2,473 matches
-
be duinii o livadă aromitoare, plină de stupi și bortilită de cârtițe?! Dar la toate astea m-am gândit mereu, atunci când mă-ntrebam de ce nu simt nici fir de dorință de-a ieși din țară, legându-mi tot mai sofisticat nepăsarea (nu vă spun de câți prieteni condamnată!) de esența rurali tății noastre, de ancestrala „legătură a românului cu pământul, lanurile și pădurea“ ș.a.m.d. Am avut profesori, colegi, rude și prieteni care trăiau 11 luni pe an numai cu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
amuțitoare. Când au mai fost de întâlnit, la fel de zâmbitori, în aceeași sală Ion Iliescu și Emil Constan tinescu (mare păcat absența lui Traian Băsescu, premiat laolaltă cu ceilalți doi! Prezența lui ar fi fost de un șic nebun, demonstrând nonșalant nepăsarea suverană a sulta nului, seducătoare pentru admiratori, dezarmantă pentru inamici), Mugur Isărescu, Angela Gheorghiu, Elena Udrea și Ion Țiriac, Petre Roman, Mircea Geoană și Marin Moraru, Sorin Oprescu, Adriean Videanu și Toader Paleologu, Răsvan Popescu, Viorel Hrebenciuc și Sulfina Barbu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și mă uit, cum am făcut și în alte veri, spre marea taină a mării. La ceasul în care se îngînă ziua cu noaptea, marea are ceva ciudat. Pe apele ei suflă parcă duhul Genezei. Valurile spală țărmul cu o nepăsare grea, inerțială, și am senzația stranie că mă aflu înainte de apariția vieții pe Pămînt: Mi-am fixat un program riguros. În jur de șapte și jumătate, cobor să iau micul dejun, apoi mă așez în fața mașinii de scris. (Aveam poftă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
grația lor, ci la precizia cu care se năpustesc să-și înhațe victimele. Dacă văd o pereche de tineri dormind îmbrățișați pe plajă, mă simt indiscret. Îmi vine să întorc capul, cu toate că ei nu se sinchisesc de nimeni. Au acea nepăsare minunată pe care nu mai pot decât s-o invidiez. La douăzeci de ani, te distrează această remarcă a octogenarului Talleyrand: "În fond, viața ar fi suportabilă dacă n-ar fi petrecerile". Ți se pare o glumă. La vârsta mea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Iar Dumnezeu din Cerul Sfânt Revarsă pace pe pământ.” Omenirea doarme de două mii de ani și tot de două mii de ani, în Noaptea Sfântă, două inimi veghează somnul Pruncului Iisus! „Sculați, sculați boieri mari!” Treziți-vă din somnul inconștienței, al nepăsării și necredinței! Sfânta Familie aleargă din casă în casă, căutând un adăpost unde să se nască ÎMPĂRATUL cerului și al pământului. Dar, omenirea, care de veacuri așteaptă venirea Mântuitorului, nu-L primește pe Cel Neîncăput, Care de mai înainte de veci
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ÎMPĂRATUL cerului și al pământului. Dar, omenirea, care de veacuri așteaptă venirea Mântuitorului, nu-L primește pe Cel Neîncăput, Care de mai înainte de veci stăpânește cerul și tot universul, pe El, Cel ce a creat totul prin Cuvânt. Izgonită de nepăsare și răutatea oamenilor, Sfânta Fecioară își găsește loc să nască, într-o umilă peșteră, născându-L pe Fiul lui Dumnezeu, întrun staul de vite! Nu în palat bogat S-a născut Pruncul Sfânt Iisus, ci într-un sălaș, ca un
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
drum, Fecioare-i sosește sorocul să nască, Zadarnic se roagă de toți, căci le spun, Că-n tot Betleemul nu-i loc să-i primească!” „Vedeți, dragii mei”, le spuse bunica nepoțeilor ei, „ce lucru cutremurător și dureros? Și câtă nepăsare din partea omenirii? Dar să citim mai departe: „E noapte, e ger și-n văzduh viscolește, Zăpada mânată-n rafale de vânt, Fecioara Maria se tânguiește: „N-am unde să-L nasc pe Fiul meu Sfânt!”” Lui, Care a zidit prin
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
anume: Vasile Sucevan, suplinitor la Țuțora, com. Cristeștii, pl. Braniște. Filioreanu, suplinitor la Horlești, com. Cucutenii, pl. Stavnic. Cel dentîi a ținut școală și examen în regulă; pe cel de-al doilea iarăși nu l-am putut face răspunzător pentru nepăsarea primăriei comunei Cucutenii, care nici până astăzi nu i-au dat, cu toate stăruințele sale, local de școală și cele necesare. 149 {EminescuOpXVI 150} Rog dar să binevoiți a-mi da o lămurire în privirea suprimărei acestor posturi ca să mă
