2,353 matches
-
rămâi aici. Vocea îi era incredibil de imploratoare. - De felul tău ești mai mult bizantin decât longobard. Rămâi să-mi fii de ajutor și nu face greșeli. I-am trimis un scuipat la picioare, și s-a retras, din nou nepăsător, în beznă. Exarhul, care urmărise toată scena amuzat, mi-a poruncit din nou: - Mâine în zori o să pleci, altfel nici măcar Andras n-o să te poată salva. Nesuportând ca viața mea să fi depins de acel om nelegiuit, am scos înscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în schimbul vieții tale? Și ce-are asta de-a face cu viața lui Rotari? S-a așezat, ca și cum ar fi urmat o flecăreală între doi prieteni, pe scara din jurul altarului, de care și-a sprijinit spinarea. Nu mai era omul nepăsător de la început. - Ai rămas tot un negustor sirian, degeaba vrei tu să treci drept longobard. Ei bine, Stiliano, viața lui Rotari se află în secretul pe care îl am aici. S-a bătut în piept cu pumnul mâinii drepte. - Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de scris, peneluri și pene. Mai înalt ca mine cu un cap leonin și apucând masa ca și cum ar fi avut de gând să mi-o arunce în față, a zbierat: - Vreau adevărul sau o să-ți culegi toți dinții de pe jos! Nepăsător, cu un calm sunându-mi chiar mie enervant, am spus: - Tu ești regele, poți face ceea ce poftești, ești liber s-o faci. Masa s-a înălțat de la pământ și s-a zdrobit de un perete, după care Rotari m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Zero. Acel nume din vopsea strălucea În lumina clară a dimineții. Primul tramvai grăbit - verde pastelat ca desenul unui copil - trecu peste Ponte Garibaldi. Taxiuri matinale alergau dincolo de parapete. Geamurile mari ale spitalului israelian reflectau deja razele soarelui. O agitație nepăsătoare, și totuși de neoprit, sclipea și pulsa sub fuga norilor. Marea și mult iubita Romă se trezea la realitatea nudă a dimineții, făcută toată din străzi, piețe, biserici, așa cum se Înfățișează ea pasagerilor primului autobuz, beți de somn, sau noctambulilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-și cumpere o felie de pizza de la brutăria din strada Esquilino, apoi suna la interfonul colegei sale de bancă Sharon și mergeau Împreună până În clasă. Acum era constrânsă la Îngrămădeala asta de rugby În fiecare dimineață. Responsabila acestui dezastru, nepăsătoare la toate zgâlțâielile și la toate pișcăturile, nepăsătoare În fața provocării lansate de Marilyn Manson, continua să-și miște buzele - Îi vorbea. Valentina nu putea să o audă din cauza lui Marilyn Manson, dar știa despre ce era vorba: o Întreba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
brutăria din strada Esquilino, apoi suna la interfonul colegei sale de bancă Sharon și mergeau Împreună până În clasă. Acum era constrânsă la Îngrămădeala asta de rugby În fiecare dimineață. Responsabila acestui dezastru, nepăsătoare la toate zgâlțâielile și la toate pișcăturile, nepăsătoare În fața provocării lansate de Marilyn Manson, continua să-și miște buzele - Îi vorbea. Valentina nu putea să o audă din cauza lui Marilyn Manson, dar știa despre ce era vorba: o Întreba dacă-și pregătise lecțiile, azi avea test la biologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
școală - și Maja se simți cuprinsă de mândrie, admirând grația fiicei sale - impecabilă În paltonașul de lână azuriu, delicioasă apariție, cu codițe castanii, despărțite printr-o cărare perfectă, ce-i Împărțea căpșorul În două luni identice, șarmantă prințesă ce sălta nepăsătoare printre dejecțiile canine și motocicliști impertinenți. În fața porții Începuse deja să se adune mănunchiul de părinți, școlărei și cameriste cu pielea Întunecată, iar Maja Își aminti că trebuia să-și afișeze surâsul prefăcut și monden, necesar pentru a se proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe Kevin, dar nici nu voia să asculte scuze false și să se prefacă a crede că era doar o chestiune de eroare poștală. O urî pe tânăra doamnă cu mantie gri, de sub ramurile Înflorite ale oleandrului, crudă Audrey Hepburn, nepăsătoare la durerea fiului ei, ce călca În picioare sentimentele plăpânde și neexprimate ale fiicei sale . Maja evită privirea mamei lui Kevin. Ce situație jenantă. De-a dreptul stânjenitoare. Bineînțeles, Camilla Îl invitase pe Kevin la petrecerea ei, era