2,065 matches
-
să mă fi găsit, nu știe nimic despre mine, nu știe ce adresă am, ce meserie fac. Ba poate că da. Când m-am dus în cealalată cameră să telefonez, a căutat în borseta mea rămasă pe divan. Nenorocita, blestemată nenorocită. N-o să te creadă. Tampoane. Mă voi apăra. Voi spune că ea a fost cea care m-a atras cu o scuză oarecare în casa ei, ca să mă fure, să mă ucidă, poate. Nu m-am temut eu atunci când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
au riscat viața ca să o salveze pe a noastră, dar au fost și alții. Îmi amintesc cuvintele pe care niște buni cetățeni olandezi le scrijeliseră pe podul din dreptul ferestrelor pe care nu aveam voie să privim. Țineți-vă mâinile nenorocite departe de evreii noștri nenorociți. Din câte auzisem prin tabăra DP, lucrurile nu se îmbunătățiseră după război. Oamenii se întorceau din lagăre ca să își găsească vecinii dormind în paturile lor, mâncând la mesele lor și uitând că îi cunoscuseră vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
salveze pe a noastră, dar au fost și alții. Îmi amintesc cuvintele pe care niște buni cetățeni olandezi le scrijeliseră pe podul din dreptul ferestrelor pe care nu aveam voie să privim. Țineți-vă mâinile nenorocite departe de evreii noștri nenorociți. Din câte auzisem prin tabăra DP, lucrurile nu se îmbunătățiseră după război. Oamenii se întorceau din lagăre ca să își găsească vecinii dormind în paturile lor, mâncând la mesele lor și uitând că îi cunoscuseră vreodată, darămite că fuseseră de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
apropiindu-se și își imaginează că îi văd pe cei morți. Denumirea bolii, un cuvânt german, evident, este Verfolgungsbedingt. Înseamnă că tulburarea, orice ar fi ea, este rezultatul a ceea ce a îndurat individul în mâinile naziștilor. Înseamnă și că sărmanul nenorocit are dreptul la o despăgubire mizeră din partea guvernului german. De aceea Verfolgungsbedingt este așa de greu de dovedit. Am citit despre câteva dintre regulile stabilite de comitetul german de psihiatri. Chinuit de depresii? Ce legătură are asta cu faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
De parcă bătrânul ar fi pus acolo În glumă un fluier de jucărie. —Bea-ți ceaiul, Baruch. Se răcește. Bâtrânul răspunse: —Ți-am cerut eu ceai, Efraim? Ți-am cerut să vorbești. Te-am rugat să-mi povestești despre copilul ăla nenorocit, despre care vă Încăpățânați să susțineți de față cu toată lumea că ar fi fiul nătăflețului ăluia de american. Și te-am rugat să-ți faci puțină ordine În viață. Să devii În sfârșit om. Să te Îngrijești puțin de viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
au născut, o generație curajoasă, eroică, iar dacă tu și eu am fost vreodată aici sau nu, iar dacă am fost - pentru ce am fost și ce-am făcut În viața noastră, dacă am fost cinstiți sau ticăloși, veseli sau nenorociți, dacă am fost de vreun folos - nu-i va interesa nici cât negru sub unghie. Nu ne vor adresa nici cel mai mic gând. Pur și simplu vor sta aici, Își vor trăi viața În felul lor, de parcă tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un alt zugrav, unul evreu, cușer. Fără nici o urmă de exploatare colonialistă. Dacă a mai rămas cumva În țara nostră măcar un singur asemenea model de perfecțiune! —Chiar așa! sări Fima triumfător, cu o bucurie sălbatică. În toată țara asta nenorocită n-a mai rămas picior de zidar evreu. Sau sanitar. Sau grădinar. Asta au făcut Teritoriile din visul vostru sionist! Arabii ne construiesc țara, iar noi stăm și Înfulecăm balene și tauri sălbatici. Și apoi Îi omorâm În fiecare zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spre serviciu, se gândi la ce spusese doamna Schönberg despre informatorul trist și Își zise: cel pe care Dumnezeu l-a uitat nu e neapărat pierdut. Dimpotrivă. Poate că e ușor și liber ca o șopârlă În deșert. Cea mai nenorocită soartă nu e să fii uitat, ci să te pierzi: voința, dorul, amintirile, dorința trupului, curiozitatea, pasiunea, bucuria, generozitatea, totul se pierde treptat. Așa cum se domolește vântul printre munți, la fel se Întâmplă și cu sufletul. E adevărat, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aflu acolo în siguranță, ferit de fraza pe care tata-mare o va face din nou să iasă din trupul lui uriaș - în una din secundele următoare: —Și ce mare scofală e de capul rubedeniilor tale, muritori de foame, niște sărăntoci nenorociți, chiar dacă taică-tu susține că ar fi fost mai mult decât atât, pentru că a călătorit în Orient cu trăsura. Adevărul e că n-a demonstrat nimic, n-a fost în stare să realizeze nimic și azi n-are nimic, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