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mine! În aceste momente supreme de hotărâre nu mă sfiesc a-ți aduce aminte, domnul meu, de poziția falsă în care m-ai pus față cu lumea și mai cu seamă de nendurarea cu care ai zdrobit sufletul meu, de nepăsarea cu care ai sfărâmat inima mea. Ai jucat un fals ***, domul meu, pe acest teatru al vieții, față cu mine, m-ai târât fără milă pe povârnișul unei desperate // suferinți, dacă puțin te-ai reculege ai plânge singur de cele
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
există un domeniu în care modestia ar trebui sa fie obligatorie, acela e domeniul sexualității, cu tot imprevizibilul ei. Dar nu se întâmplă așa și fiecare nu știe cum să-și cultive mai bine vanitatea, chiar când e singur. În ciuda nepăsării mele, care mi-a fost, de fapt, purtarea? Nu după multă vreme am întâlnit-o iar, am avut tot ce trebuia pentru ca s-o seduc și s-o am din nou, de data aceasta cu adevărat. Nu mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cu căința lor, de altminteri atât de scurtă, spre a asista, așa cum își visează fiecare om, la propria-ți înmormântare. Ca să nu mai fii îndoielnic, trebuie să nu mai fii, pur și simplu. Și oare nu-i mai bine așa? Nepăsarea lor ne-ar face să suferim mai mult. "O să mi-o plătești!" îi spunea o fată tatălui ei, care n-o lăsase să se mărite cu un adorator, prea fercheș după gustul lui. După care s-a omorât. Dar tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
tinerețea absentă, doctorul Rim trecuse la epoca erotică ce-i turmenta maturitatea. Un alt sacrificiu al cărui erou și victimă se socotea: lumea era plină de femei plăcute și el nu avea decât peghemuita de Lina, care-i inspira o nepăsare ascetică, dar a cărei existență îl lipsea de plăceri. Făcea studentelor teoria insidioasă a amorului fizic. încerca glume echivoce cu feminista Nary, fată cu replica îndrăzneață. Erau numai luxuri de cuvinte. Un simț prevzător îl făcea prudent. Aceeași prudență îl
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
periculos poate intra. Apoi, pentru concepția și mediul lui. "sublocotenent" era mai puțin ca plutonier-major. Era- un post fără ,,situație''. La Hanul-cu-Tei, când intra vreunul, de era necunoscut, circula o singură ochire bănuitoare, și, de era cunoscut, era primit cu nepăsare. Chiar Lică îl saluta cu neglijență. Nici erîșmaru!, nici nevasta, nici domnișoara crâșmarului nu ar fi stat de vorbă cu un astfel de pitpalac. Așadar, nici amor, nici afaceri de furaj, nici onoruri. Când avea vreo plictiseală cu armata, Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
început în așteptarea loviturilor mai mari, pregătite abia pentru primăvara viitoare. Era destul de neliniștită în privința asta, din pricina lui Lică. Avea și ambiția și nevoia să-1 prezinte bine în public. Lică simțea și el unele accese noi de ambiție, urmate de nepăsarea lui obicinuită. "Ei ș-apoi! Să iasă ce o ieși! . . ." și fluiera a ducă, punîndu-și mâinile în buzunare, tocmai când Ada era mai în fierbere. Dacă Lică, la grajduri, nu era de mare folos, nici nu era de prisos. Caii
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
va pleca! silabisi Rim deslușit. Ridicase puțin capul și Lina văzu bine surâsul. . . Un surâs proiectat dinăuntru în afară, din disprețul lui de ea și dinafară înăuntru, din maliția planurilor lui, din triumful calculat în sine și ou sine, din nepăsare de altceva și altcineva decât gustul lui... O umbră de surâsuri. Deși Lina auzise vorbele lui clare și bine conturate, nu o izbi înțelesul lor provocator, o izbi surâsul... își bătea joc de ea ... râdea... Și el ca și Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
admirație, teamă, milă, invidie, necaz, emulație, umilință, ambiție. Odată el dispărut, toate simțurile astea erau păgubite și ar fi vroit parcă să le ia de aiurea. Prințul mai fusese pentru el și un parapet de care își rezema lenea și nepăsarea și acum trebuia să se proptească singur, să se repeadă cu capul înainte înspre coarnele de taur ale vieții. Da! Cu Ada avea de socotit! Locul prințului mai întîi, și lui Lică i se părea că și titlul îi revine
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
FRAȚILOR, MI-I FOAME! Sunt deplânse: jăcmăneala codrilor, falimentul băncilor, imigrația, sărmanii bătrâni, abuzurile oamenilor politici, structura lor securistă, boschetarii, destinul țăranilor („Ce faci acolo bădie?/Repar la o sărăcie/ S-o am pentru veșnicie), poluarea, speranța deșartă, alcoolismul, neglijența, nepăsarea, corupția („Țara lui Ciubucăreală”), injustiția, catastrofele naturale etc. Nimic nu-i scapă din tot ce-l înconjoară, din tot ce află, din tot ce vede și-i întunecă sufletul său avid de morală, dreptate, umanism, patriotism. Citindu-l pe Comaniță