o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mingile și primele clase care făceau orele de gimnastică. Încercă să se consoleze, gândindu-se la lalelele albastre. Dar Dario era Încă departe, În cealaltă viață a sa. Iar aici era această clasă indolentă, douăzeci și șapte de adolescenți nestăpâniți, nepăsători În fața gramaticii, a istoriei oamenilor și a poeziei italiene: versuri care lor nu le spuneau nimic, erau doar sunete asemenea altora În cacofonia țipătoare a lumii. Erau indiferenți la orice lucru care nu-i privea personal și nimic nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care au nevoie de căldura unei familii adevărate ar ajunge să fie Încredințați sau adoptați de persoane care au ales să trăiască Într-o sexualitate egoistă, contrară ideii de procreare. Copiii sunt victimele unei astfel de lumi, ale unei societăți nepăsătoare și dezordonate, În al cărei orizont s-au estompat din ce În ce mai mult milostenia, solidaritatea, sentimentul familiei. Zero se Îndreptă spre scenă. Trecu pe lângă rânduri și rânduri de scaune. Exceptându-i pe suporterii plătiți, În sală nu erau mai mult de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu-i mai păsa de repercusiuni sau de teamă. Dacă Fioravanti voia să facă o plângere Împotriva lui la minister, n-avea decât, nu-i mai păsa de nimic. Azvârli papucul Împuțit pe peluză, Își aprinse impertinent o țigară și, nepăsător În fața pancartelor cu fumatul interzis de pe pereți, se așeză În spatele personalității sale. Zdrobit pe fundalul unui puzzle strălucitor, ce reprezenta pe rând insule caraibiene, prerii, abisuri marine, o barieră de corali vizitată de pești În mantii strălucitoare, continuând să discute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tuturor femeilor, e golul: neliniștitul gol roman care subminează totul, e o boală incurabilă. Ura Roma, așa cum o ura pe Emma și cum se ura pe sine Însuși. — De ce credea prietena ta că aș fi noul tău iubit? Întrebă el nepăsător, aranjându-și oglinda retrovizoare. — Nu știu, răspunse Emma privind linia dublă din fața lor care delimita benzile de circulație. Nu ne cunoaștem deloc, lucrăm doar În același departament. Avu senzația că făcuse o greșeală urcând, dar avea nevoie s-o ducă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
țintă pe numărul de Înmatriculare al mașinilor din față. — De cât timp ești cu tipul ăsta nou? se interesă Antonio. Continuă să surâdă ca și cum treaba nu-l interesa deloc. Dar Emma cunoștea de douăzeci și unu de ani acel surâs și tonul nepăsător și degajat pe care Îl adopta atunci când suferea. Îl cunoștea din prima lor vară. Erau În camping la Lipari. Întinși pe spate În cort, goi, privind la stele prin plasa de țânțari. Antonio Îi ceruse să-i spună numele. Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În care Îi văzuse tatuajul În chioșcul acela din stațiunea balneară de pe malul mării, la Castelfusano, În sâmbăta Paștelui când, printre bidoane goale și cutii de bere, Își goleau buzunarele și papucii de nisip. Emma Buonocore sau Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate că printre ei era și Jonas? Îi surâse. Apoi, pe parcursul primului set, nu mai nimerise nici o minge. Cine e harapul acela? o Întrebase Miria, profitând de time-out. Tatăl meu, Îi răspunse ea fără chef. Miria Îl mai privi o dată, nepăsătoare la instrucțiunile antrenorului. La naiba, ce prietenă mai ești și tu, șoptise ea, de ce nu mi l-ai prezentat? Valentina speră că aceasta glumea, dar Își dădu seama că Miria vorbea serios. Dacă acesta este efectul pe care tatăl tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un Bubble Corum cu un design avangardist și inovator, rezistent până la două sute de metri adâncime, la un preț foarte rezonabil. Ceasuri superrafinate, fiecare dintre ele costând câteva salarii de profesor și pe care Emma le considera, cu voce tare și nepăsătoare că putea fi auzită de vânzătoare, identice cu gablonțurile pe care ea le vedea În fiecare zi la ieșirea din metrou. În cele din urmă, se lăsase convins de Emma să cumpere un TAG Heuer, model Carrera, varianta rectangulară, negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai potrivită cale de a poseda un oraș era să-ți consumi În el propriile speranțe și să-ți târâi prin el propriile dureri. O, Roma, cu sobrietatea ta atât de măreață și atât de primitoare... Sufletul tău