frate Îi muriseră (Wilky, după o existență postbelică scurtă și nefericită, sucombase În urma unei afecțiuni cardiace, În 1883), că multiubitul frate mai mare se căsătorise și cel mai mic, Bob, avea de luptat cu propriile lui necazuri, uriașe (o căsnicie nenorocită și alcoolismul care, periodic, Îl obliga să se interneze Într-o clinică), nu o mai lega nimic de Boston. Avea să Îi facă bine să se despartă timp de șase luni de un loc pe care Îl asocia cu atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bine, nu chiar atât de curios -, această condamnare la moarte păru să o bine dispună pe Alice. Toată viața suferise de boli ce nu putuseră fi diagnosticate decât ca rezultat al propriului sistem nervos hipersensibil și se simțise atât de nenorocită, Încât cel puțin o dată se gândise În mod serios la sinucidere. Acum, În sfârșit, era incontestabil, irefutabil, terminal bolnavă. Faptul acesta și conștiința lui Îi dădeau un soi de autoritate pe care nu o deținuse niciodată până atunci. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
amintești, spuse Fenimore timid, că am discutat o dată să colaborăm la o piesă. — Așa e, replică el. Anticipase abordarea acestui subiect În timpul vizitei și avea răspunsul pregătit. Dar nici prin gând nu-mi trece să te vâr În afacerea asta nenorocită și descurajantă până nu voi fi pus eu un picior mai solid În ușă. — Ce amabil din partea ta, zise ea, vizibil dezamăgită. Henry nu-și imagina cum ar fi putut colabora cu cineva În scrierea de proză, era un proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Hardy a Încercat, aici, cu Tess și George Moore cu Esther Waters a lui. Dar nu s-au ales decât cu atacuri și acuzații din partea apărătorilor moralității. — Dar am arătat limpede că, În sufletul ei, e inocentă, victima unei copilării nenorocite, spuse Du Maurier. Nu a beneficiat de o educație morală Într-o școală. S-a dăruit artiștilor, În tinerețe, pur și simplu din generozitate, fără să i se pară că ar fi ceva rău În asta. Și Îngrozitoarea ei mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mele, s-a grăbit să observe Montenegro. — Nici vorbă. Nicăieri nu se află mai bine decât aici, În chilioară, cele ce se petrec În Republică: de la vicleniile unui cogeamitea general de divizie până la opera culturală a ultimului redactor de radio nenorocit. — Vă Împărtășesc aversiunea pentru radio. După cum Îmi spunea mereu Margarita - o știți, desigur, pe Margarita Xirgu -, noi, artiștii, avem scena În sânge și nu ne putem lipsi de căldura publicului. Microfonul e rece, e contra naturii. Eu Însumi am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pur și simplu nu-mi venea să cred. Mi se părea că tot ce-mi spusese James nu fusese decât un vis. Nu-mi aduceam aminte toate detaliile, dar mi-era foarte limpede sentimentul pe care îl avusesem. Acel sentiment nenorocit că ceva nu e în regulă. Alteori, își făcea apariția, episodic, și sentimentul de pierdere. Mă invada. Mă copleșea. Era ca o forță fizică. Storcea și ultimul strop de viață din mine. Îmi tăia respirația. Era absolut sălbatic. Mă ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o protejez împotriva durerii pe vecie. Dar nu aveam să fiu în stare să fac asta. Viața avea să aibă grijă să-mi contracareze planul. Tocmai atunci ușa de la dormitor s-a deschis. Amândouă am tresărit trezindu-ne din starea nenorocită în care ne cufundaserăm. Era sora mea cea mai mică, Helen. (Helen, optsprezece ani, intrată la mustață în primul an la universitate, avea dinți albi, micuți și egali, și studia chestii incredibil de utile cum ar fi antropologia, istoria artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