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
scriem în marmură numele celor morți, să nu se uite crimele și să-i pedepsim pe ucigași”, vădindu-se aici scriitorul patriot, adevăratul om al cetății. În ,,Zeița dreptății” condamnă justiția, severa zeiță a dreptății care stă neclintită într-o nepăsare fără margini, ținând deasupra lumii ,,talgerele cumpenei în care cad arginți” - cât realism în cele afirmate!... În ,,Nimic să nu uiți”, afirmă că nimeni altul ca ,,Doinele tale și apele au fost numai lacrimi și jale, numai dor și speranță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ieșitură de zid, adăsta un borcan cu spirt. Cu toată căciula sa cu clape și cu toată barba bălaie care-i astupa fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare, celălalt bătrân, mai pirpiriu, nu inspira aceeași încredere. Cu vădită nepăsare omul cu barba dogorâtă asculta, rezemat de zid, instrucțiunile unei femei bărbătoase, în pantaloni matlasați de culoarea verzuie a cimentului. Cum tăietorul nu prea se sinchisea de client, îngrijorată, femeia îl trăgea de braț : - Costică, ascultă la dumnealui. Costică ridica
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
răsar câteva smocuri spălăcite. Privirile sale sunt atât de șterse încât niciodată nu-ți dai seama încotro se îndreaptă. O improvizație e surtucul peticit și pantalonii cu vipușcă pe care i-a căpătat ieșind din pușcărie. Altminteri Neculai tratează cu nepăsare asemenea nimicuri. Angoasele lui Neculai au fiecare alte conotații. Altruist, pe el în afectează nefericirea generală. Cerșetoria o practică din pur pragmatism. Starea filosofică însă face parte din natura sa întocmai ca apa dintr-o ceapă. Neculai nu putea înțelege
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ar fi lumea credincioasă, ar milui-o Domnul cu o ploaie! De obicei oamenii nu-i dădeau atenție. Orgoliul lui Neculai însă nu suferea prea mult. Cu mâinile la spate, ostașul Domnului plimba trista-i figură dea lungul întregului peron. Nepăsarea sa părea plină de sens. - Dacă nu-i credință, nu plouă !... Aflat la vârsta de gură-cască, câte un copil îl privea intrigat. Grav, Neculai își continua plimbarea. Cu fața strâmbă de râs, un trecător se oprea să dea mâna cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
înghițit Pavese un pumn de somnifere, într-o cameră de hotel, după ce și-a scos pantofii, ca să nu murdărească din greșeală cearceaful. Pe urmă, mi-am zis, rușinat, că am obsesii morbide. Adevărul e că nu găsesc în mine nici nepăsarea, nici puterea de a privi moartea ca pe un sfârșit firesc. Și, probabil, tocmai pasiunea cu care am iubit viața m-a adus în situația asta. Nu sunt în stare să concep fatalitatea fără nici o crăpătură, pe unde vine un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
a lungul obrajilor. De câte ori o vedeam după o vreme mă frapa cât era de urâtă: buze subțiri și uscate, nasul prea cârn, fața pergamentoasă... Dar ochii arătau totuși o inteligență vie, ca și altceva, un fel de nebunie romantică, de nepăsare față de tot ce era în jur. Când m-a invitat la ea acasă, am simțit deodată opera hormonilor prin zonele inghi nale: gata, adio copilărie, „this time nothing can go wrong!“ Dar n-a fost așa. Căci acasă la Irina
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
maturizat, cu câtă trudă am început să mai pricep, cât de cât, ce se-ntâmplă în jurul meu și cu mine. Azi, când încă zece ani au trecut, știu că viața mea a fost, de fapt, un lung șir de cruzimi, nepăsări, neînțelegeri, rău tăți de dragul răutății și prostii de dragul prostiei, cum sunt, poate, viețile celor mai mulți dintre noi. Azi știu că a fi matur, a fi om întreg, nu înseamnă altceva decât a înțelege că ești rău, fundamental și dincolo de orice altceva
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
putea scrie despre ea pentru ca pagina asta să merite, cât de cât, citită. Numele lui Rotluft nu-mi spunea mai nimic pe-atunci, când nu citeam cărțile nici pentru gloria autorului, nici pentru fru musețea stilului - săream peste descrieri cu nepăsarea cu care ochiul de pisică ignoră obiectele imobile - ci pentru aven tura pură, cum ai spune heroină pură. Într-adevăr, cartea asta nu am citit-o și n-am „devorat-o“, cum se spune, ci mi-am injectat-o parcă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]