atât de nepăsător și de Înțelept, esența ta indescifrabilă, capacitatea ta de a rezista, de a persista și de a dura - mai presus de orice schimbare și de orice catastrofă. O, tu, cel mai italian dintre toate orașele, incomparabilă prin frumusețea ta - țâfnoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o fâșie neagră de asfalt și totul În jur era Întunecat. Copaci, Însemne stradale, câte un camion rătăcit, apăreau și dispăreau de parcă nici n-ar fi existat. Pentru o clipă, pe o pancartă publicitară apăru un copilaș gol, care râdea nepăsător, cu ochii Închiși, fără să privească nimic, căci bucuria lui nu venea de la cineva sau de la ceva, ci pornea din el Însuși. Sloganul spunea: VIITORUL A ÎNCEPUT, OAMENI BUNI. Viitorul. Viitorul care se arăta - timid - la capătul nopții. Gândurile alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Doi - fata cu părul prins În coadă de cal. Filmează cadru larg și apoi focalizează, apoi strigă ceva cu frenezie - dar agentul principal nu-l aude, simte nevoia să iasă, și iese În balcon. În fața lui Roma, infinit de Îndepărtată. Nepăsătoare și luminoasă. Un labirint Întortocheat de mașini, de pietre și ciment, un zigzag fantastic de ziduri, cruci, cupole, acoperișuri și antene, blocuri haotice, copaci și palate brăzdate În lung și-n lat de fâșiile goale ale străzilor. O pulbere strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-se la poarta mănăstirii Snagov poate în urmă cu un an, dar nu și-o imaginase atât de prăbușită. Abia când a deschis ochii a căpătat ceva din fața ei care fusese. Teodosie i-a zâmbit și, pentru că Ghighița îl privea nepăsătoare, ca din fundul pământului, s-a apropiat de ea și i-a spus la ureche sunt eu, Zogru, dacă n-ai uitat de mine, ne-am cunoscut de mult, pe când eram Pampu, apoi a privit-o să vadă dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
începuse să filmeze grupuri, răsucindu-și Canonul lent, ca să poată să lucreze la montaj efectul de vărsare. Cele mai multe erau grupuri care așteptau, venite la datorie, oameni care se uitau către scriitorul ce îi chemase, o mulțime de pâlcuri triste ori nepăsătoare. În mijlocul lumii, Horia Gârbea, contrastant de vesel, se mișca de la o persoană la alta, intrigat parcă de mâhnirea generală. Giulia filma imaginea ca pe o secvență vie, încercând s-o alterneze cu cea a unui grup cu fețe lungi, împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
viță de-mpărat. Dar Smărăndița s-a veselit. Chiar dacă părintele-i era tată, Pe Bălan ea s-a suit Și-a plâns ca niciodată. Toți copiii s-au speriat, Nică era încrezător, Toți s-au pus pe învățat, Nică era nepăsător, Până când, într-o zi, Fu rândul lui Nică, Pe Bălan a se sui, Dar el murea de frică. Ușa încetișor scârțâi, Sosi un elev de-afară; Nică spre ușă o zbughi Și spre casă parcă zboară. În spatele lui deodat’, Doi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
alese. Desculță să stau pe afară, Să văd bondarul cum zboară, Din nisip să fac covor, Pe cer să nu văd un nor. Și totuși mă gândesc nostalgic La clipele cele de dor, La timpul ce trece ușor, Ușor și nepăsător... Of, mi-e dor, mi-e dor! Hora timpului Un pas înainte, Un pas înapoi, Hai și tu, copile, Hai și tu cu noi ! Hai la horă, pas la pas, Tot așa, să nu te lași, Hai la joc și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e apa? Pot să spun, Că nici o mie de cuvinte N-aș putea să le adun! Apa-i tot ce-i bun în lume Sursa vieții pe pământ Puritate, sănătate, Să mă credeți pe cuvânt! Dar spuneți, de câte ori, Am trecut nepăsători Pe lângă un lac, o mare, Sau o apă curgătoare? Fără a ne gândi măcar Că această sursă vie Este al nostru magic dar? Apa e izvorul vieții, Lumea ființelor vii, Fără apă, omenirea N-ar mai supraviețui! De aceea, mă rog
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să dorm! Timpul Mă sprijin de viitor, Iar trecutul mă trage înapoi. Cad, iar prezentul mă ridică. Pășesc înainte și timpul mă doboară. Zdruncinată mi-e mintea Și gândurile mă distrug, Alerg, dar trecutul mă ajunge, Iar viitorul mă alungă nepăsător. Mă sting pe marginea prezentului. Prihoancă Alexandra-Lăcrămioara, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Violet Violet: O culoare simplă, O culoare limpede, O culoare veșnică. Violet: Un colt de paradis, Un colt de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]