simțea mizerabil. Din fericire, eu mă simțeam oricum în pragul sinuciderii. De fapt, vremea asta mă făcea chiar să mă simt un pic mai bine. Mi se părea că asta era modalitatea prin care Soarta echilibra balanța dintre viața mea nenorocită și viețile fericite ale tuturor celorlalți, dacă înțelegeți ce vreau să spun. Anna și Helen, prost dispuse, stăteau întinse prin casă, privind cu jind afară, întrebându-se dacă ploaia se va mai opri vreodată. Mama discuta mohorâtă despre posibilitatea construirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la o parte draperiile, dezvelind o nouă zi, la fel de întunecată și de umedă ca și precedentele, după care zicea: —Ei, ce program ai pe ziua de azi? Știam că nu încerca decât să mă facă să ies din starea mea nenorocită. Iar eu încercam să fiu veselă. Numai că tot timpul eram așa de obosită. Apoi mama se oferea să-mi pregătească miculdejun, dar de cum pleca din cameră, eu mă târam până la fereastră și trăgeam draperiile la loc. N-am neglijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
oripilată de ideea de a mânca ceva. Nu-mi păsa. Nu-mi făcea nici o plăcere. Dacă aș fi avut aceleași sentimente și la șaptesprezece ani, aș fi considerat că sunt una dintre puținele alese. Dar eram mult prea sfârșită și nenorocită ca să-mi pese. Zilele se târau una după cealaltă. Uneori mă dădeam jos din pat, o luam pe Kate și mergeam jos ca să mă uit la vreun serial australian cu mama. Beam o cană de ceai cu ea, apoi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
anunță rece și vijelioasă. Știu asta fiindcă m-am trezit la răsăritul soarelui. Era o zi tipică de martie. În sfârșit încetase să mai plouă. Dar chestia asta nu avea nici un fel de valoare simbolică. Să fim serioși, ploaia aia nenorocită trebuia să se oprească odată și-odată. După ce i-am dat biberonul lui Kate, m-am așezat cu ea pe pat și am legănat-o. Îmi devenea din ce în ce mai clar că deși fusesem destul de norocoasă ca să fiu târâtă din mlaștina nefericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
invitat, viața înseamnă mai mult decât distracție. Omulețul din creierul meu, pe a cărui pancartă scria de obicei „Sfârșitul e aproape“, mă anunța azi că „Viața înseamnă mai mult decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales atunci când fac cumpărături. Îmi zice chestii profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit douăsprezece lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am adăugat privindu-l seducător. — Nu-i nimic, a zis el strângând farfuriile. O să-mi mai gătești? l-am întrebat întristată. — Sigur că da, mi-a răspuns el. Și, te rog, pentru numele lui Dumnezeu, nu mai arăta așa de nenorocită. —E numai din cauză că sunt așa de agitată, i-am spus. Nu pentru că mâncarea ar fi oribilă. —Agitată? A venit pe partea mea de masă și s-a așezat lângă mine. —N-ai de ce să fii agitată. Nu? l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îmi doream o încercare de împăcare? Oare James mai era cu Denise? Și atunci m-a străfulgerat o idee - Dumnezeule, dacă James o adusese și pe Denise cu el? M-am ridicat în capul oaselor. Eram plină de nervi. Ticălos nenorocit! Nu putea să facă așa ceva, nu? M-am forțat să mă calmez. N-aveam nici o dovadă că făcuse așa ceva și nu avea nici un sens să mă enervez din cauza unei chestii care poate că nici nu se întâmplase. Tot timpul trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de înțeles că, deși nu mă mai iubea, cu toate că mă făcuse să sufăr și mă umilise, eram o ființă care gândea și care avea să treacă și peste asta. Voiam să priceapă că aproape făceam haz de toată situația aia nenorocită și că, practic, îl invitam și pe el, făptașul, să mi se alăture și să râdă împreună cu mine. Nu-mi venea să cred că reușisem chestia asta. Eram destul de mulțumită de mine. Pentru că deși, Dumnezeu mi-era martor, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveam să joc rolul ăsta la perfecție. Cu toate astea, se părea că James nu găsea situația la fel de inofensiv-amuzantă pe cât pretindeam eu c-o consideram. Mi-a aruncat o privire glacială. Și mi-a transmis alte vibrații de cioclu. Ticălos nenorocit! De vreme ce eu eram pregătită să încerc să fiu drăguță și civilizată, atunci cu siguranță, cu siguranță că și el putea să facă același lucru. În fond, ce avea de pierdut? Poate că-și pregătise un discurs superb despre cum aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]