poate că rătăcirea aceea printre mașini fără sens, tocmai ea, era ritul. În realitate nu voiam să cobor, În realitate voiam să Întârzii la Întâlnire. Ieșisem din periscop după un lung, nemilos examen de conștiință, pe parcursul multor ore revăzusem eroarea noastră din ultimii ani și Încercasem să-mi dau seama de cauza pentru care, fără nici un motiv rezonabil, eu eram acum acolo În căutarea lui Belbo, nimerit În locul acela din motive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Istorie Literară „G. Călinescu”, Editura C.N.I. „Coresi” S.A., București, 2001, p. 561). Într-un pamflet intitulat „Criticul de porțelan”, publicat în Lumea românească, an I, nr. 10, vineri, 11 iunie 1937, H. Bonciu - vexat de judecățile aceluiași critic - e apostrofat nemilos, cu formulări preluate vădit după Camil Petrescu, cel din „Eugen Lovinescu sub zodia seninătății imperturbabile”: „abil farmacist de alifii incolore și nemirositoare (...) sînt încredințat, de altfel, că și din vina lui s-a sinucis Urmuz, în vreme ce furnizorii de apă chioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
martie. O dată cu apariția primelor flori gingașe de prun, florile albe de magnolie din grădină s-au deschis și ele. Takamori stătea ghemuit în pat, ca o broască țestoasă, și se bucura de căldura culcușului, când îi răsună în urechi vocea nemiloasă a surorii sale mai mici, Tomoe, care striga de jos: Nu mai lâncezi atâta! E ora zece. Tocmai mă sculam, răspunse Takamori, scoțându-și capul din așternut. — Parcă și acum jumătate de oră spuneai același lucru. — Chiar îmi îmbrac cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și nu mă surprinde chiar atît de tare. Uite ce e, eu cred că Lisa e o femeie remarcabilă din multe puncte de vedere, dar e foarte dură și știe ce vrea. Femeile de genul ăsta sînt Întotdeauna un pic nemiloase și pun bărbații Înaintea prieteniei cu alte femei. — Dar de ce n-ai spus nimic pînă acum? Nu te-am auzit niciodată rostind un cuvînd rău la adresa Lisei. Cum se face că nu mi-ai mai pomenit despre asta? Trish ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Și, tot mergând eu, m-am izbit de un zid. Am luat-o de-a lungul lui și am nimerit afară din cetate, într-un pustiu, unde m-am culcat, ca să-mi treacă sila. Când m-am trezit, soarele dogorea nemilos și tot trupul meu ardea ca o rană. M-am sculat și am vrut să pornesc spre colinele care se vedeau în zare, dar m-am izbit de același zid. Am mers până mi-am însîngerat picioarele prin nisipul fierbinte
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu de laur, ca în zilele noastre. Lăncierul cu brațul ridicat și gata să lovească era un tânăr musculos, gigantic chiar și pentru un longobard. Părul bălai îi era prins într-un conci la ceafă, și ochii albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a sărit în ochi faptul că era bronzat, lucru ciudat la unul din stirpea lui. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fi păgâni și de a se fi lepădat de ambele botezuri primite. Fiindcă n-aveam nici cea mai mică dorință de a fi un misionar al creștinismului, acest lucru nu m-a deranjat. Ultima întrebare a lui Faroald a fost nemiloasă. - Stiliano, m-a întrebat cu ochii întredeschiși, tu, de fapt, ce crezi? Am simțit privirea lui Rachti cântărindu-mă și pe cea a lui Rotari scrutându-mă cu nerăbdare; pentru cel dintâi eram încă o enigmă, în timp ce pentru cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vadă o dată - cum mergea să-i dea un ultim sărut lui Kevin sau plimbându-se neliniștită prin casă, incapabilă să adoarmă pentru că-l simțea aproape, jos În stradă, singur și năuc la această oră târzie din noapte. Dar nimic. Obloanele nemiloase erau coborâte, iar În spatele lor - Întuneric. Doar trei, căci casa era mică. Oblonul Îngust al băii, cel pătrat al dormitorului și cel dreptunghiular al bucătăriei În fața căruia se deschidea un balcon mic și scorojit: Începea să se Împuțească, de umezeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu pat cu tot, îi făceau să se uite la el cu teamă. Cu toate acestea, îi plăcea noua postură și simțea că și Pampu este satisfăcut. Când Mașcatu intrase în cameră, adus de Iscru, îl identificase ca pe stăpânul nemilos, care trebuia pus la punct. Pur și simplu se ridicase de pe ladă sub impulsul obișnuinței. Apoi se îndreptase spre vătaful care îi punea întrebări și-i răsese un pumn în ochi. Omul căzuse în nesimțire peste trupul firav al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mărgărite Lacrimi fierbinți de copilaș plăpând, Căci bietul a rămas orfan pe ulițe Și-n pieptul lui se zbate-un dor arzând. Dorea să-și mai revadă înc-odată Părinții lui, dar nu îi mai avea. Căci soarta cu el fusese nemiloasă Rămase singur și tot suspina. Bietul de el, era orfan pe lume Neprotejat, sărman și ofilit Și-acum obrajii îi erau necontenit Scăldați în lacrimi de mărgărit. Nu mai fusese mângâiat de nimeni De multă vreme bietul copilaș Nu mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de creanga ei. Draga mea prietenă, mi-e atât de greu să mă despart de tine! spune creanga. Dintre toate frunzele tu mi ai fost cea mai dragă. Te voi ține strâns ca să nu te ia de aici vântul cel nemilos. Nici eu nu vreau să plec! Aș vrea să rămân aici și să așteptăm împreună mugurii primăverii! Mi-e teamă că vântul nu va accepta asta și mă va duce departe. Și vântul, auzind această discuție, a început să-și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o mai ascultă. Fiecare pas ajunge să fie o victorie cu frigul, cu neputințele și cu limitele unui trup firav, necălit. Încet, foarte încet, ajunge destul de sus. Cu cât înaintează, cu atât vântul suflă mai tare. Violetta îl simte dușman nemilos. Îl iartă, îl acceptă, îl înfruntă și urcă. O peșteră întunecoasă cu țurțuri ascuțiți precum niște săgeți i se arată la câțiva metri. Strânge din dinți și, cu un efort care îi paralizează neputința, ajunge în dreptul găurii. Oboseala o doboară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îngălbenită timpuriu. Acolo unde copacii nu fac umbră, pământul începe să fie pârjolit că după un incendiu devastator. Dar poate cel mai mult suferă copacii. Primind mai puțină apă ca de obicei, fac eforturi disperate să reziste drepți în fața soarelui nemilos. Seceta foarte mare le-a uscat până și voința de a rămâne verzi. Par aduși de spate, asemeni unor bătrâni apăsați de greutatea anilor mulți. Frunzișul arborilor nu mai este la fel de stufos ca la începutul primăverii iar culoarea de un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]